Buna seara, dragilor!
Daca aseara, cand am scris comentariul "Poti sa iubesti si...sa inseli?", cu greu mi-am invins lenea, in seara asta sunt in forma maxima, plin de energie si buna dispozitie, asa ca.....puneti-va pe citit, pentru ca voi scrie despre: "NUNTA....UN "CIRC" ABSOLUT GRETOS". :)
Incep prin a sublinia ca acest comentariu este scris cu dedicatie pentru acele domnite care au ca maxima obsesie, sa ajunga a trai ziua in care toata lumea din jur o sa rosteasca sintagma "Uite-o pe mireasa", iar de a doua zi, n-o sa mai fie stresate ca "n-au intrat in randul lumii". :):)
Atat cei care ma cunosc foarte bine cat si simpli cititori ai blogului meu, stiu ca subsemnatul NU ESTE CASATORIT, desi are o relatie de 19 ani si...un copil de 1 an jumatate.
In viata, am trecut prin multe, am cunoscut decadenta si mizeria societatii pana in cele mai "dosnice" unghere, insa....am "ratat" cu maxima intentie SA MA CASATORESC, si....implicit, ratand sa fiu pentru o zi, in centrul atentiei ca si...."mire" :):)
Acum, pe buna dreptate, va puneti intrebarea, de ce, imi este atata greata si scarba fata de NUNTI. Absolut corect si....voi explica imediat. :)
In banala-mi existenta de 37 de ani, 5 luni si fix 12 zile, am fost invitat la cateva zeci de nunti. In cazul a 80% dintre invitatii, m-am dat "lovit", invocand tot soiul de scuze pentru care inteligenta-mi era jenata, insa....in 20% dintre cazurile in care eram invitat, n-am avut ce sa fac, cum s-o dau la "intors", asa ca....am fost martor la gretosul eveniment.
Si invartindu-ma intr-o lume cu destui bani (fara a face parte din ea), am asistat la nunti grandioase de zeci de mii de euro, cu sute de invitatii (400-500), in localuri cu "staif", samd.
Cum imi place sa imi expun DOAR O PARERE, prin puterea exemplului, in randurile ce urmeaza, am sa povestesc de 2 nunti la care am fost, insa...este valabil pentru aproape toate celelalte la care am fost. (cred ca vreo 10-12 nunti).
Acum vreo 15 ani, sunt invitat, fara optiune de refuz, la o nunta "ca in povesti". Localul ales, la vremea aceea era de mare "staif"....CLUBUL DIPLOMATILOR. Invitati, in jur de 400 de persoane. Mirii absolut "stralucitori", de la haine pana la limuzina cu care au venit la biserica (pe vremea aceea, era extrem de scump sa inchiriezi o limuzina). Parintii mirilor, in ambele cazuri, NISTE BAROSANI, plini de bani, asa ca...."avea balta peste".
Ajuns pe gazonul superb de la Clubul Diplomatilor, fiecare invitat era primit cu mare fast si condus in local. Lumeeee, la "greu", costume de mii de euro, rochii de seara la fel, lux, lux, lux. La 12 noaptea, iesim cu totii afara, unde pe gazonul impecabil era scris cu lumanari "Te iubesc si vreau sa fim impreuna toata viata". Nu mai are sens sa povestesc de mancaruri si bauturi, si nici de momentele absolut ingretosante cu "furtul miresei" si...."aruncatul buchetului".
Una peste alta, la plecare, am rostit "casa de piatra", dorindu-mi din tot sufletul ca acea casnicie sa dureze.
Acum, facem un "arc" de timp, de fix 4 ani, povestindu-va tot despre "personajele" principale ale acelei nunti.
Bucuresti, in jur de ora 24. Subsemnatul, impreuna cu fostul mire, alearga prin tot orasul, intrand in toate cluburile de fite, in cautarea fostei mirese care se pare ca isi exprimase dorinta de a divorta, iar acum....isi petrecea noptile alaturi un alt barbat.
Dupa vreo 2 ore in care am intrat in peste 10 cluburi, si....negasind-o pe fosta mireasa, i-am cerut fostului mire, care ma insotea, sa-mi ofere cu maxima celeritate, niste informatii, atat cat stia despre acel barbat de care credea ca este cu nevestica lui, in acea seara.
Fostul mire s-a uitat la mine si m-a intrebat "De ce?". Dupa ce am zambit ca un motan in coltul gurii, i-am explicat ca....doi amorezi, in varsta de 23 de ani, cu sangele clocotind de pasiune, mai cu seama la inceput de relatie, nu-si vor pierde sambata noapte prin vreun club, ci.....vor "transpira" impreuna vrin vreo locatie :)
Asa ca, dupa ce mirele si-a adus aminte ca tatal respectivului barbat care l-a acea ora, se parea ca este cu nevasta lui, are o casa pe Bulevardul "x" din Bucuresti, i-am propus sa mergem "glont" acolo, pentru ca....sigur, vom gasi masina nevestei sale.
L-am convins destul de greu, insa dupa 20 de minute, eram in fata unei masini cunoscute si....mirele injura de mama focului. :)
Nu mai conteaza ce s-a intamplat in acea seara (oricum, nimic violent), insa peste alte 3 luni, se producea "divortul".
In acel moment, n-am putut sa ma abtin a ma intreba:
- ce s-a ales de nunta grandioasa????
- ce s-a ales de mesajul scris cu lumanari la 12 noaptea pe gazonul impecabil al Clubului Diplomatilor???
- ce s-a ales de juramintele facute in fata lui Dumnezeu??? (stiu, pentru multi, nesemnificativ)
Acum, sa trecem repede la al doilea caz, pe care am sa-l prezint mult mai scurt, pentru ca m-am cam intins la primul.
Bucuresti, martie 2005. Restaurantul Minis. O nunta infinit mai putin "grandioasa", insa....tot nunta. Nasul mirilor, era un prieten din copilarie, care m-a rugat sa vin invitat din partea sa. Si....cum consoarta mea, a strambat din nas cand a auzit de Restaurantul Minis, m-am dus singur.
Trec peste amanunte si....ma opresc la miri. El, elegant si aranjat, plin de buna dispozitie. Ea, deasemenea foarte eleganta, bine dispusa si....MAI ALES, FOARTE IUBITOARE (!!!).
Il asediase pe mire cu sarutari si "Te iubesc". Imediat mi-am spus in barba (care n-o am), ca...."Uite ce mult se iubesc acesti doi tineri".
Acum, facem rapid un "arc" peste timp, insa, de numai 1 an si 3 luni, povestindu-va, pe scurt, tot de personajele de mai sus.
Iunie 2006. Balta "Balaria", la vreo 30 km de Bucuresti. Eram la pescuit cu nasul mirilor. La un moment dat, in timp ce-mi priveam "bambinele" de la lansetele de pescuit, care erau aruncate in apa, imi intreb prietenul:
"Bai, dar ce mai fac cei 2 iubitei, pe care i-ai nasit la nunta?"
Prietenul ma priveste si rosteste, razand:
"Aaaaaa, stai, am uitat sa-ti spun. Pai, nu mai sunt impreuna, au divortat de 6 luni".
Uluit, pentru ca, voi stiti ca sunt mai naiv, il intreb:
"Cum, bai, au divortat? Pai, pareau asa de indragostiti la Restaurantul Minis, incat la un moment dat am crezut ca se vor "babardi", acolo, pe mese, printre noi. Nu mai ti minte cate "ventuze" i-a aplicat tipa, mirelui si cum il privea?"
Raspunsul primit, m-a facut sa rad 10 minute incontinuu:
"Mai, Mircica, hai sa-ti spun. Tipa, avea un cont pe net si....a cunoscut un tip. S-a cuplat cu el, iar ala a dus-o la o vila, venea la intalnire cu o super masina, spunandu-i ca sunt ale lui. Tipa a ramas insarcinata cu el, iar in final, a aflat ca....acel tip, era doar omul de incredere si de casa, a unui smecher din Bucuresti, care era plecat in SUA pentru 6 luni si il lasase pe el sa aiba grija de casa. Cand a aflat, deja era tarziu, pentru ca era gravida, asa ca...a divortat de sotul ei."
Eu, intreb: "Bine si....sotul, cred ca a fost distrus, nu?"
Prietenul imi raspunde razand:
"Eeeetttte, a fost distrus. Acum este cu una pe care a cunoscut-o pe net".
Eu, la acea vreme in iunie 2006, habar nu aveam cum sta treaba cu site-urile de socializare si nu prea intelegeam cum naiba poti cunoaste oameni pe net. :):)
Una peste alta, am dat doar 2 exemple, insa....din pacate, 90% dintre nuntile la care am fost, s-au terminat in acelasi mod, unele cu scandaluri mai mari sau mai mici. :)
In final, voi prezenta, pe scurt, de ce, URASC NUNTILE SI LE CONSIDER....UN "CIRC" GROTESC. Insa, s-o luam metodic:
a) CUNUNIA CIVILA: un rahat de ceremonie, in care un dobitoc citeste niste prostii utopice, si...in final, te pune sa semnezi, sub privirile si bliturile asistentei.
b) CUNUNIA RELIGIOASA: ambele neamuri se reunesc la biserica, plus prieteni, amici si colegi de serviciu, popa face slujba, si....nu o data, sta cu ochii in "decolteul" sau funduletul vreunei bunaciuni din "asistenta", iar la final, dupa ce mirilor le sunt puse coronitele pe cap, se ajunge la momentul cel mai important: inelele si juramantul in fata ALTARULUI.
In mod firesc, dupa minima mea inteligenta, a pune un inel pe mana unei persoane in fata ALTARULUI si a rosti un juramant in fata lui Dumnezeu, este un gest pe care-l faci o singura data in viata (!!!!), pentru ca.....nu este acelasi lucru cu "giugiuleala", asta ca sa n-o spun mai "direct", pentru ca, nu pot asocia in aceasi fraza, pe Dumnezeu si...ce vroiam sa spun.
c) urmeaza NUNTA SI PETRECEREA, incepand cu penibilul moment al "primului" dans, destinat mirilor, care trebuie sa fie musai "vals" (este super comic sa vezi de multe ori un ciumpalac si o pitipoanca, dansand vals), petrecut sub privirile rudelor, care pe sub mustati spun una de alta ca sunt mai cu "mot" decat cealalta familie, sau...ale colegelor miresei, care isi spun: "A dracului, a pus pana la urma mana pe tipul asta, plin de bani", sau....a prietenilor mirelui care rostesc "Bulangiu', ce bunaciune de nevasta si-a tras". Dupa care, urmeaza "haleala" si bautura, iar la 12 noaptea, trebuie musai sa se intample, cel mai grotesc moment cu "furatul miresei" si tocmeala penibila, prin telefonul mobil, a mirelui cu...."hotii". In final, nu poti pleca, pana nu asisti la ultimele memente super penibile, in care mirele cu dintii ii trage nu stiu ce naiba, de sub roche, miresei, iar....ea, stralucitoarea mireasa, arunca buchetul, catre grupul de "disperate" care-l asteapta.
Nu o data, m-a "mancat" extrem de tare limba sa-i spun vreunei domnite, care prinsese buchetul si radea ca proasta in ovatiile asitentei care-i striga "Te mariti, te maaaariti, tu esti urmatoarea", ca.....ar fi bine sa se gandeasca daca este momentul de a rade sau....a plange, ca este ea urmatoarea. Insa, de fiecare data m-am abtinut.:):)
Pentru subsemnatul, NUNTA este petrecerea cea mai groteasca din cate pot exista (o urmeaza Revelionul), iar daca in acea zi, este vreun moment cu adevarat important, din punctul meu de vedere, acela este momentul in care, in fata ALTARULUI, ii pui unei persoane un inel pe deget si jur in fata lui Dumnezeu.
Dar, deja este axiomatic faptul ca, tocmai acelui moment, nimeni nu-i da vreo importanta, incepand de la miri, rude, pana la ultimul invitat, cu adevarat important fiind NUNTA SI PETRECEREA CE URMEAZA, iar....dupa 2-3 ani, poti avea ocazia sa asisti la alta NUNTA, la alte inele si juraminte in fata lui Dumnezeu, iar unul dintre miri, sa fie una dintre persoanele, la nunta careia ai mai fost, in urma cu ceva vreme. :):)
RECUNOSC, DETEST NUNTILE DIN TOATA INIMA MEA :):)
Pentru mine, Dumnezeu este important, iar un inel il pui pe mana unei persoane, O SINGURA DATA IN VIATA, cand....trebuie sa fii absolut sigur.
A doua oara, daca ai credinta in Dumnezeu, n-o poti face. Nu poti jura in fata ALTARULUI SI AL LUI DUMNEZEU, asa cum.....o faci cand spui "De maine, nu mai fumez".
Dar, este DOAR O PARERE :):)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunt intru totul de acord cu punctul tau de vedere. Si..deh...sunt femeie. Recunosc ca imi doresc o ceremonie simpla, placuta, relaxata, cu prietenii cei mai apropiati si familia. Dar, intr-adevar mi se pare un pas asa de important si plin de responsabilitati, trebuie sa fiu sigura ca el e barbatul potrivit, langa care vreau sa-mi petrec restul vietii. Pentru cine acorda insemnatate si valoare reala acestui eveniment....nu este o hotarare usoara si in nici un caz criteriile nu tin de contul si masina mirelui, sau locatia petrecerii.
RăspundețiȘtergereCasatoria...si 'meseria' de parinte....mi se par doua angajamente extrem de serioase si complexe si cu 'contract pe viata'. Cel putin, sa fii parinte, mi se pare una din cele mai delicate si dificile responsabilitati pe care le poate avea un om. O spun...prin prisma copilului. :)
P.S. Saptamana urmatoare ma intorc acasa...in sfarsit. Mi-a ajuns Albania :D.