PARINTII SI SORA MEA.

Buna seara, dragii mei!

Hai, frumosilor, lasati lenea si puneti mana si cititi :) Hai, ca...in acest comentariu, am postat si fotografii :):)

Dragilor, azi, voi tine cont de o doleanta, ce mi-a fost transmisa in repetate randuri de unii dintre voi, si....o sa dedic un comentariu, atat surorii mele, cat si parintilor mei, de care am scris de atatea ori, insa....niciodata nu i-am prezentat.

Inainte de a incepe, dati-mi voie sa transmit un mesaj catre o amica de-a mea, Catalina, care mi-a lasat acum cateva zile un comentariu pe blog.

Artisto, stii, ca si motanelul te respecta si te admira in egala masura, numai ca....din pacate, nu mai am numarul tau de telefon, pentru ca, dupa cum am specificat in comentariul "Nu am nicio vina", mi-a fost stearsa de catre Jungle Man, intr-o reprezentatie de maiestrie absoluta, agenda din al doilea telefon (care este afisat pe blog), si....cu toate ca, am incercat s-o reconstitui cu ajutorul agendei pe care o am in celalalt telefon (nefacut public), numerele destinate persoanelor pe care le-am cunoscut dupa luna iunie 2009, nu le mai am. (le aveam memorate doar in telefonul afisat pe site, a carui agenda a fost stearsa). Asa ca, atunci cand poti, trimite-mi un sms, cu numarul tau, si....vorbim cu placere, asa cum am facut-o mereu.

Buuuuun. Acum, s-o luam incetisor, fara sa ne grabim, ca sa nu scapam vreun amanunt. Bineinteles ca, in randurile ce urmeaza, am sa-mi prezint sora geamana si parintii si...voi scrie, atat de "plusurile" dar si "minusurile" relatiei mele cu acestia, pentru ca, sunt convins ca, sunteti saturati de clisee "Am o familie minunata, bla, bla, bla".

Eu, chiar am o sora si niste parinti minunati, din multe puncte de vedere, insa....niciodata n-am sa evit a discuta si despre lucruri care sunt mai putin placute. :):)

Asadar, acum fix 37 de ani, 5 luni si 2 zile, adica pe 1 august 1973, mamicuta mea, a adus pe lume, 2 gemeni: EU SI SORA MEA :):)

Pe mine ma cunosteti, asa ca....am sa-mi prezint sora geamana:







Desi, suntem frati gemeni, suntem extrem de diferiti, din aproape toate punctele de vedere. Avem gusturi total diferite, si as da cateva exemple:

- mie imi place sa "trancanesc" vrute si nevrute, sora mea este mai tacuta;

- eu am avut pana in primavara anului 2008, o existenta extrem de tumultoasa, cunoscand pana in cele mai marunte aspecte, mizeria si decadenta din societatea romaneasca, iar sora mea.....a avut o existenta mai mult decat "cuminte" si inocenta.

- eu am avut de-a lungul vremii, sute de prieteni si cunoscuti, iar sora mea.....s-a situat la polul opus;

- eu, pana in primavara lui 2008, excelam prin cutreierarea barurilor, restaurantelor, cluburilor de fite, piscine si alte nebunii, iar sora mea, se mai delecta cu cate o plimbare in parc, un film, o cofetarie, etc, etc.

- eu, niciodata nu am pus pret pe bani si i-am "parjolit" de le-au mers fulgii, iar sora mea....a fost si este, extrem de dramuita si cumpatata, indiferent de cati bani are.

- pana si la mare, vara trecuta, cand am fost in Mangalia, la Hotel Paradiso, unde, eu m-am simtit excelent, sora mea.....ar fi preferat o pensiune mai linistita.

Una peste alta, desi, frati gemeni, suntem TOTAL DIFERITI. Insa acest lucru, nu ma impiedica s-o iubesc foarte mult.

Insa, in relatia cu sora mea, au existat si momente dureroase. In acesti 37 de ani, 5 luni si 2 zile, de cand am venit pe lume, "brat la brat", o singura perioada, n-am stiut unul de altul, mai nimic.

S-a intamplat in vara anului 2008, cand...cu toate ca-mi este sora geamana, a facut un gest de TRADARE, pe care, chiar daca mi s-a rupt sufletul de durere, l-am sanctionat, cu maxima duritate, fara sa tin cont ca avem acelasi sange. In acea seara, dupa o discutie furtunoasa cu ea, i-am sters numarul de telefon din agenda, si....desi era gravida si urma sa nasca peste 2 luni, n-am mai vorbit cu ea.

N-am stiut nimic de ea, timp de 7 luni, mai precis din luna iunie 2008, pana la jumatatea lunii ianuarie 2009, cand mi-a dat un sms in care si-a cerut iertare, pentru purtarea din vara, ocazie cu care m-am dus la ea, si....i-am vazut pentru prima data baietelul, care avea deja 3 luni de zile.

In acel moment, cand am intrat in casa ei, stiu ca am luat-o in brate si am izbucnit in plans, neputandu-ma opri minute bune. Si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte momentul. N-o mai vazusem de 7 luni, stiam ca a nascut un baietel, insa...in viata, niciodata n-am sa accept din partea surorii mele gemene, TRADAREA. Asa cum eu, as sari in foc pentru ea si face ABSOLUT ORICE, inclusiv as MINTI (!!!), desi stiti ca detest minciuna si sunt cel mai mare dusman al acesteia, tot asa, am si eu pretentia de la ea.

In acele momente, cand am ajuns in casa ei, n-am dorit a mai face vreun comentariu, cu toate ca.....mi-am dat seama ca, peste 9 zile avea botezul baietelului sau, si...as minti sa spun ca nu m-am gandit ca, acel sms pe care mi l-a dat si in care si-a cerut iertare pentru ce se intamplase cu 7 luni in urma (!!!), putea avea legatura cu botezul baietelului sau, care urma sa aiba loc peste cateva zile si unde dorea sa fiu prezent.

In idiotenia ce-mi este caracteristica, mi-a fost imposibil sa nu ma gandesc, de ce, au trebuit sa treaca 7 luni de zile, ca sa-si ceara iertare pentru un gest care mi-a rupt sufletul si m-a lasat fara replica, in vara anului 2008, si....a facut-o, intamplator, cu cateva zile inainte de botezul baietelului sau.

In fine, discutia foarte deschisa si foarte dura, am purtat-o ca doi oameni civilizati, ceva mai tarziu, prin vara anului 2009, cand....cu lacrimi in ochi, aducandu-mi aminte de acele evenimente, i-am spus ca....desi o iubesc enorm, desi as sari in foc pentru ea, daca o singura data se mai intampla sa ma TRADEZE, niciodata nu va mai stii nimic de mine.

M-a asigurat ca nu se va mai intampla asa ceva, ca a fost o imensa greseala, insa, sincer, in momentul de fata, nu mai am incredere in ea, de fapt....cum nu mai am in nimeni, cu exceptia baietelului meu.

Cei care, poate, simtiti nevoia sa sariti la gatul meu, cand spun ca, nu mai am incredere in absolut nimeni, cu exceptia baietelului meu, v-as spune doar atat:

NU VA DORESC NICI IN CELE MAI NEGRE VISURI, SA TRAITI PE "BANDA RULANTA", CEEA CE AM TRAIT EU IN ANUL 2009, IN RELATIA CU CATIVA OAMENI (singurii importanti din viata mea, la acea vreme).

Daca azi, mai sunt inca cu creierul functional, si....nu zac intr-un spital de nebuni, asta se datoreaza numai BUNULUI DUMNEZEU SI CREDINTEI URIASE PE CARE O AM IN EL.

Buuuuun. Acum, sa trecem la parintii mei, asa ca, am sa-i prezint:





Dupa cum se vede si din fotografii, parintii mei sunt foarte in varsta, mama are 71 de ani si tata 77. Sunt casatoriti de 40 de ani, si....se iubesc enorm. In viata, n-au avut nevoie de prieteni, de petreceri zgomotoase si alte distractii, ci....le-a fost indeajuns sa fie impreuna, zi de zi.

Imi aduc aminte, ani la rand, cum....in fiecare zi cand veneau acasa de la serviciu, se asezau in bucatarie si...in fata unei cafelute, discutau vrute si nevrute. Zi de zi, an de an, nu s-au plictisit niciodata, ci din contra, mereu au cautat sa fie impreuna.

Si azi (SI NU ESTE UN CLISEU !!!), se iubesc enorm. Niciodata nu merg undeva, unul fara celalalt, si....sunt sigur ca, daca intr-o zi, unul dintre ei se va "stinge", in maxim 6 luni, o sa-l urmeze si celalalt. Pur si simplu nu pot trai unul fara celalalt. V-o spune un motan, uns cu toate alifiile, care stie sa cantareasca adevarul. Dar....ASTA-I ADEVARUL. :):)

Un adevar frumos, insa.....are si o parte proasta. Se iubesc atat de mult, incat, de-a lungul existentei lor, au facut niste gafe absolut monumentale fata de mine si sora mea.

Doua exemple pe scurt:

Anul 2008 pe 1 martie, sora mea s-a casatorit. Mama fiind cardiaca, a considerat ca, este suficient sa mearga doar la biserica (cea de langa Ambasada Chinei) si.....sa nu mai vina la nunta, care s-a desfasurat la Moeciu. Desi cumnatul meu, i-a sigurat ca au camera in pensiune unde sa doarma, asa cum au avut asigurat, toti invitatii, mama a sustinut ca este prea batrana si bolnava ca sa isi asume riscul de a pleca la munte. Bineinteles ca tata, nici nu a vrut sa auda a veni la nunta fara mama mea, desi....fata lui, urma sa fie mireasa. Din pacate....n-au venit, decat la biserica.

Acela a fost momentul in care, subsemnatul, s-a inegrit de furie si suparare si.....timp de 8 luni de zile, n-am mai vrut sa stiu nimic de ei, nu am mai fost pe la ei, n-am mai sunat, samd. Ne-am impacat absolut intamplator, la insistentele unei persoane. M-am impacat, insa am facut-o cu inima indoita si....stiam de ce. :):)

Peste o vreme, a urmat botezul baietelului meu (octombrie 2009), si....din nou, mama mi-a telefonat spunandu-mi ca, ar fi bine sa vina numai la biserica, nu si la restaurant, invocand, aceleasi probleme de sanatate. In secunda 2, i-am spus "ok" si i-am inchis telefonul, insa....nu inainte de a-i spune ca, este o imensa rusine sa procedeze de aceasta maniera, si....sa se gandeasca ca, alti parinti, si-ar da viata sa ajunga sa-si tina in brate nepotul la botez. Dupa 5 minute, a sunat tata, care mi-a spus ca, vor veni si la restaurant, pt ca....bla, bla, bla.

Nu am fost naiv sa cred "bla, bla-urile" lor, fiind constient ca, daca s-au "sucit" dupa discutia mamei cu mine, asta se datora numai viitoarei reactii pe care stiau prea bine c-o s-o am....adica, din nou, voi disparea din viata lor.

Vedeti voi, este foarte bine ca se iubesc, insa....uneori, si....din pacate, nu o data, doar interesul lor a primat, iar noi, copiii lor, avand de suferit.

Personal, n-am inteles niciodata cum au putut rationa parintii mei, de-o asemenea maniera in aceste doua momente, pentru ca....acum, avand si eu un baietel, si daca ar fi sa ma tarasc pana la restaurant, si daca....as stii ca sunt ultimele clipe de viata, tot n-as rata sa particip la nunta lui sau la botezul copilului sau.

In fine, sunt parintii mei, si....chiar daca, de-a lungul vremii am avut extrem de multe "clinciuri" cu ei, in special cu tata, trebuie sa recunosc ca sunt mandru de ei.

Mi-as fi dorit sa am o alta relatie cu tatal meu, mult mai apropiata, insa....din pacate, tata, crede ca daca m-a facut, niciodata....indiferent de argumentele prezentate, nu poate avea "oul" dreptate, in fata...."gainii" :):)

Cu mama, atunci cand am ocazia, discut vrute si nevrute, pentru ca.....suntem facuti din acelasi aluat, guralivi si explozivi in dialog, insa....si corecti in fata argumentatiei, asa ca, a dialoga cu mama, este o placere.

Oricum, niciodata n-am sa ma pot compara cu parintii mei la cultura, acestia citind enorm la viata lor, stiind multa istorie, arta, film, etc, in timp ce EU, rusinea familiei, n-am citit nicio carte in viata mea, cu exceptia a vreo 10 romane politiste cand eram clasa a 9-a, si.....din acest motiv, acum cateva zile am ras cu lacrimi cand am vazut pe site un profil intitulat "girafa_in_flacari", fara sa stiu ca, este denumirea unui celebru tablou, pictat de Dali. (m-a lamurit pe un ton foarte ironic, chiar posesoarea profilului). :):)

Una peste alta, relatia pe care o am cu parintii si sora mea, este o relatie frumoasa, DAR NICI PE DEPARTE PERFECTA, insa....in cazul familiei mele, parametri de normalitate, sunt infinit mai buni, decat in cazul multor alte familii, care atunci cand se descriu, vorbesc numai in "clisee" frumoase, iar in spatele acestora.....CACATUL PUTE DE-TI IA RESPIRATIA :):)

Iata dragii mei, aceia care mi-ati solicitat in dese randuri sa-mi prezint parintii si sora, de care tot vorbeam in comentariile mele, iata ca....m-am tinut de cuvant :):)

Sa tineti minte: INTOTDEAUNA MA TIN DE CUVANT! :):)