TIMPUL O SA FIE...UNICUL "ARBITRU".

Buna seara, dragilor!

In seara asta, mi-am propus sa scriu despre urmatorul subiect: "TIMPUL O SA FIE...UNICUL ARBITRU".

Astfel, voi avea ocazia sa explic, de ce, in dese randuri, sunt auzit exclamand sau scriind pe blog: "TIMPUL....ESTE UNICUL ARBITRU".

Dintotdeauna, desi am avut o "gura" foarte mare si extrem de spurcata uneori, totusi am respectat o regula care mi s-a parut a fi de "aur", atunci cand vorbim de o discutie, o cearta, un scandal, anume:

SA CEDEZ ARGUMENTULUI CONVINGATOR !

Este suficient sa va uitati in jur si sa constatati, cate conflicte sunt intre oameni, mai ales in ziua de azi, cate uri se poarta, cata ranchiuna exista si cata energie se consuma inutil.

Pornind de la o banala discutie in contradictoriu, pana la cel mai sangeros conflict care poate exista intre doi sau mai multi oameni, sunt sigur ca, daca, macar in ceasul al 12-lea, partile beligerante, ar accepta sa dea curs ARGUMENTULUI CONVINGATOR, cu siguranta, foarte rapid, s-ar instaura armonia, s-ar strange mainile si s-ar ingropa securea razboiului.

Insa, mai ales in ziua de azi, creierasul majoritatii oamenilor a luat-o razna rau de tot. Fiecare barbat, se crede cel putin "smecher", "haladit", "smardoi", daca nu bazandu-se pe el, macar bazandu-se pe "baietii mei" sau...."relatiile mele".

Mai nou, desi...stupefiant, au achiesat acestei "demente" si femeile. Azi, nu mai poti manca un "biscuit" linistit pe strada de "smecheri" si...."smechere". Oriunde te duci, auzi sintagma "Baiiiii, tu stii cine-s eu???".

In majoritatea cazurilor, raspunsul la sintagma "Tu, stii cine-s eu?", este unic si extrem de clar: multa prostie, frustrare, topenie, grobianism, samd.

Avand in vedere ca cele prezentate mai sus, intotdeauna mi-au fost perfect cunoscute, totusi....datorita faptului ca pana sa ma imbolnavesc de hipertensiune si sa mi se puna clar in vedere ca ma "paste" un atac cerebral, aveam o fire expansiva, justitiara, dublata de o gura spurcata atunci cand ma enervam, am "comis-o" si eu de multe ori.

NU O DATA, AM GRESIT CRUNT IN REACTIILE PE CARE LE AVEAM FATA DE SEMENII MEI, INSA....INTOTDEAUNA (!!!), IMEDIAT CUM IMI DADEAM SEAMA DE EROAREA IN CARE MA AFLAM, INSTANT MA DUCEAM SI IMI CEREAM SCUZE, DESI ERAM CONSTIENT CA IN MULTE DINTRE CAZURI, REACTIA RESPECTIVELOR PERSOANE, CEL PUTIN PE MOMENT, IN FATA SCUZELOR MELE, NU O SA FIE FOARTE PRIETENOASA. (pe buna dreptate)

Culmea, crezand sigur in "ceva", luat de "val", puteam sa-i fac capul calendar unei persoane, doua saptamani la rand, convins fiind ca argumentatia mea este "beton", insa.....CREDETI-MA PE CUVANT ca, daca la un moment dat, acea persoana imi aducea un argument irefutabil ca logica, prin care imi demonstra ca delirul comportamental din cele 2 saptamani de reprosuri si acuze, nu a avut just temei, INSTANT (!!!), ii intindeam mana cu prietenie si ii spuneam "Ok, asa este, cu acest argument m-ai convins ca m-am inselat, te rog sa ma ierti pentru ca ti-am facut capul calendar atata vreme".

O pot confirma zeci de oameni, care au fost in astfel de situatii cu mine.

De ce o faceam??? Simplu: daca, dupa ce, respectiva persoana imi aducea argumentul irefutabil prin care imi demonstra ca m-am inselat teribil, nu recunosteam imediat ca am gresit, pur si simplu ma obseda, imi era rusine de mine, nu mai puteam sa dorm linistit, din cauza constiintei care nu-mi dadea "pace".

O stiti cu totii, cat de greu este, dupa ce ti-ai sustinut inversunat o opinie, mai mult....i-ai mai facut si capul "calendar" unei persoane, aducandu-i acuze grave, sa recunosti in final ca ai fost un idiot si sa-l rogi sa te ierte.

Pentru ca, 95% dintre oameni, nu au puterea sa recunoasca ca au gresit, sa-si asume responsabilitatea, ci...din contra, in fata celor mai clare argumente, cauta cu disperare s-o "intoarca" ca la Ploiesti, sa se faca ca nu inteleg sau sa-ti spuna ca ai inteles tu gresit, bla, bla, bla.

Din pacate, ceea ce pentru mine a fost intotdeauna un lucru simplu, pentru restul de 95% dintre oameni, incepand cu TATAL MEU, acest lucru este practic imposibil, in cel mai fericit caz, accepta o vina "comuna", datorata faptului ca vezi Doamne, s-au creat confuzii din exprimarea defectuasa.

Asadar, cand eu eram partea "vinovata", lucrurile erau extrem de simple, dupa aparitia ARGUMENTULUI IREFUTABIL, cerandu-mi iertare imediat si recunoscandu-mi vina.

Mult mai complicate, erau situatiile in care, dreptatea era de partea mea, mai mult....argumentatia era absolut irefutabila, dovezile la fel, iar interlocutorul, sfidand orice urma de constiinta si bun simt, refuza cu indarjire sa-si recunoasca vina, apeland la tot soiul de "tertipuri" total neconventionale si rusinoase, pentru a-si mentine parerea.

Pot da, SUTE SI SUTE DE EXEMPLE, dintre cele mai grave, insa....am sa aleg a da, un singur exemplu, amuzant si nevinovat.

La un moment dat, prin 2003, eram la serviciu in mijlocul unei mici petreceri cu ocazia zilei de nastere a unui coleg. Deh....barbatii purtau o discutie despre fotbal, iar un coleg de-al meu, la vreo 50 de ani, m-a facut prost cand am sustinut ca antrenorul clubului de fotbal Manchester United, era in acea functie la club, de fix 17 ani.

Repet, discutia era in anul 2003, pentru ca azi, echipa engleza are acelasi antrenor, care este la club de 25 de ani, adica din 1986. Insa, in 2003, era antrenorul echipei de fix 17 ani.

Dupa ce m-a facut prost si si-a sustinut cu indarjire punctul de vedere, am convenit ca daca ii voi aduce dovezi ca am dreptate, o sa recunoasca.

Am intrat pe internet si....i-am scos informatii ce contineau argumente irefutabile ca antrenorul echipei Manchester United, respectiv Sir Alex Ferguson, era antrenorul echipei de fix 17 ani, primul meci disputandu-l in 1986.

I-am adus dovada NEGRU PE ALB !!!

Credeti ca, a recunoscut????

Nuuuu, dragii mei, in niciun caz, si....pentru ca am insistat sa recunoasca asa cum a promis, a inceput sa foloseasca "clisee" de 2 bani, cu..."Hai, lasa-ma ca am treaba, tu...nu ai nimic de munca?", iar in final, de oftica mi-a spus ca din acea zi, sa nu-l mai salut pentru ca sunt un pusti obraznic. Deh....in 2003, eu aveam 30 de ani iar distinsul domn, in jur de 50.

Moment in care eu, atat i-am spus: "OK, TIMPUL O SA FIE UNICUL ARBITRU A CEEA CE S-A INTAMPLAT INTRE NOI".

Dupa vreo 3 ani, a venit langa biroul meu si....mi-a spus:

"Mirciulica, dupa cum stii, eu am sa plec de la voi, insa trebuie sa recunosc ca atunci ai avut dreptate. Imi pare rau pentru reactia avuta. N-am fost corect cu tine."

Am zambit, m-am ridicat de la birou si l-am pupat de "bun ramas", iar ulterior chiar am mai vorbit la telefon.

Exemplul prezentat mai sus, pe langa faptul ca este comic, desi....destul de tarziu, totusi a avut un deznodamant "elegant" si de "onoare".

Insa, in viata, dupa cum v-am spus, am trait alte sute si sute de astfel de situatii, infinit mai grave si mai urate, incepand cu TATAL MEU, situatii care m-au facut ca in 2002 sa parasesc casa parinteasca si terminand cu evenimentele pe care le-am trait in anul 2009, inainte sa ma imbolnavesc, sa ajung in spital si la psihiatru.

Asadar, aceasta sintagma "TIMPUL O SA FIE...UNICUL ARBITRU", mi-a fost intiparita in exprimare, datorita sutelor de momente absolut penibile in care simteam ca-mi pierd mintile de suparare si nervi, cand vedeam ca....in ciuda tuturor argumentelor absolut irefutabile pe care le aduceam, respectivele persoane, ma persiflau si isi bateau joc.

Bineinteles ca, pana sa fiu atentionat extrem de sever de medici ca am o tensiune enorma, iar atacul cerebral imi bate la usa, imi era imposibil sa accept faptul ca, persoanele cu care interactionam, nu dadeau dovada de aceeasi corectitudine in discutii si nu acceptau ARGUMENTUL IREFUTABIL, asa cum....eu, intotdeauna il acceptam.

Uite, inchei acest comentariu, dand un alt exemplu, tot dragut, insa care, se putea termina tragic pentru mine.

In toamna lui 2009, eram cu masina in oras, seara pe la ora 23. Iesind dintr-o parcare situata pe "mijlocul" unui bulevard, nu stiu cum naiba am facut, ca....nu m-am asigurat suficient si am auzit o frana infernala. Ma uit mai bine si vad un Bmw X5, dupa care aud vocea unui barbat:

"Bai, tampitule, vrei sa mori??? Nu esti sanatos la cap???"

Bai, fratilor, sa nu credeti ca chiar nu m-am asigurat atunci cand am facut acea manevra gresita, insa....ulterior, cand am pus cap la cap evenimentele, am realizat ca individul cu Bmw-ul X5, a venit cu o viteza ametitoare, INSA (!!!)....INDIFERENT CA VENEA SI CU 150 KM/ORA, EU GRESISEM, PENTRU CA....TREBUIA SA MA ASIGUR MULT MAI BINE.

Bineinteles ca am coborat imediat din masina, m-am dus la geamul acelui Bmw X5 si mi-am cerut scuze, in final, multumindu-i acelui barbat ca, fiind el atent in locul meu, poate....mi-a salvat viata, pentru ca lovitura ar fi venit din lateral "fata".

Si el era extrem de speriat, pentru ca avusese o viteza foarte mare iar eu iesindu-i brusc in fata, numai franele masinii fiind foarte bune si reflexul sau extraordinar, au facut sa nu se intample o tragedie, a carui victima cu siguranta eram, EU. Mi-a spus "Ok, fii si tu mai atent", dupa care am plecat fiecare pe drumul nostru.

CREDETI-MA PE CUVANT: Timp de peste o saptamana, in fiecare seara cand imi faceam rugaciunea inainte sa ma bag in pat, ma rugam si pentru sanatatea acelui barbat din Bmw-ul X5, care poate....mi-a salvat viata, dupa o greseala absolut impardonabila a subsemnatului.

Credeti ca nu-mi puteam gasi scuze???? Oooooo, ba da, cum sa nu, pentru ca....erau scuze chiar "palpabile", avand in vedere viteza uriasa cu care venea acel barbat (mult peste cea legala de 50 de km), si mai ales pentru faptul ca....eu, inainte sa intru cu masina, chiar ma uitasem, in dreapta, insa....fiind o curba mai larga, n-am vazut pe o bucata mare de drum, ci....doar 50-60 metri. Barbatul acela, venind cu viteza de cel putin 100 km la ora, dupa ce a iesit din curba larga, a dat cu ochii de mine si numai reflexul extraordinar si reactia masinii la franare, poate ca....mi-au salvat viata.

Pana la urma, la strict vorbind, vina era "impartita":

Eu nu m-am asigurat cum trebuie, iar el....mergea cu cel putin 100 km la ora in oras. Dar, sa fim seriosi, UN SINGUR VINOVAT EXISTA, MORAL VORBIND: IAR ACELA ERA...SUBSEMNATUL !!!

Asa ca, nu mi-am gasit scuze stupide si penibile, incercand sa ma apar cu faptul ca viteza acelui barbat era foarte mare pentru oras, ci.....mi-am tras doua palme, m-am injurat vreo 3 minute, dupa care am cuprins cu mana cele 2 cruciulite pe care le am la oglinda retrovizoare si am facut o prima rugaciune in care l-am rugat pe Dumnezeu sa-i dea multa sanatate si fericire acelui barbat din Bmw-ul X5.

Ulterior, dupa cum v-am spus, timp de cel putin o saptamana, am repetat rugaciunea catre Dumnezeu, avandul ca subiect pe acel barbat, in fiecare seara, inainte sa ma bag in pat, multumindu-i ca, reflexul sau....poate, mi-a salvat viata.

Insa, din pacate, in sute de momente in viata, in care dreptatea era de partea mea, dupa ce ma consumam enorm si fumam tigare de la tigare, in final, sfarsit de putere, in fata persiflarii si sfidarii, nu-mi ramanea decat a rosti:

"OK, TIMPUL O SA FIE....UNICUL ARBITRU".