Buna seara, dragilor!
In seara asta, spun eu, si....ramane de vazut daca-mi impartasiti parerea, voi scrie despre un subiect extrem de interesant: "CEA MAI DRAMATICA ZI DIN VIATA MEA".
Acest subiect, din nou, nu-mi apartine ci....s-a conturat dupa ce azi, am fost sunat cu "numar ascuns" de catre un barbat care n-a dorit sa-si decline identitatea, spunandu-mi doar ca-l cheama Claudiu, ca-mi citeste zilnic blogul si....citind comentariul scris ieri, i-a fost rusine cand a realizat ca se afla intr-una din categoriile de barbati enumerate, ca spre surprinderea sa, citind tot ce am scris ieri, a fost ca un dus "rece" (mi s-a mai spus acest lucru) si....m-a intrebat daca am la dispozitie 5 minute sa discutam un pic.
Desi, eram buimac, pentru ca pe la ora 15 m-am intins in pat si am adormit, i-am oferit cu maxima placere cele 5 minute de discutie, in care am aflat ca, acel domn Claudiu, a fost casatorit 5 ani, muncea ca un nebun pentru familia sa (are si o fetita), iar sotia sa, il insela cu unul dintre "prietenii" sai.
Nu mi-a povestit amanunte, rugandu-ma sa nu ma supar, insa....a precizat faptul ca, acea zi in care a avut dovezi clare ca sotia il insela cu unul dintre prietenii sai, A FOST CEA MAI DRAMATICA ZI DIN VIATA SA, a fost ziua in care a fost convins ca-si pierde mintile de suparare si disperare, a fost ziua in care si-a jurat ca toata viata, o sa urasca femeile si o sa le trateze ca pe niste tarfe ordinare.
In prezent, Claudiu, se pare ca are un cont pe siteul de socializare si...."presteaza" la greu, ca sa-l citez exact, insa....pentru el, orice femeie pe care o cunoste, este doar o tarfa.
L-am ascultat cu atentie si....i-am promis ca in urmatorul comentariu scris pe blog, am sa-mi tin promisiunea si imi voi spune parerea.
Asadar, cred ca am ales nimerit ca titlul al comentariului "CEA MAI DRAMATICA ZI DIN VIATA MEA", pentru ca....cu totii, indiferent ca suntem urati sau frumosi, "beton" sau "naspa" la corp, bogati sau saraci, inteligenti sau "modesti" la mansarda, cu siguranta am trait o astfel de zi.
Generalizand, bineinteles ca aceasta zi, difera de la caz la caz, insa....tot cu siguranta, odata ce am trait-o, ulterior....am realizat ca si-a pus amprenta asupra comportamentului nostru, intr-un mod decisiv.
In cazul lui Claudiu, acea zi definita ca cea mai trista din viata sa, in care a realizat ca sotia il inseala cu unul dintre prietenii sai, l-a "amprentat" ca un dusman crunt al femeilor, pe care le trateaza ca pe niste tarfe ordinare.
HAI SA VEDEM, DACA CLAUDIU A PROCEDAT CORECT SAU....ESTE TIMPUL SA SE TREZEASCA.
Din nou, asa cum v-ati obisnuit, n-am sa-mi bazez expunerea argumentelor pe teorii de 2 lei sau....citand ce spune vreun psiholog care n-a trecut in viata nici prin 5% din cat am trecut eu, ci....pe nararea CELEI MAI DRAMATICE ZI DIN VIATA MEA, pentru ca, desigur, si eu am trait o astfel de zi.
Care a fost acea zi??? Va lamuresc imediat. :):)
S-a intamplat intr-o zi de marti 28 aprilie 2009. Pentru 99,9999% dintre voi, acea zi, mai mult ca sigur a fost o zi obisnuita si banala de primavara, insa....pentru subsemnatul, A FOST O ZI CRUCIALA, dupa care mi s-au deschis 2 drumuri:
- drumul pierzaniei si al apropierii de IAD; (nu radeti, inainte sa terminati de citit comentariul)
- drumul aratat cu multa caldura de Dumnezeu;
Metaforic vorbind, cred ca in 100% din cazuruile in care traiesti CEA MAI DRAMATICA ZI DIN VIATA, ti se deschid in fata, cele doua drumuri prezentate mai sus. Foarte important este, pe ce drum alegi sa mergi. EXTREM DE IMPORTANT.
Revenind la acea zi de marti 28 aprilie 2008, inca si acum, la aprope 2 ani distanta, imi aduc aminte fiecare clipa traita, imi aduc aminte fiecare stare prin care am trecut, imi aduc aminte fiecare tigara din cele peste 60 fumate in acea zi la "foc" automat.
Ziua de marti 28 aprilie 2008, am inceput-o la ora 6 dimineata, dupa o noapte dormita in masina, chircit pe bancheta din spate, in fata unei case din satul Pietrosani, judetul Giurgiu.
Pe buna dreptate, va intrebati, cum naiba am ajuns acolo. Pai, cu o zi inainte, luni 27 aprilie, l-am sunat pe Jungle Man (personajul din comentariile mele), cu intentia de a-i propune sa mergem in Delta in weekendul ce urma, prelungit de ziua de 1 mai (zi nelucratoare). Am format numarul si....dupa ce mi-a raspuns, mi-am dat seama ca plange. Jungle Man, este o "matahala" de 120 de kg insa, plangea ca un copil, spunandu-mi printre sughituri ca a murit tatal sau.
Pe tatal sau, un taran simplu, ajuns la o venerabila varsta, il vazusem ultima data, in ziua de duminica 12 aprilie 2008 (duminica Floriilor in acel an) si....puteti verifica daca nu ma credeti. In acea zi, impreuna cu inca o persoana, m-am urcat in masina si am fost la tara la Jungle Man, unde am facut un gratar, am stat de vorba, am ras si am glumit.
Asadar, in momentul in care Jungle Man, printre sughituri de plans, mi-a spus ca i-a murit tatal, instant....am avut in minte un singur lucru. De unde sa fac rost de ceva bani ca sa-l ajut, avand in vedere ca, din pacate, in acea perioada, culmea, stateam foarte prost cu banii si....cum sa fac sa-mi bag o cerere de concediu de 2 zile, ca sa merg si sa-l ajut la inmormantare.
Banii i-am gasit la o colega binevoitoare, iar cele 2 zile de concediu, le-am primit prin bunavointa superiorului ierarhic.
Asadar, dupa cum spuneam, a doua zi, 28 aprilie 2009, o incepeam la ora 6 dimineata, dupa o noapte dormita in masina, in fata unei case indoliate, din satul Pietrosani, judetul Giurgiu.
Eram foarte trist, pentru faptul ca murise tatal lui Jungle Man, insa....din nefericire, sufletul imi era amarat, de inca 2 "tristeti", la fel de mari, pricinuite de relatia cu 2 persoane:
- una foarte apropiata si draga sufletului meu;
- alta, mai putin apropiata, insa....draga sufletului meu;
Ambele persoane mentionate, nu ma cunosteau numai pe mine ci....si pe Jungle Man.
Fara a intra in amanunte care nu-si au sensul, referindu-ma la prima persoana (cea foarte apropiata), voi mentiona ca, in acea zi de 28 aprilie 2009, dupa o ultima incercare de a discuta telefonic cu aceasta, dupa un luuuuuung sir de minciuni uriase, bataie de joc, umilinte si muuuuuulte invective si injuraturi, a trebuit sa accept, ca este ziua cand imi voi zmulge inima din piept si ma voi avanta pe un drum plin de suferinta si disperare.
Intamplator, desi...nu par, pentru ca sunt un individ perfect ancorat in realitate, am stiut inca din acea zi de 28 aprilie 2009, prin ce voi trece, chiar daca.....ceea ce am trait ulterior, mi-a demonstrat faptul ca, a fost cu mult mai crunt decat imi imaginam eu.
Ca sa intelegeti mai bine, insa....cel mai tare ma intereseaza a intelege Claudiu, am trait cele mai crunte momente de disperare si durere, cand am realizat ca, in acea zi de 28 aprilie 2009, desi....jurandu-ma pe un lucru foarte grav, crezand ca, macar asa, voi fi luat in serios (disperarea te face sa faci multe), am primit numai injuraturi, jigniri crunte, persiflare si telefoane trantite in nas, ceea ce m-a facut sa dau in acea zi, la "foc automat" sute si sute de sms-uri, timp de aproape 10-11 ore incontinuu (stiu, este greu de crezut, insa....macar Jungle Man o poate confirma), pana cand....n-am mai putut sa mai tin telefonul in mana si sa mai tastez.
Claudiu, dragul meu, nu-ti poti imagina ce am simtit si ce am trait in acea zi, pentru ca....stiam 100% ca sunt total cazut la pamant, ca sunt total calcat in picioare, ca lasasem total "garda" jos in fata acelei persoane, dar....in acelasi timp, ca sunt LEU DE ZODIE, iar cand sunt cel mai jos cazut, tocmai atunci.....am cea mai dura reactie pe care o pot avea, chiar daca acest lucru insemna propia-mi mutilare sufleteasca si fizica.
Nu vrei sa stii, dragul meu Claudiu, cum este sa auzi, din gura unui om, pe care il ai in suflet mai mult decat iti ai parintii, un om pentru care ai facut toate eforturile sa-l inveti de bine, sa-i aperi interesele, sa porti "razboaie" ce nu-ti apartin, doar pentru a-l apara, sa traiesti tot ce i se intampla acelui om, mai rau decat ai fi trait daca ti se intampla tie, iar in final, sa ti se spuna, invective si injuraturi ce nu pot fi redate.
Asta, in ceea ce priveste prima persoana. :):)
In cazul celei de-a doua persoana (cea mai putin apropiata), "loviturile" napraznice au venit cateva luni mai tarziu, insa.....pentru ca sunt baiat destept, am realizat ca vor veni, inca din acea zi de 28 aprilie 2009, dintr-un lucru simplu.
Acea o doua persoana, nu o data, fiind impreuna cu Jungle Man, se batea cu pumnul in piept, ca vom fi prieteni o viata si inca muuuuulte alte "clisee" de 2 bani, insa.....dupa ce relatia cu mine se alterase, ACEA PERSOANA, desi il cunostea perfect pe Jungle Man, fiind destul de apropiati si stiind de la mine ca i-a murit tatal, NU A CATADICSIT NICI MACAR SA-I DEA UN TELEFON SAU SA-I TRIMITA UN SMS IN CARE SA-SI EXPRIME CONDOLEANTELE.
Acel telefon sau sms, pe care ani la randul stia sa-l dea, cand trebuia sa plecam in diverse locuri, ba mai mult.....cand pleca doar el si cu Jungle Man, pentru ca au fost si cazuri in care eu n-am putut sa merg.
In acea zi de 28 aprilie 2009, am inteles extrem de clar, tocmai de la un "gest" banal, care trebuia sa existe si....nu existase. (un banal sms de condoleante, ca....in foarte scurta vreme, vor veni si "loviturile" de la cealalta persoana, pe care din pacate, nu aveam cum sa le evit.
Adica, mai simplu, acea persoana, nedand un sms de condoleante, chiar daca indirect, imi aratase clar ca, relatia dintre noi este "terminata" si....in acest sens, nu mai avea de ce sa dea acel sms lui Jungle Man, pentru ca....firesc, nu avea sa mai aiba vreo tangenta nici cu acesta. (deh....asa-s oamenii, trec foarte usor de la cuvinte mari ca "suntem prieteni pe viata" la astfel de gesturi de indiferenta)
In acea zi de 28 aprilie 2009, m-am reintors in Bucuresti aproape de miezul noptii (cred ca undeva in jur de 23:45) si....eram absolut disperat.
Stiam ca in ceea ce-o priveste pe prima persoana (cea foarte apropiata sufletului meu), a fost ultima data in viata cand am mai incercat sa vorbesc cu ea, desi....stiam ca imi voi zmulge inima din piept si ma voi "tara" ca un caine cine stie cata vreme, iar in ceea ce o priveste pe a doua persoana, aveam certitudinea ca, este doar o chestiune de timp, pana ce imi va aplica niste lovituri napraznice, ceea ce s-a si intamplat cateva luni mai tarziu.
Dragul meu Claudiu, dupa cum ai observat, si eu, ca mai toti, am avut in existenta mea, CEA MAI DRAMATICA ZI.
Acea banala zi de marti 28 aprilie 2009, mi-a mutilat sufletul, mi-a zdrobit inima si mi-a spulberat increderea in oameni. Acea zi, dupa ce am trait-o, m-a facut sa ma tarasc ca un "caine" o mare bucata de vreme, sa nu pot manca, sa ma trezesc noaptea si sa vomit, sa merg ca un nebun pe strazi fara vreo directie, sa conduc masina si sa plang zile in sir, sa ajung la spital cu tensiunea 22 cu 120, iar ulterior sa deschid usa unui psihiatru.
Apropos, de psihiatra, imi vine sa rad cand imi aduc aminte ca era o femeie tare dulce si foarte constincioasa, dar care....dupa ce ma avertizase ca trebuie sa fiu 100% sincer cu ea si sa-i povestesc tot ce am trait, o vedeam de fiecare data cum se "scurge" pe scaun si ma priveste socata.
Desi o apreciez enorm, o doctorita minunata, tot ce stia, era din carti, pentru ca.....la experienta de viata, era aproape ZERO, nu o data amuzandu-ma de roseata din obrajii ei, de privirea siderata si de modul cum se "scurgea" pe scaun ascultandu-ma. Pentru ca, i-am povestit muuuuult mai multe din viata mea :):):)
Claudiu, dragul meu, sincer sa-ti spun, in perioada ce a urmat acelei zile de 28 aprilie 2009, au fost zeci de momente in care eram 100% sigur ca nu voi reusi niciodata sa ma ridic, ca asta mi-a "fost", ca voi ajunge un ratat sau la spitalul de nebuni.
INSA, DESI ERAM DISTRUS SI MA TARAM CA UN CAINE, DE UN SINGUR LUCRU ERAM CONSTIENT !!!!
Mi-am jurat inca de atunci, ca....daca Dumnezeu o sa aiba mila de mine si o sa ma ajute sa ma ridic, NICIODATA (!!!!), nu voi face greseala sa urasc oamenii, sa-i asociez celor doua persoane de care v-am vorbit, sau....mai rau, sa ma reintorc pe drumul "pierzaniei", granita cu IADUL, pe care-l stiam perfect si il traisem ani de zile (am scris de multe ori pe blog, dand oarece amanunte).
Stii ce am facut, dragul meu Claudiu??? :):):)
Am inceput sa scriu. Mai intai, imediat dupa acea zi de 28 aprilie 2009, pe mailul meu, lasand mesajele memorate in "Draft". Scriam zilnic, tot ce simteam, toata durerea, toata disperarea, ce mai....totul.
In acelasi timp, o buna bucata de vreme, fara sa comit vreo indiscretie, am pus lucrurile "cap la cap" pentru a cunoste adevarul 100%, indiferent ca ce am aflat sau realizat, m-a dus in pragul nebuniei.
Apoi, cu maxima responsabilitate, chiar daca simteam ca nu mai am aer sa respir de durere, am disecat pana in cel mai mic amanunt, tot ce traisem si....am ajuns la o singura concluzie:
AM FOST SINGURUL VINOVAT !!! :):):)
Spre deosebire de altii, naivi si nepregatiti de viata (chiar daca sunt plini de ifose si fite), subsemnatul, este uns cu toate alifiile si....minut de minut, am simtit si am stiut ca lucrurile nu sunt in regula, insa m-am ambitionat, crezand ca puterea exemplului, o sa invinga.
Si....n-a fost asa, evident. :):):)
Azi, cand scriu acest comentariu, CREDE-MA PE CUVANT, sunt de 10 ori mai puternic psihic si spiritual, de cat am fost inainte de a trai cea mai dramatica zi din viata mea, si....desi, imi vor mai trebui ani de zile de acum incolo, sa mi se vindece ranile pe care le am pe suflet, inima si creier, totusi.....sunt plin de energie pozitiva, zambesc, rad, glumesc si....cel mai important, IMI SUNT DRAGI OAMENII !!!
Asa cum, imi esti drag si tu, stiind prin ce ai trecut, insa....CREDE-MA:
SA URASTI FEMEILE SI SA LE TRATEZI CA PE NISTE TARFE, ESTE CEA MAI MARE GRESEALA PE CARE O POTI FACE !!!!
Aduna-te, pune-te pe disecat, pana in cel mai mic amanunt, vis-a-vis de tot ce ai trait si in final, din nou, CREDE-MA, daca esti corect cu tine insati, ai sa constati ca, desi....aparentele arata altceva, pentru tot ce ai trait, exista un singur vinovat:
TU....DRAGUL MEU !!!
Uite, fac un pariu cu tine:
Mizez pe faptul ca, daca vei reusi sa te "aduni" si sa faci "disectia", candva, tot cu un "numar ascuns", ma vei suna si imi vei spune simplu:
AI AVUT DREPTATE !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Neata! :)
RăspundețiȘtergerecitind articolul postat, am simtit nevoia sa scriu un comment :D
Si eu am trecut prin asa ceva..cu 2 mici execeptii; sunt femeie si nu am copil. Am aflat ca cel cu care trebuia sa ma casatoresc peste 2 saptamani ma inseala cu prietena mea ( culmea, ea locuia la 2 blocuri distanta de mine ). N-am dat atentie instinctului meu, nu am vrut sa imi ascult vocea interioara care imi spunea ca ceva nu e in regula..in sfarsit, inainte sa-i prind i-am si visat impreuna..culmea :)). Urmatoarele 3 saptamani am trait doar cu calmante...tin minte k in momentul aflarii vestii am luat 2 distonocalme ( kre nu si-au facut efectul..sau asa simteam eu), iar dupa 30 min alte doua.
Ceea ce vroiam sa scot in evidenta este urmatorul lucru: o alta persoana nu este vinovata de ceea ce am patit eu ( sau tu) in trecut si nu am de ce sa ma razbun pe ea, doar pt faptul ca e barbat ( cazul tau, femeie). Nu am facut acest lucru ( multumesc Lui Dumnezeu ca am avut mintea si gandirea limpede)
Pentru "TEA": Buna. Citind ce ai scris, imi dau seama ca ai trecut prin aceleasi stari prin care a trecut si Claudiu. Sper din tot sufletul sa-ti fi citit "interventia" si....coroborat cu ce mi-am permis sa-i spun si eu, sa realizeze ca A FOST UNICUL VINOVAT, pentru ca.....atunci cand ajungi sa traiesti astfel de "faze", in foarte putine cazuri nu au existat "semne" anterioare care sa-ti semnaleze iminenta unui dezastru sufletesc. Insa, ignorandu-le sau....mintindu-te singur, ajungi sa traiesti astfel de clipe care iti pot "amprenta" sufletul si inima pe viata, de repulsie si ura fata de semnii tai, pe care ii asociezi cu acea perosana/e. Bineinteles, o greseala imensa, in loc sa vezi crudul adevar, adica....CA AI FOST SINGURUL VINOVAT. :)
RăspundețiȘtergereBuna Mircea! :)
RăspundețiȘtergereDa, am trecut prin aceleasi stari..plus ca la ele s-au mai adaugat si amentintarile cu moartea venite din partea lui (il deranjase f mult ca anuntasem viitorii nasi si alte persoanele importante noua de ceea ce facuse..bine parintii lui stiau ). Nu am facut NIMIC ca sa ma razbun pe ei, deoarece stiam ca nu rezolv nimic si oricum ei vor plati (cumva) pt ce facusera.
Mi-am impus sa gandesc pozitiv si in acest moment pot spune ca sunt intr-o relatie extrem de frumoasa, alaturi de un barbat super - din toate punctele de vedere ( kre la randul lui a patit la fel), dar amandoi am vrut sa lasam trecutul in spate ( asa cum trebuie).
Claudiu, fa acelasi lucru si nu mai aduce trecutul in prezentul si viitorul tau.