Buna seara, dragii mei!
In seara asta, voi scrie cel mai trist comentariu de cand am deschis acest blog, intitulat "RAMAS BUN...CRISTIAN PATURCA".
Sunt foarte trist si nu glumesc cand spun ca-mi lacrimeaza ochii, aducandu-mi aminte de momente absolut superbe pe care le-am trait candva. Ar fi bine sa cititi cu atentie acest comentariu, sa priviti pozele postate si sa ascultati melodia.
Uffffff, sa incepem.
Poate, multi dintre voi stiti ca azi a fost inmormantat CRISTIAN PATURCA. Imi place sa cred ca, tot la fel de multi, aveti idee de ce a reprezentat acest barbat, in anii 1990, intr-o perioada in care sperantele si entuziasmul romanilor, erau uriase.
Hai, sa-l vedem pe regretatul Cristian Paturca:
Pe CRISTIAN PATURCA l-am cunoscut in 1990, cu ocazia manifestatiei din Piata Universitatii. Aveam 17 ani si....alaturi de zeci si zeci de mii de bucuresteni, in fiecare seara (!!!), timp de peste o luna de zile, mergeam in locul mentionat mai sus.
Acum, la peste 20 de ani distanta, nu voi face comentarii asupra fenomenului din Piata Universitatii, insa....voi spune doar atat:
ATUNCI, IN FIECARE SEARA, ZECI DE MII DE INIMI, BATEAU LA UNISON, ZECI DE MII DE OCHI, LACRIMAU LA UNISON, ZECI DE MII DE SUFLETE, CANTAU LA UNISON CU LUMANARILE IN MANA SI.....SPERAU !!!
Sperau, exact, sa nu ajungem sa traim, ce....culmea ironiei, traim azi.
CRISTIAN PATURCA, ASUMANDU-SI TOATE RISCURILE CARE CHIAR EXISTAU (!!!!) LA ACEA VREME, canta din balconul Universitatii, in fata a zeci de mii de oameni, incercand sa transmita un "mesaj" catre intreaga tara.
Azi, pentru posteritate, a ramas ca emblematica, melodia "Imnul Golanilor", compusa si cantata de regretatul cantaret, insa....personal, cred ca o alta melodie, compusa si cantata tot la acea vreme, defineste mult mai bine, sufletul lui Cristian Paturca.
Melodia se intituleaza "GOLAN POST-MORTEM", pe care, daca vreti s-o ascultati in timp ce cititi acest comentariu (dureaza 5 minute, trebuie doar sa dati un click), este redata mai jos:
Aceasta melodie, pe langa multe altele, era cantata in fiecare seara in Piata Universitatii, in fata a zeci de mii de ochi care lacrimau si a zeci de mii de inimi ce bateau la unison....sperand !!!
Desi, abia iesiti din "bezna" comunista, sufletul acelei manifestatii din Piata Universitatii, erau TINERII, studenti si elevi, secondati si priviti cu admiratie de parintii lor.
Acei tineri in frunte cu CRISTIAN PATURCA, aveau aceeasi varsta cu cei care azi, se drogheaza prin cluburi, nu-i mai leaga nimic in afara de betii crunte si dezmat, a caror inimi nu mai vibreza, a caror sentimente nu mai exista, ci...doar dorinta de a "bifa" cat mai multe pitipoance de "2 lei" sau....nerezidenti cu "malai".
Dar, nu ei sunt de vina, ci...noi, cei mai in varsta ca ei, care n-am reusit sa le imprimam acea stare sufleteasca care o nutream noi, cu 20 de ani in urma.
Din pacate, azi, toti degeneratii dicteaza regulile pe "sticla" si pe "hartie", iar mesajele....vin tot de la ei. Dezastrul acestui genocid spiritual il vom resimti la nivel de natie, cu mult mai devreme decat ne inchipuim.
Ascultand melodia "Erou post-mortem", acum, in timp ce scriu acest comentariu, imi curg lacrimile pe obraji, aducandu-mi aminte de momente exponentiale pentru existenta mea, traite acum mai bine de 20 de ani, in Piata Universitatii.
Acum 20 de ani, eram "modest" imbracati, mergeam cu metroul, aveam priviri usor "haituite" si speriate de ce traiam, insa.....in acele momente cand cantam in Piata Universitatii cu lumanarile in mana alaturi de CRISTIAN PATURCA.....eram uniti, extrem de uniti. Inimile noastre bateau la unison, aveam acelasi crez, simteam la fel si.....nu simteam frica
Azi, nu mai exista asa ceva. Nu pot generaliza, insa....totusi, sa nu ne mintim si sa acceptam realitatea.
Din nefericire, oameni "curati" sufleteste si idealisti precum CRISTIAN PATURCA, nu se mai nasc, iar....si daca se mai nasc, niciodata nu vor mai avea posibilitatea sa-si transmita "mesajul", neavand loc, de gretoasele NULITATI INTELECTUALE SI SPIRITUALE, care stapanesc cu autoritate, aproape tot ce inseamna "televizor" si "ziar" in Romania. Iar mai nou....si taramul virtual.
Ca o ironie a sortii, azi, CRISTIAN PATURCA, ne-a "parasit", bolnav si sarac, iar probabil, in timp ce acesta era "coborat" in pamant, EI....MULTI DINTRE EI, cei care acum 20 de ani, il faceau "golan", isi numarau milioanele de euro din conturi si dadeau un "scurt".....unei "bunaciuni" cu figura de idioata.
Simt o frustrare uriasa, insa...voi mai asculta inca o data melodia "Erou post-mortem", iar dupa ce-mi voi sterge lacrimile de pe obraji, voi rosti din tot sufletul si cu toata fiinta mea:
RAMAS BUN....CRISTIAN PATURCA !!!!
NU TE VOI UITA NICIODATA, IAR IN INIMA MEA VEI RAMANE PE VECIE...."GOLAN POST-MORTEM" !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu