RETROSPECTIVA 2019.

Buna seara, dragii mei!

In aceasta seara, fara a avea vreun motiv anume, timp de vreo doua ore am "rasfoit" galeria foto a telefonului si, bineinteles, conversatiile de pe whatsapp. Practic, am rememorat anul 2019.

Nu stiu cum a fost pentru voi anul 2019, insa pentru mine a fost anul care M-A RESTARTAT!

A fost un an care a inceput sub IMPERIUL FRICII, aducandu-mi aminte cum adormeam, seara de seara, cu teama de a nu ma mai trezi (aveam, atunci, la inceputul lui 2019, vreo 3 saptamani de cand facusem infarct si stop cardiac), iar atunci cand ma trezeam II MULTUMEAM LUI DUMNEZEU CA INCA TRAIESC.

Vedeti voi, spre deosebire de fff multi, eu am fost o fire SUPER EXPLOZIVA, auzind inca de foarte tanar comentarii de genul "Bai, nebunule, ia-o mai usor, pentru ca intr-o zi vei face infarct".

CORECT! La mine nu a existat termenul de "usor"....toata viata mea derulandu-se la intensitate maxima!

Cand ma certam, era greu sa-mi faca cineva fata, cand fumam era greu ca cineva sa tina pasul cu mine, cand iubeam o faceam cu tot ceea ce tine de fiecare por al fiintei mele, cand intram intr-un conflict, indiferent de consecinte, daca stiam ca am dreptate...nu renuntam, cand ma suparam si ajungeam la limita....deasemenea, spre deosebire de fff multi....treceau ani si ani fara sa mai vorbesc un cuvant cu respectiva persoana samd.

INTR-UN CUVANT....DEZASTRU!!!!....pentru ca un astfel de comportament poate conduce intr-un singur punct...INFARCT SAU ATAC CEREBRAL.

Pana pe la 40 de ani, din toate punctele de vedere, eram precum un tanc. Ulterior, desi continuam cu excesele, dupa 40 de ani, putin cate putin...au inceput sa-mi cada "tiglele". :)))) Dar, tot asa traiam....EXPLOZIV!

Pe la 43 de ani si jumatate, intr-o zi de duminica a lunii martie...am cazut lat in bucatarie, simtindu-mi tot corpul paralizat, timp de vreo 40 minute. A venit salvarea, am fost dus la spital, mi s-au recomandat analize amanuntite insa...peste cateva zile mi-a murit mama si totul a fost dat peste cap.

Din acea zi...desi am incetat a mai trai EXPLOZIV, nimic nu a mai fost ca inainte! Nici acum nu stiu care a fost cauza pentru care am cazut paralizat in bucatarie in acea zi de duminica. Unii doctori, mai ales dupa infarctul pe care l-am facut la 45 de ani si 4 luni, au fost de parere ca atunci am facut un preinfarct pe care l-am dus pe picioare.

Cert este, dragii mei, ca anul 2019 a fost anul care m-a restartat!

A fost anul care m-a facut sa realizez ca daca vreau sa mai traiesc, TREBUIE SA FAC, INTOCMAI, CEEA CE SPUN MEDICII.

In anul 2019 am mers pe jos, atentie!!!...IN RITM ALERT (nu ma refer la pasii obisnuiti)....PESTE 1500 DE KM.

Da! Eu, care pana sa fac infarct si stop cardiac, nu as fi mers pe jos nici macar o statie de masina, in fiecare zi m-am plimbat pe strazile din cartier (noroc ca Titanul este un cartier superb, unde te poti plimba in voie), intr-un ritm alert, exact cum au spus medicii.

Anul 2019 mi-a aratat ca se poate trai FARA TIGARI. Dupa 29 de ani in care am fumat 2 pachete/zi, am spus STOP, fara exceptii, acestui viciu.

Tot anul 2019 mi-a aratat ca se poate trai fara sucuri, mezeluri, carne de porc, unt si smamtana...

CU UN SINGUR LUCRU M-AM LUPTAT NEINCETAT, ZI DE ZI....CU FRICA!

In vara am fost la mare, asa cum m-am dus in fiecare an. Am stat multe zile, insa nimic nu a mai fost ca inainte. Ieseam pe plaja cu frica, si aproape numai dupa ora 18, cred ca am fost unicul turist din statiunea Mamaia care nu si-a scos tricoul. Ma speria caldura (desi erau 27-28 de grade), dar ma speria si mai rau gandul de a ma intoarce la Bucuresti, unde erau 35-38 de grade.

Abia spre toamna frica s-a mai diminuat. Controalele periodice pe care le-am facut, cat si pronosticurile medicilor de la comisia la care ma prezentam luna de luna, usor dar sigur, au reusit sa inceapa a ma face sa accept ca recuperarea merge foarte bine.

Sfarsitul lui 2019, asa cum s-a intamplat in ultimii 3 ani, m-a gasit impreuna cu niste prieteni la Hotel Alpin din Poiana Brasov, unde am petrecut Craciunul. Dar, cu toate ca totul era perfect, zi de zi imi aduceam aminte de modul in care petrecusem Craciunul cu un an inainte (se intampla la finalul lui 2018, la vreo 2 saptamani dupa infarct), cand am stat NUMAI IN PAT, iar ospatarii imi aduceau mancarea in apartament. Singura iesire din apartament a fost in seara zilei de 24 decembrie (imi aduc perfect aminte) cand am facut o poza cu copiii si am mers pentru 20 de minute in Salonul "Carpati" in care se tineau spectacolele, seara de seara.

In decembrie 2018, dupa infarct.

In decembrie 2019, la un an dupa infarct.

Asadar, nici la munte nu a mai fost nimic din ceea ce era pana sa fac infarct. Pentru ca, desi sunt multi care sustin contrariul, DUPA CE FACI INFARCT SI STOP CARDIAC, traiesti cu frica in san, zi de zi.

Unicul moment care mi-a adus linistea deplina la sfarsitul lui 2019 s-a petrecut pe 25 decembrie cand, dupa ce m-am trezit, am fost la bisericuta din Poiana Brasov, multumindu-i, inca o data, lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma ridic.

Si, uite asa, a trecut si 2019!

LA MULTI ANI 2020!