Buna seara , dragii mei!
Cineva imi spunea saptamana trecuta, printre "jeturi" de cuvinte triviale (de aceea am si sters comentariul) ca nu-i place deloc urmatorul citat postat pe blogul meu: "IUBESTE-MA SAU URASTE-MA! Ambele sunt in favoarea mea. Daca ma iubesti, voi fi mereu in inima ta. Daca ma urasti, voi fi mereu in mintea ta", acuzandu-ma ca vreau sa las impresia ca mi-e foarte usor sa jonglez cu cele doua SENTIMENTE "EXTREME".
NOTA: La finalul comentariului, citind "P.S.-ul", va veti da seama foarte usor, de ce mi-a placut si, ulterior, am postat pe blog acest citat.
Ok, sa presupunem ca IUBIREA SI URA sunt sentimente "extreme". Conform definitiei din DEX, termenul "extrem" inseamna: PANA LA ULTIMA LIMITA. Asadar, in contextul definitiei, cand catalogam orice comportament sau sentiment ca fiind EXTREM, axiomatic, acceptam ca "dupa"....nu mai exista absolut nimic. Tocmai de aceea este "extrem".
O vorba veche din batrani spune ca DE LA IUBIRE SI PANA LA URA NU ESTE DECAT UN PAS, valabila fiind si viceversa. Si, asa este. Azi poti sa iubesti pe cineva si, maine, sa-l urasti. Cum dealtfel, azi poti sa urasti pe cineva si, maine, sa-l iubesti. In ambele situatii, dupa cum lesne se poate observa, atat dupa sentimentul de iubire cat si dupa cel de ura....MAI POATE EXISTA CEVA. Deci, axiomatic, indiferent cat de mult ne-am dori...nu pot fi catalogate ca sentimente "extreme".
Din umila-mi experienta de viata, daca as indrazni sa sustin ca exista un sentiment "extrem", acela este....INDIFERENTA. (dar nu in orice conditii si sub toate formele sale) Mai precis, cum dealtfel putem vedea zi de zi, exista foarte multi oameni indiferenti la aproape tot ce nu are legatura cu soarta lor. Bineinteles ca aceasta forma a indiferentei nu se poate "califica" ca un sentiment "extrem" pentru ca, oricand, respectivele persoane pot avea o revelatie si....sa inceapa a fi interesate si de altceva in afara de ceea ce are legatura cu persoana lor.
Opinez ca, singura forma a INDIFERENTEI care poate fi considerata un sentiment "extrem" are legatua tot cu....IUBIREA SI URA. Dupa iubire, multi ajung sa URASCA. Cum se poate intampla si invers. Insa odata consumate cele doua sentimente, stiti prea bine ca se ajunge la...INDIFERENTA.
Din punctul meu de vedere, cand ajungi sa traiesti sentimentul de INDIFERENTA fata de o persoana pentru care ai simtit amandoua sentimentele mentionate...NU MAI POATE EXISTA ALT SENTIMENT. Practic, reprezinta "extremul".
Atentie, nu o spun eu, o poate demonstra realitatea din vietile multora dintre voi. Cati nu ati iubit si apoi ati urat? Cati nu ati urat si apoi ati iubit? Niciodata nu vi s-a intamplat ca dupa consumarea celor doua sentimente, sa ajungeti a simti...INDIFERENTA?
Dupa instalarea sentimentului de INDIFERENTA fata de acea persoana, ati mai simtit cumva alt sentiment?
Eu spun ca nu. Dealtfel, consider ca acel sentiment de INDIFERENTA care se instaleaza dupa tumultul iubirii si urii, este cel mai groaznic sentiment de care poate fi capabil un om. Din acel "punct"...nu mai exista nimic.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
P.S. Acum, pentru acea persoana (se stie ea)...UNICA...care ma uraste din tot sufletul si, de ani de zile, ma injura si ma jigneste in fel si chip pe blog, cand folosind un profil anonim, cand ascunzandu-se dupa un nume fals (fara cont Google, pentru ca am permis acest lucru), am un mesaj:
Te crezi o persoana desteapta si...chiar esti. Insa, nu esti mai mult decat mine. Asadar, pentru subsemnatul, detinator de blog, este foarte important ca cititorii ori sa ma iubeasca ori sa ma urasca (metaforic bineinteles) pentru ca, in ambele situatii, revenirea acestora pe blogul meu este aproape garantata.
Spre exemplu...TU. Atata timp cat vei ura pe mine si blogul meu (in cazul tau, nu este o metafora), vei reveni cu siguranta sa vezi ce scriu, chiar daca, asa cum se intampla aproape de fiecare data, la final, ma vei injura si jigni. Cand vei trai acel sentiment "extrem" (de care gresit mi-ai vorbit, crezand ca ura poate fi clasificata astfel), atat eu cat si blogul meu ITI VOM DEVENI INDIFERENTI.
Eeeee, cat ma urasti si, implicit, ma injuri si jignesti...EU....te iubesc. Cand insa, vei ajunge sa traiesti sentimentul "extrem", atunci...nu o sa-mi mai convina si te voi lua de "ciuf". :):):)
Ti-am mai spus, nu neg ca iti merge mintea insa, gandeste bine cand deschizi gura pentru ca....CU MINE ESTE GREU. :):):)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Buna Mirciulica,
RăspundețiȘtergereMa gandeam in timp ce citeam la fostul meu sot, de care sunt despartita de vreo 4 ani. M-am intrebat de multe ori de ce dupa atata timp, desi ne-am despartit de comun acord el si azi ma uraste. Aparent e fericit, are o iubita, pare ca totul e in regula si totusi....pentru ca ne vedem destul de des pentru ca avem un copil impreuna, de fiecare data citesc in ochii lui ura! Eeee si daca ar fi numai in privire, ar fi dragut :) dar si in vorbele si in faptele lui mai ales...Eu in schimb am stiut cand am pus punct acestei relatii ca e definitiv si de a doua zi am simtit o usurare, o liniste pe care mi-o doream care se poate numi (asa cum bine punctai tu) INDIFERENTA. Nu pot sa-l urasc (in general nu am simtit pentru nimeni ura) desi mi-a facut muuuulteee si inca mai incearca....Nu pot sa zic ca nu ma mai enerveaza deloc pentru ca imi pierd timp prin tribunale aiurea....desi stiu ca nu are nicio sansa in ce tampenii cere .....
P.S : Imi zicea la un moment dat un coleg ceva de genu : Tu pe oriunde treci nu ramai neobservata.....sau te iubesc oamenii sau te urasc! Ma intreb asta o fi de bine? Pentru ca am impresia uneori ca are dreptate colegu'......desi poate cateodata mi-ar placea sa trec neobservata. :) Maria
Buna Maria. Este comportamentul tipic. Nu am inteles niciodata un barbat care alege sa se comporte asa. Nici nu-l judec. In ceea ce priveste faptul ca NU TRECI NEOBSERVATA, trebuie sa-ti spun ceva...barbatii te urasc ca nu te pot "avea" (aceia care) iar femeile ca nu sunt ca tine. Deh...pretul faptului ca arati bine. :):)
ȘtergereMda, nu stiu daca e vorba de aspectul fizic ci de felul meu de a fi.....Probabil ca la femei e vorba de invidie iar la barbati....poate ca ai dreptate....Oricum ar fi ideea e ca frustrari sunt si la femei si la barbati si de aici si invidii si rautati, Maria
RăspundețiȘtergereSi una si alta...impreuna. Pacat de ura care se vede in ochii fostului sot. Cand o sa apara in viatata un barbat care sa-l placi cu adevarat, o sa-ti creeze o gramada de probleme, pentru ca..deh, este copilul la mijloc si, mereu o sa aiba ceva de comentat cu privire la partenerul tau. Firesc, nu este obligatoriu sa se intample asa insa....in general, asa se intampla.
Ștergerepai batranii aveau dreptate. cele doua sunt sentimente, pe cand indiferenta, nu. ai iesit din intervalul sentimentelor si esti pe o linie moarta. parerea mea, MD
RăspundețiȘtergere