ADEVARUL DESPRE....MINE !!!

Buna seara, dragilor!

Scumpilor, acest comentariu, pe care-l voi scrie in randurile ce urmeaza, este cel mai greu din toate scrise pana acum. Dupa citirea acestui comentariu, unii dintre voi, S-AR PUTEA SA FITI SOCATI, altii rusinati de mormanul de invective si elucubratii spuse la adresa mea, iar cei mai comprehensivi dintre voi, veti zambi in coltul gurii si veti rosti..."Eram sigur, ma prinsesem de mult".

M-am gandit mult daca sa scriu acest comentariu sau....mai bine sa las "gura" sloboda a creieraselor "odihnite", s-o dea in continuare cu infumurarea, duritatea, ironia si sarcasmul subsemnatului.

Insa, printre aceste "gurite" slobode care ejecteaza ce produc creierasele lor "odihnite", sunt si sute de oameni de buna credinta, care usor dar sigur m-au investit cu incredere, de-a lungul timpului si....zi de zi, intra pe acest blog citindu-mi comentariile.

PENTRU ACESTIA, m-am hotarat in aceasta seara, sa dezvalui lucruri despre mine, cunoscute de foarte putini oameni, insa...mult prea bine cunoscute de sufletul si inima mea.

Daca in seara asta veti afla lucruri nestiute despre mine, se datoreaza unui fapt banal, pe care l-am trait azi, cand....pe site, am primit un mesaj de la o tipa, pe care nici macar n-o cunosc, avand un profil cu o poza nereala, dar cu care mai discutasem in gluma de cateva ori, si care....mi-a trimis un "link".

De-a lungul vremii, am primit ZECI DE LINKURI, insa niciodata n-am avut curiozitatea sa vad ce contin. Azi, nu ma intrebati de ce, am luat cu "copy" linkul si pe o pagina noua de internet, i-am dat "paste", sa vad ce contine.

Cand s-a deschis, mi-a aparut melodia "If tomorrow never comes" cantata de Ronan Keating, subtitrata in limba romana. Melodia o stiam demult, la fel ca si voi dealtfel, insa necunoscand "bob" de limba engleza, niciodata nu i-am inteles versurile si nici...MESAJUL.

Azi, ajungandu-mi sub ochi, o versiune subtitrata in limba romana, am inteles mesajul. Ca sa va usurez "munca" si sa va scutesc de a lua linkul cu "copy", pentru a vedea versurile, le voi posta eu, putin mai jos. Ar fi bine sa le cititi cu atentie, pana la capat, in timp ce ascultati melodia, pentru a intelege MESAJUL (trebuie sa dati doar un click).

Pentru cei cu creierasul "odihnit", trebuie sa fac o precizare: ACESTE VERSURI, din umilul meu punct de vedere, nu se aplica numai in cazul unei relatii intre doi iubiti, ci.....in toate cazurile cand, un individ ajunge la concluzia ca, daca pentru el, ziua de maine nu ar mai veni, lasa in urma sa, oameni care meritau sa afle....ADEVARUL.

Asadar, repet inca o data, indiferent cat de nerabdatori si curiosi sunteti a citi, lucruri nestiute despre viata mea, pe care le voi scrie in acest comentariu, va rog sa-mi faceti o favoare si sa nu "sariti" a citi versurile acestei melodii. MESAJUL TRANSMIS ESTE FABULOS (dati un click pe melodie).



Fiind "leu" de zodie, si....actionand instinctual, iar in plus....aducandu-mi aminte de toate acuzele ce mi-au fost aduse de-a lungul vremii cu privire la duritatea mea, la sarcasm si infumurare, am considerat ca....daca, pentru mine, ziua de maine nu ar mai exista, VOI....chiar si cei care m-ati improscat cu invective, meritati sa stiti adevarul.

Inainte de a incepe, cele mai dureroase destainuiri din viata mea, dati-mi voie sa mai fac o precizare:

Luand STRICT cazul prezentat in versurile de mai sus, subsemnatul, nu face parte dintre persoanele care vor trai toata viata cu regretul ca la anumite momente in viata, nu si-a aratat adevaratele sentimente sau ganduri, pentru ca....citind ce voi scrie in continuare, o sa intelegeti :):):)

Inainte de a incepe, AM O SINGURA RUGAMINTE LA VOI !!!

Voi fi extrem de sincer, pentru ca consider ca meritati, insa....in afara de cee ce am sa precizez in randurile ce urmeaza, NICIODATA (!!!!), sa nu-mi cereti si alte amanunte, chiar daca dorinta, are la baza o nevinovata curiozitate.

Buuuun, Sa incepem. Ufffff....sa trag aer in piept. :):)

Nici pe departe nu sunt infumurat, dur, sarcastic si ironic, iar acele putine persoane care ma cunosc, probabil ca in aceste momente zambesc, pentru ca deduc ceea ce am sa scriu in continuare :):)

Insa, am trecut prin multe, prin prea multe, evenimente care din frageda tinerete mi-au distrus "picatura cu picatura" sufletul si inima. Privindu-mi pozele de pe site, dar....mai cu seama daca sunt privit "live", imaginea te duce cu gandul in "directia" infumurarii, ironiei si sarcasmului.

Din umilul meu punct de vedere, o relatie intre doi oameni (indiferent de natura ei), se bazeaza pe partea spirituala, pe rezonanta, pe comunicare si incredere. Cand aceste "atribute" dispar, "fizic" (nu ma refer la futai, ci...la fosrma fizica a unei relatii intre doi oameni) relatia poate supravietui in continuare, iar cei din jur, nici cu mintea nu pot gandi ca este o relatie "moarta", mai cu seama in cazul persoanelor care mai si disimuleaza perfect.

Primul soc l-am avut acum 10-15 ani, cand...desi IMI IUBEAM CU DISPERARE TATAL, fiind extrem de atasat de el, usor dar sigur, atat cat puteam sa observ cu mintea celor douazeci si ceva de ani, am observat ca relatia cu tatal meu se deterioreaza pe zi ce trece.

Avea un comportament dictatorial in discutii, apela in dese randuri la minciuni ca sa-si impuna punctul de vedere, si nereusind.....incepea cu invective crunte la adresa mea. De multe ori aveam lacrimi in ochi cand incercam sa discut cu el, o priveam pe mama mea care....desi, realiza perfect ca am dreptate si ca tatal meu foloseste tehnica "neconventionala" pentru a-si impune punctul de vedere, nu lua nicio pozitie, ba....mai crunt, facea front comun cu tatal meu.

Azi asa, maine asa, ani de zile la rand, pana intr-o zi cand, dupa un alt scandal monstru cu tatal meu, cu inima sfasiata de durere, am plecat din casa parinteasca. In acel moment si....cei care ma cunosc stiu ca nu glumesc, stiam ca relatia cu tatal meu, nu va mai exista decat la nivel "fizic", spiritual fiind UCISA.

Dupa o vreme (destule luni), la insitentele surorii mele si a mamei, am acceptat sa mai "incerc" o data, si....cand am plecat la drum, am sters cu "buretele" tot ce s-a intamplat, avand o singura PRETENTIE:

- sa nu mai existe minciuni;

- sa fie recunoscute greselile trecutului;

- sa primeze in discutii ARGUMENTELE si nu tehnicile "neconventionale" (urlete, tipete, jigniri, sfidari, samd).

Desi am facut tot ce mi-a stat in putinta sa am grija sa n-o "zbarcesc" si a doua oara (macar Jungle Man, personajul din unele comentarii, stie cu siguranta), din pacate....pe zi ce trecea, realizam ca ma MINT SINGUR, ca minciunile sunt prezente in continuare in "expunerile" tatalui meu, ca vechea meteahna a uzitarii tehnicilor "neconventionale" a revenit in totalitate.

Intr-o zi, in vara lui 2007, am avut un accident de masina, in care numai Dumnezeu m-a ferit sa nu mor pe loc, iar peste 2 zile, tatal meu m-a sunat, sugerandu-mi printre "randuri" ca-i trebuiesc 20 milioane pentru o lucrare dentara. Pana in acea zi, nu a existat macar O SINGURA DATA, in care sa deschida gura si sa nu reactionez imediat, insa.....in acel moment, chiar nu aveam cum sa-i dau acea suma, deoarece accidentul l-am facut aproape de Tulcea, "platforma" care mi-a adus masina in Bucuresti, ma costase 20 milioane, cheltuisem inca vreo 10 pe 2 zile de cazare in C-ta, pentru ca nemernicii m-au dus prima data la cel mai apropiat "service" (asa scria in cartea masinii, care avea 4.000 km, adica era noua).

Incercand sa-i argumentez, de ce, nu puteam sa-i dau suma la care facea aluzie, am fost nevoit sa-i spun ca am avut un accident in care era sa mor. In acel moment, tatal meu, n-a avut nicio reactie, si....initial, discutia fiind purtata la telefon, am crezut ca n-a inteles, asa ca, i-am mai spus o data:

"Tata, vineri era sa mor, am avut un accident de masina. Numai Dumnezeu m-a salvat".

Din nou, tata nu a avut nicio reactie, spunandu-mi "Bine, mai vorbim".

Am inchis telefonul si....nu-mi venea a crede. Dupa 2 minute am "explodat", punand mana pe telefon si sunand acasa la parintii mei. Mi-a raspuns mama, caruia i-am spus:

"Mama, iti spun ceva insa te rog sa nu-i spui tatalui meu. Uite, am avut o discutie cu el la telefon, i-am spus ca am avut un accident de masina, in care era sa mor, si....nu a avut absolut nicio reactie. Macar sa ma intrebe daca sunt "intreg" si daca am ajuns in spital".

Mama, foarte calma (n-am sa uit vreo data acea calmitate a vocii), mi-a spus:

"Da, stiu ca ai avut un accident de masina, mi-a spus tactu"

Am crezut ca intru in pamant cu telefon cu tot. Am "explodat" spunandu-le multe. Eram negru de furie, nici macar unul dintre parinti sa nu aiba reactie, cand au aflat ca am avut un accident de masina.

Dupa 3 zile, trebuia sa plec din nou in Delta, pe la 12 noaptea si.....pe la ora 23 imi suna telefonul: ERA TATA.

A inceput cu "bla, bla-uri" de genul "Stii cat te iubesc si eu si mata, am crezut ca n-ai patit nimic din moment ce vorbeam cu tine la telefon", etc, etc.

In acel moment, mi-au dat lacrimile de ciuda....CE ROST MAI AVEAU CUVINTELE POMPOASE???? ADICA, MA FUTI IN GURA SI....MA MAI CREZI SI NAIV.

Din pacate, n-a fost singurul moment de acest gen din viata mea. A mai fost unul cu consoarta mea, petrecut acum vreo 10-12 ani, pe care daca l-as povesti as scrie pana maine.

Insa, "capac" mi-a pus un alt moment petrecut in anul 2008-2009, cand....loviturile incasate de la o persoana (n-are importanta, cine-i), coroborat cu alte lovituri primite de la alte 2 persoane dragi sufletului meu, m-au trimis direct in spital cu perfuzii in mana, iar ulterior....batand la usa psihiatrului.

Au fost momente absolut crunte pe care le-am trait, primeam lovitura dupa lovitura, eram din ce in ce mai slabit de puteri, si....nu ma puteam ridica de jos.

Unii spun ca sunt dur si infumurat??? .....imi vine sa rad :):)

Asa cum ma vedeti in pozele de pe site si blog, am avut momente in viata, cand....sfidat si jignit fiind, la modul cel mai crunt, nu m-am aruncat intre picioarele unei domnite la care foarte usor puteam avea acces numai cu un "click" pe site, ci....am inceput sa sun, pentru a discuta. Dupa ce telefonul imi era trantit in fata, incepeam sa dau sms-uri (am scris mii si mii de sms-uri) in care incercam sa discut. Cand mi-am dat seama ca nu le citeste nimeni, am inceput sa scriu mailuri (zeci de mailuri). Nici pe acelea nu le citea nimeni. N-am renuntat si.....am incercat toate caile posibile de discutie, pana am cazut lat, ca o frunza pe trotuar.

Unii spun ca sunt mult prea dur???...din nou, imi vine sa rad :)

In februarie 2009, intr-o zi anume, se implineau "n" luni de cand ma cunoscusem cu cineva. Mergeam pe la 12 noaptea cu masina, intorcandu-ma spre casa. Gandindu-ma la faptul ca se implinesc "n" luni de cand cunoscusem acea persoana, si....simtind ca explodez de fericire, am inceput sa plang. Da, da, da, imi curgeau lacrimile pe obraji, siroaie. PLANGEAM DE FERICIRE ca am avut norocul s-o cunosc pe acea persoana.

Acum, intreb pe acele creiere "odihnite", care de-a lungul vremii au elucubrat, vrute si nevrute:

Oare, macar o data in viata, PENTRU VOI, si...gandindu-se la voi cu bucurile si fericire, a plans vreun barbat, mergand singur cu masina???

Va spun eu, TOANTELOR....nu s-a intamplat si nici nu se va intampla vreo data !!!

Alte femei, mult mai trecute prin viata, mult mai cumpatate si care au stiut sa citeasca printre "randuri", sa realizeze ca tot ce scriu pe blog, nu sunt inventii ci....doar anumite sfaturi de viata, de care puteti sau nu, a tine cont, nu s-au lansat in invective la adresa mea, precum si la supozitii ca as fi infumurat, sarcastic, dur, ironic, samd.

Dar voi, toantelor, nu aveti de unde sti sa cititi printre "randuri", sa realizati ca tot ce scriu, nu sunt inventii ci....doar prezinta dureros de sincer, adevaruri mocirloase si urat mirositoare din "falsa" noastra societate, condusa cu autoritate de grobianism, ipocrizie si fariseism.

Pentru voi, credeti-ma pe cuvant, nu o sa planga niciodata vreun barbat de fericire, gandindu-se ca azi, se implinesc "n" luni de cand a avut norocul sa va cunoasca, ci....nici macar nu-si va aduce aminte, in ce zi a facut cunostinta cu voi, iar daca ar fi sa se gandeasca....se gandeste ca, faceti bine "oralul" si....o luati si "anal".

Nu sunt dur si nici sarcastic, va prezint doar ce voi, categoria toantelor, nu vreti sa vedeti.

Buuuun. Dupa ce am trait toate acest momente, culminand cu anul 2009, in care am ajuns la spital cu perfuzii in vena, iar ulterior la psihiatru, mi-am promis un lucru, la fel cum si-a promis si personajul din versurile de mai sus:

CA, ZI DE ZI, VOI LUPTA CU TOATA PUTEREA MEA, CONTRA MINCIUNII, A FALSITATII, A CUVINTELOR POMPOASE FARA PIC DE FUNDAMENT, A FARISEISMULUI, samd.

Ceea ce si fac, iar....daca, MACAR O SINGURA PERSOANA CARE-MI CITESTE BLOGUL, ACHIESEAZA LA "LUPTA" MEA, MA DECLAR MULTUMIT.

Usor dar cumplit de sigur, toti cei care azi, imbratiseaza minciuna si ipocrizia, razand ca prostii si se considera mult mai destepti ca mine, vor realiza intr-o zi, ca....atunci cand motanelul232, scria pe blog, ei....intrau pe un drum, ale carui "rezultate" catastrofale pentru existenta lor, se vor vedea peste niste ani de zile.

Stiu, poate multi dintre voi sunteti socati de cele citite, insa....daca azi, m-am ridicat, dupa ce m-am tarat ca un caine beteag, si sunt infinit mai puternic spiritual vorbind, decat atunci cand eram mare "crai" prin barurile si cluburile de fite, iar spiritual eram un "ZERO" absolut, asta se datoreaza numai bunului Dumnezeu.

Nu cred ca vreti sa stiti vreo data, cumplitele trairi, in care vezi cum sub ochii tai, in repetate randuri se distruge ce ai construit cu mult suflet si inima, si....in ciuda tuturor eforturilor, ajungi intr-o zi, in spital cu branula in vena, iar apoi....spui "buna ziua", deschizand usa psihiatrului.

Atunci, daca si tensiunea arteriala arata 22 cu 120, iar cea mai mica, intr-o zi de calmitate, arata 18 cu 110, nu ai de ales decat intre 2 variante:

- atac cerebral si caruciorul cu rotile;

- sau....punerea la adapost, de tot ce inseamna stres si nervi;

Desi, cum am precizat intr-un comentariu scris acum cateva zile ("Ce am pierdut cu adevarat"), varianta a doua pe care am ales-o, mi-a ucis inima si sufletul, transformandu-ma intr-o "leguma" incapabila sa mai reactioneze la nedreptati pe care le vad zilnic si cu care m-am batut ani de zile, incercand sa-i apar pe cei slabi si abuzati, totusi....m-a salvat de la dezastru.

Uffffff, cand am inceput sa scriu acest comentariu, nici nu credeam ca il voi putea termina, insa....se pare ca am reusit. :):)

Acum, conform versurilor de mai sus, daca pentru mine, ziua de maine nu ar mai exista.....stiu ca sute de persoane care m-au investit cu atata incredere, intrand zilnic sa citeasca ceea ce scriu, cunosc mare parte din ADEVAR, si nu ce "scuipa" niste creierase "odihnite", ca as fi sarcastic, dur, infumurat si alte bazaconii de acest gen.

Si...sa nu uitati !!!!

FUNDAMENTUL ORICAREI RELATII INTRE DOUA PERSOANE, O REPREZINTA RELATIA SPIRITUALA, REZONANTA, COMUNICAREA, ASA CA....AVETI GRIJA SA N-O "UCIDETI" !!!

Pentru ca, si cele mai "odihnite" creierase, vor realiza intr-o zi, ca...."fizic" o relatie poate sa reziste si zeci de ani, in care se pot construi palate, afaceri de milioane de euro, cumpara zeci de masini si...o lume intreaga vizitata, insa "cunoscatorii" stiu ca este....de mult "UCISA". :)

Insa, dupa cum v-ati obisnuit, este....DOAR O PARERE ! :):)

P.S. Acum, dupa ce eu m-am tinut de promisiune, astept ca si voi sa va tineti si....oricat de mare si nevinovata va poate fi curiozitatea, niciodata sa nu-mi cereti a adauga alte amanunte despre ceea ce am postat in seara asta. Orice nou "vizitator" al blogului, va promit ca va avea posibilitatea sa-si inceapa lectura cu acest mesaj. Dupa care....lucrurile vor fi clare. :):)