SA NU UITAM VREODATA, ZIUA DE 21 DECEMBRIE 1989!

Buna dimineata, dragii mei!

Peste cateva ore, impreuna cu un grup de prieteni, voi pleca spre Poiana Brasov, acolo, unde, beneficiind de confortul impecabil al Hotelului Alpin, voi petrece Craciunul....dar, acest lucru nu m-a facut sa uit ca in aceasta zi se implinesc 30 de ani, de la prima adiere de LIBERTATE, pe care am respirat-o!

21 decembrie 2019...pfff, aproape ca nu-mi vine a crede ca au trecut trei decenii!

Imi aduc perfect aminte ziua de 21 DECEMBRIE 1989! Era o superba zi de joi, in care jucam fotbal, undeva prin cartierul Militari, alaturi de prietenii mei...ATENTIE!!!...la "maneca scurta", atat de cald si de frumos era afara!

Pe la orele pranzului, mama, Dumnezeu s-o odihneasca, a iesit precipitata in balcon (terenul de fotbal era in spatele blocului) si m-a chemat in casa, cu disperare.

Va dati seama ca, in prima faza, nici nu am voit sa aud a pleca de pe terenul de fotbal, dar vazand ca insista cu atata disperare, din respect pentru mama, am urcat in casa unde....am fost informat despre "spargerea" marelui miting organizat de Ceausescu, alaturi de rugamintea de a promite ca, sub nicio forma, NU VOI PLECA IN CENTRU CAPITALEI.

Aveam 16 ani si 4 luni, atunci, pe 21 decembrie 1989....si stau si ma gandesc si acum daca mama a procedat corect cand m-a chemat in casa si mi-a adus la cunostinta despre cele intamplate in oras, nu de alta dar....in ciuda faptului ca i-am promis ca nu voi pleca in centru, VA DATI SEAMA CA NUMAI LA ACEST LUCRU AM INCEPUT A MA GANDI...cum sa ajung mai repede in centrul capitalei.

Ajuns in centru (am coborat din metrou la Piata Unirii)...prima imagine pe care nu o voi uita toata viata, a fost cu un tab care trecea in viteza pe bulevard (circulatia era oprita), un grup masiv de soldati cu "scuturi" albe (parca-i vad si acum in fata ochilor) si diverse voci care strigau "Jos Ceausescu!".

Bai, acum pare o banalitate, insa acum 30 de ani cand am vazut bulevardul blocat si am auzit "Jos Ceausescu!", aveam senzatia ca visez ceva ABSOLUT IREAL SI CARE NU AVEA CUM SA SE INTAMPLE!

Mergand pe jos de la Piata Unirii pana la Universitate, am avut ocazia sa ma obisnuiesc cu "minunea", iar, acolo, in fata Hotelului Intercontinental, am realizat ca era "miezul" revoltei.

Norocul mi-a fost ca, avand doar 16 ani, dupa cateva ore petrecute in zona Universitatii, exact cand a inceput sa se intunece, am luat metroul si m-am intors acasa, afland, ulterior, in noaptea care a urmat (ascultam Europa Libera) despre carnagiul care avusese loc dupa caderea noptii.

Din acea zi si pana astazi, au trecut 30 de ani! Nu stiu cat de multe cunosc tinerii din ziua de astazi despre acele evenimente, insa sunt lucruri pe care, noi, cei care am trait acele vremuri, NU AR TREBUI SA LE UITAM, ABSOLUT NICIODATA!

Frigul din casa, intreruperile aproape zilnic ale curentuntului electric, apa calda care curgea (mult spus, apa calda si...curgea!) 1-2 ore pe zi, flacara de la aragaz care era atat de mica, incat abia reuseai sa faci un ceai in timpul zilei (femeile gateau de foarte multe ori noaptea), bezna de pe strazi, calvarul transportului in comun, cu "ciorchine" de calatori la fiecare usa a autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor (pe langa faptul ca erau total neincalzite si mai mergeau si cu usile deschise), "ceata" din toate galantarele de la alimentara, cartofii cat nucile (niste mizerii) care se mai gaseau la aprozar, cozile interminabile pe care le puteai vedea in fiecare zi si noapte la....ATENTIE!!!..."ce s-o aduce", pentru ca atunci cand te asezai la coada, habar nu aveai la ce urma sa se aduca, umilinta cu care te duceai sa-ti ridici portia de zahar si ulei la care aveai dreptul lunar, pe cartela samd!

Ceausescu, indiferent de cat de mult am fi dezamagiti de actuala clasa politica, NU TREBUIE REGRETAT!

Eu sunt un om cu vederi de stanga (am explicat, in dese randuri, motivele...), insa niciodata nu l-am regretat pe Ceausescu si nici nu il voi regreta, vreodata! Chiar daca, II RECUNOSC ANUMITE MERITE!

Daca, rational, ii pot gasi o scuza pentru infometarea poporului in perioada cat a ACHITAT TOATA DATORIA EXTERNA (iar, atunci, in fata creditorilor externi, chiar a demonstrat ca are "coaie")...ulterior, dupa 1986 (daca nu gresesc), NU MAI EXISTA ABSOLUT NICIUN MOTIV PENTRU CARE SA MENTINA FOAMEA SI LIPSURILE.

Insa...nemernicul, vazuse ca merge!

NICIODATA, DAR, ABSOLUT NICIODATA, NU VOI UITA ZIUA DE 21 DECEMBRIE 1989, acea zi superba de joi, ziua in care, pentru prima data, atat cat am putut eu sa percep la cei 16 anisori cat aveam atunci....AM SIMTIT AERUL LIBERTATII! (chiar daca avea sa mai dureze inca o zi, pana la alungarea de la putere, a nemernicului)

Bineinteles, DOAR O PARERE!