Buna seara, dragii mei!
In aceasta seara, un comentariu lasat pe blog, mi-a oferit subiectul randurilor ce urmeaza.
Intr-una dintre postarile anterioare, scrisesem:
Nu prea stiu cum sa aleg a ma exprima...DIRECT (asa cum ar fi normal)...sau....DIPLOMAT, asa cum ne-a invatat societatea mizera in care am ajuns sa traim!
Da! Cred cu intreaga-mi convingere ca, astazi, mai mult decat oricand, a-ti mai prezenta, deschis, parerea despre cineva sau ceva, IN OCHII MAJORITATII, reprezinta o obscenitate comparabila cu a-ti da chilotii jos, in Piata Palatului.
De ani buni, societatea in care traim NE-A INVATAT, ZI DE ZI, CA DACA SUNTEM DIPLOMATI SI RETINUTI IN APRECIERI, VOM AVEA DE CASTIGAT!
Pe orice site de socializare (din cate exista), in cazul ca intri, vei vedea, la loc de cinste, citate despre SINCERITATE. Atat in viata reala cat si pe net, majoritatea proslaveste SINCERITATEA, insa in cazul in care...ESTI SINCER...devii, brusc, inamicul public.
De foarte multe ori, in cei 8 ani de cand exista, blogul meu a socat! Mai ales...atunci cand prezentam realitati ale vietii mele.
Cand am deschis acest blog (la insistentele unei doamne) si am scris primul comentariu, nici in cele mai optimiste aprecieri nu credeam ca va ajunge sa fie accesat, asa cum este in prezent. Mai mult, desi am amici in mass-media (mai ales, in presa tabloida), care se pricep extrem de bine in ceea ce priveste promovarea unui blog, am refuzat CATEGORIC AJUTORUL LOR, pentru ca am voit sa vad unde voi ajunge cu blogul, doar prin motorul de cautare Google si...."din gura in gura". Deasemenea, am avut ocazia sa constat, in cateva randuri, atunci cand cateva postari de pe blogul meu au ajuns pe paginile de facebook ale unor persoane publice, imensa forta a Facebook-ului, insa, din nou...am refuzat categoric a-mi deschide un cont de Fb si a-mi publica acolo, postarile de pe blog.
Va spuneam ca, in dese randuri, blogul meu a socat. Exemple...as putea sa dau o gramada, dar ma voi limita la cateva.
Cand am scris despre foarte proasta relatie pe care am avut-o cu parintii mei (cu care nu am vorbit timp de 5 ani), desi, apropiatii mei stiu cat de mult i-am iubit, multi si-au pus mana la gura in timp ce citeau, murmurand "Bai, asta-i nebun? Cum poate sa scrie asa ceva?"...
Cand am recunoscut deschis faptul ca am avut nenumarate episoade cu femei frumoase, eu fiind intr-o relatie, din nou, multi au fost socati.
Cand am scris despre faptul ca, decat sa am incredere in rudele mele (cap de lista, fiind sora mea geamana), de 100 de ori as alege sa risc cu un strain, pentru ca...daca ti-o furi de la sora ta este infinit mai dureros, decat sa ti-o furi de la un strain, din nou, multi s-au "crucit"...
Cand am spus, raspicat, faptul ca, desi, nepermis de multi ani am crezut in PRIETENIE, de cativa ani, NU CONSIDER CA MAI AM PRIETENI, CI DOAR AMICI (exceptie facand, fix, doua persoane...culmea!!!... cu care ma vad extrem de rar), constient fiind ca vor fi destui dintre amicii mei care vor citi ceea ce scriu, din nou, multi au apreciat ca am o sinceritate dobitoaca...
Cand am scris despre faptul ca detest persoanele care dau limbi in cur boss-ilor, iar cu ceilalti (neimportanti) se comporta diametral opus, din nou, multi au apreciat ca...nu stiu deloc sa fiu diplomat!
Gresit, fratilor! Cine ma cunoaste, stie prea bine ca sunt un om foarte inteligent si...cu mare usurinta, avand in vedere puzderia de inteligenta amorfa si naivitate abisala existenta in societate, AS PUTEA SA MA PREZINT, TOTAL ALTFEL DECAT SUNT!
Dar...nu vreau! Eu nu postez sofisme pe blog (referindu-ma, desigur, la cele cateva citate) ci...CHIAR CRED CU TARIE IN ELE. Asa ca, atunci cand am scris faptul ca...prefer sa fiu urat pentru ceea ce sunt, decat sa fiu iubit pentru ceea ce nu sunt, NU AM MINTIT!
Si, pana la urma, uitandu-ma, zilnic, in jurul meu, va spun sincer ca....cu sumedenia de defecte pe care le-am recunoscut cu sinceritate, ma situez mult mai bine decat gramezi de penibili si penibile care incearca cu disperare sa para ceea ce nu sunt!
Voi incheia acest comentariu, povestindu-va ceva care arata cel mai simplu, ce fel de om sunt eu.
Deunazi, am avut un dialog cu o tanara domnita care mi-a spus cu o sinceritate debordanta faptul ca si-a pierdut "sponsorul" (un nene mai in varsta, plin de bani) si ca isi cauta o relatie discreta (in cazul in care domnul ar fi casatorit sau ar avea o relatie), cu conditia sa fie "darnic" cu ea. :)))
Tipa arata "beton", iar pozele pe care mi le-a trimis pe whatsapp, reprezentau o evidenta. Asa ca, la randu-mi, la fel de sincer i-am spus faptul ca a nimerit extrem de prost in ceea ce ma priveste, din cel putin, doua motive: eu nu sunt un barbat cu bani, iar, si daca as fi...pana la onorabila varsta de 44 de ani si 9 luni, nu a erupt in mine apetitul de a fi "darnic" cu o femeie.
Pentru ca am apreciat enorm sinceritatea ei (cate femei fac pe mironositele si isi vand corpul unor libidinosi cu bani?), i-am promis faptul ca voi incerca sa-i fac cunostinta cu un prieten de-al meu, care este dispus sa-si etaleze "darnicia" in relatia cu o femeie frumoasa si cu un corp "beton".
Dupa cateva zile, respectiva femeie mi-a spus ca nu mai doreste sa-i fac cunostinta cu amicul meu, argumentandu-mi ca s-a gandit mai bine si...deocamdata, ar dori sa bea o cafea cu mine si sa vorbim.
Nu stiu daca voi ajunge a bea o cafea cu acea femeie, insa, daca voi ajunge, o voi face cu placere, din simplul si unicul motiv ca...A FOST SINCERA SI NU A INCERCAT SA SE DEA ALTCEVA DECAT ESTE!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu