CUM NE "ASOCIEM" IN AFACERI?

Buna seara, dragii mei!

Acum vreo doua oare am vizionat pe TVR2 emisiunea moderata de Mircea Dinescu (nu stiu cum se numeste pentru ca a fost prima data) care il avea ca invitat pe Dragos Anastasiu. Pentru cine nu cunoaste, ultimul, este un om de afaceri cunoscut care a participat la emisiunea "Arena cu lei" (cetateni de toate categoriile prezentau unor oameni de afaceri propuneri de "asociere" in diverse proiecte de afaceri). Discutia, cum altfel decat interesanta insa, un lucru mi-a atras atentia si, consider ca, merita un pic comentat.

La un moment dat, Dragos Anastasiu i-a spus lui Mircea Dinescu ca dintotdeauna a militat pentru convingerea romanilor sa se "ASOCIEZE" in afaceri, lucru invatat si probat in timpul sederii domniei sale in Germania. Bai, fratilor, la afaceri chiar nu ma pricep fiind mai mult decat PROFAN insa, am avut ocazia sa vad cu ochii mei si, nu o data, ceea ce inseamna ASOCIEREA ROMANILOR IN AFACERI. (este foarte importanta sintagma "romanilor", veti intelege imediat)

Asadar, din umilul si profanul meu punct de vedere, ASOCIEREA unei persoane intr-o afacere cu o alta persoana sau mai multe, n-o vad facandu-se decat in 3 modalitati:

a) sa detii "majoritatea" (de la 51% in sus);

b) sa detii macar 50% fapt care, chiar daca nu-ti asigura "controlul", macar nu te pune in fata ingratei situatii de a cadea victima "celorlalti";

c) sa detii un "pachet minoritar";

Din cele trei variante prezentate mai sus, singura viabila imi pare a fi cea in care detii "majoritatea". Firesc, cine naiba nu si-ar dori ca intr-o afacere sa detina majoritatea? De ce insa, este foarte important sa detii "controlul"?

Lucrurile sunt simple, MAI ALES IN ROMANIA unde, lipsa de caracter si constiinta, lacomia si hotia, sunt deja "calitati" ridicate la rang de virtute. Spre exemplu, Vasile si Ion (niste "neica nimeni"), sa presupunem ca au o idee geniala in ceea ce priveste dezvoltarea unei "afaceri" si, imprumutandu-se de bani, pleaca la drum. Ce isi doresc in prima perioada de activitate? In fiecare seara stau in genunchi si il roaga pe Dumnezeu sa le dea macar sansa sa NU RAMANA DATORI. Am dreptate? Cred ca numai un tampit sau un ipocrit ma poate contrazice. Dar, Dumnezeu este mai mult decat darnic cu cei doi si, dupa un inceput sovaitor, afacerea "explodeaza" asa ca, din "neica nimeni", Vasile si Ion ajung sa faca bani cu "sacul".

Ce face omul (mai ales "neica nimeni") si, MAI ALES IN ROMANIA cand da de bani? Desigur...se schimba si, nu in bine. Valabil in proportie de 95%. Din acel moment incep certurile. Cei doi distrusi (fosti "neica nimeni") au uitat, bineinteles, zecile de zile de la inceputul afacerii in care se rugau lui Dumnezeu macar sa nu ramana "datori". Acum, fiecare isi doreste o masina care sa "bata suta de mii de euro", o vila cat mai mare, cat mai multi bani, fiecare dintre ei se crede mai destept decat celalalt si, evident, isi atribuie o mai mare parte din meritul "succesului", incep sa aiba idei diferite (unul vrea sa se dezvolte si pe un alt "palier", in timp ce celalalt, nu), samd.

Fratilor, am cunoscut destule astfel de situatii, CERTURILE DEVENIND CUMPLITE. Pana la urma, pentru ca am ales un exemplu in care ASOCIEREA este facuta in mod egal, Vasile si Ion, daca ajung sa se desparta...isi vor imparti echitabil "bunurile". Dar daca, spre exemplu, Vasile ar fi avut 60% si Ion 40%...este axiomatic cum ar fi stat lucrurile si cine ar fi pierdut.

Alta situatie. Frank (cetatean strain) ii propune lui Vasile (inginer constructor, foarte priceput in management) infiintarea unei firme de constructii in care el (Frank) sa investeasca cateva milioane de euro iar Vasile, cu experienta sa si oamenii pe care ii poate copta, sa asigure dezvoltarea firmei. In urma acestei asocieri, Vasile urmeaza sa primeasca 20% din firma de constructii. (inclusiv din eventualul profit) Insa, Vasile, om cumpatat, ii spune lui Frank ca nu are nevoie de cei 20% din firma de constructii si, implicit, nici din posibilele viitoare profituri uriase ci...DOAR DE UN SALARIU, PENTRU INCEPUT, DE 2.000 EURO/LUNA.

Credeti ca "milionarul" Frank, a acceptat? Bineinteles ca nu, sustinand si cu ipocrizie ca, este mult mai important ca Vasile sa detina 20% din firma decat sa se multumeasca cu un salariu de 2.000 euro/luna. Bineinteles ca stiti ceea ce urmarea domnul Frank, milionarul nerezident, nu? :):)

Dupa ce Vasile si oamenii pe care ii aducea in firma ar fi facut ca totul sa porneasca bine si, ulterior, sa produca profit, fiind "majoritar", dividentele lui Vasile mereu ar fi fost reinvestite, iar cand firma incepea sa "duduie", domnul Frank spunea cu ochisori senini ca este necesara o semnificativa majorare de capital, iar Vasile, firesc, trebuia sa participe cu 20%. Dar Vasile nu avea bani. Eeeee, nu-i nimic, nu participa la majorarea de capital si, ulterior, cei 20% s-ar fi diminuat la procentul pe care si-l dorea Frank. (dorea ca Vasile sa mai aiba 1%, majora capitalul cu suma corespunzatoare) TRUC VECHI...DACA ESTI PROST SI PUI "BOTUL".

Desi total profan in ceea ce priveste mediul de afaceri, un lucru imi pare de bun simt, cel putin pe taramurile mioritice:

AFACEREA SE FACE SINGUR, FARA ASOCIERE! Iar daca tot vrei sa ai "asociati", este obligatoriu sa detii "majoritatea". Altfel, o "furi". :):):)

Cine n-o "fura" fiind asociat minoritar....are "spate". (prietenii stiu ce spun)

P.S. Desi exemplele si numele folosite in acest comentariu sunt fictive, situatiile au existat in realitate si le-am vazut cu ochii mei.