Buna seara , dragii mei!
In ultimele zile nu prea am avut imboldul de a scrie. Sincer, a fost vorba despre o "impletire" intre lene si lipsa de inspiratie. Din pacate mai exista si astfel de perioade. Nici in seara aceasta (pe naiba seara, ca este 12 noaptea) probabil ca n-as fi scris nimic daca nu mi-ar fi atras atentia un subiect ce merita macar un pic "mestecat". Mai exact, azi, intr-o discutie, o domna parea destul de convinsa cand mi-a spus ca: INCREDEREA SE CASTIGA IN TIMP.
Stiu, stiu, stiu, din America si pana in Rusia, aceasta sintagma este unanim acceptata. Din umilu-mi punct de vedere, daca iti acorzi macar 30 de minute pentru "disecarea" acestui subiect, s-ar putea sa ajungi la concluzia ca, toate acele persoane care achieseaza sintagmei mentionate, in cazul in care n-au patit-o pana acum, in viitor...100% isi vor lua cel putin o "teapa" de o sa le le sara dintii din gura. Asadar, opinez ca, nimic nu este mai FALS decat faptul ca INCREDEREA SE CASTIGA IN TIMP. Bineinteles, asa cum este elegant, voi prezenta si o minima argumentatie.
As incepe prin a sublinia ca, contrar tuturor opiniilor, INCREDEREA nu este o calitate, nici un "dar" oferit unui tert, dar nici o "slabiciune" cum deseori auzi. Astfel, opinez ca INCREDEREA ESTE UN...RISC ASUMAT. Cum sa crezi ca, in "timp", poti capata incredere in cineva??? Consider ca este cea mai mare "naivitate", unanim acceptata, numai si daca as argumenta ca, in 90 dintre 100 de cazuri de "tepe" grave (nu conteaza "palierul"), victimele vor spune:
"Vaiiii, nu pot sa cred. Dar niciodata nu s-a purtat asa si nu mi-a dat ceva de banuit. Ne cunosteam de atata vreme".
In plus, fara a mai fi necesara demonstratia (observati ca am evitat a folosi termenul AXIOMATIC), este unanim stiut ca marii excroci (nu conteaza "palierul") fac exercitii indelungi pentru a capata maiestria de a CASTIGA "CM CU CM", FARA SA SE GRABEASCA (!!!), INCREDEREA UNEI PERSOANE. Spuneam ca nu conteaza "palierul" si...asa este. Ca vorbim despre afaceri, politica, sentimente, bani imprumutati, samd...marile "tepe" s-au luat in proportie de 99% tocmai de catre acele persoane care au crezut cu putere in faptul ca, numai trecerea timpului le poate demonstra daca pot sau nu, sa aiba incredere intr-o persoana.
Asadar, scumpii mei, sa va intre bine de tot in cap: INCREDEREA ESTE UN...RISC ASUMAT.
Personal, nu mai am incredere in absolut nicio persoana. (pe fiul meu nu-l pun la socoteala pentru ca este un piciulica) si, totusi, sunt foarte deschis fata de oricine. Pozele mele sunt pe blog, mare parte din viata mea deasemenea, numarul de telefon este facut public, samd. Multi ar spune ca...ceva nu se "pupa". Nimic mai fals pentru ca, desi nu mai am incredere in absolut nicio persoana, totusi...AM RISCAT, dar este un RISC ASUMAT si, foarte bine manageriat (!!!). Sa cred ca daca o persoana care este langa mine de "n" timp n-o sa-mi traga vreo "teapa" sau n-o sa incerce sa ma "loveasca" candva, ar fi o mare naivitate. NU EXISTA ASA CEVA. Din contra, daca exista riscul de a-ti lua vreo "teapa" sau a incasa vreo "lovitura" nimicitoare, acesta provine tocmai de la persoanele care au trecut testul increderii capatate in "timp".
Nu spun eu, O SPUNE REALITATEA, demonstrata in milioane si milioane de cazuri. Cei care au "scoala vietii", incepand cu lumea interlopa, afaceri, sport, politica, sentimente si terminand cu relatiile de familie...sunt constienti de acest lucru.
INCREDEREA SE ACORDA NUMAI ASUMANDU-TI UN RISC. Trecerea timpului nu scade cu nimic riscul de a-ti lua vreo "teapa". Din contra...il creste, pentru ca, "imbratisand" teoria despre care fac vorbire in acest comentariu, esti din ce in ce mai expus fata de acel tert.
Bineinteles, DOAR O PARERE.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Inteleg ca nu ai încredere nici in partenera ta de viață, cu care ai ales sa mergi la drum, sa împărti totul....
RăspundețiȘtergereIn primul rand, ai scos din context. Am spus...nu MAI (!!!) am incredere in absolut nimeni. Apropos de "absolut nimeni"...oare, cand folosesti aceasta sintagma, pot exista exceptii? :)
ȘtergerePoate ca ai fost dezamăgit si de aceea NU MAI ai încredere...fara exceptie desigur. Toti am avut parte de dezamăgiri.... si pe mine m au dezamăgit părinții, unii asa zis prieteni....etc si totusi cred ca tre sa i acord credit persoanei de lângă mine pana la proba contrarie.
RăspundețiȘtergereNu stiu cine esti, barbat sau femeie insa, iti pot spune un lucru: am avut incredere in oameni, poate, ca nimeni altul. Mi-a ajuns...acum vreo 5 ani am fost la un pas sa mor din cauza unor probleme grave de sanatate aparute din cauza faptului ca, in mod repetitiv, din pacate, am cunoscut cele mai paranoice forme de minciuna, dualism si ipocrizie. Stii cat de bine ma simt de cand nu mai am incredere in absolut nimeni, fara exceptie? Am doar in mine.
ȘtergereP.S. Din "inertie" am scris o prostie. Corect este..."nu mai am incredere in NIMENI, fara exceptie". Scuze.
RăspundețiȘtergere