Buna seara, dragii mei!
Scriu de peste 5 ani pe acest blog. Uneori am facut-o mai des, alteori mai rar, in functie de dispozitie si timp. Un lucru este cert! Intotdeauna, pe langa veridicitatea celor scrise, acestea au oglindit cu acuratete maxima starile in care ma aflam.
Spre exemplu, acum, cand voi scrie randurile ce urmeaza, traiesc o stare de perplexitate.
Cred ca este o saptamana de cand in presa si la televiziune este disecat pe toate partile CAZUL FAMILIEI BOTNARIU (sper sa nu gresesc), familia care a ramas fara cei 5 copii, urmare a deciziei Serviciului de Protectie a Copilului din Norvegia (Barnevernet).
Bai, fratilor, sincer, am dat cu ochii de acest subiect de multe ori in aceasta saptamana, dar NICIODATA nu am fost curios sa citesc (macar), crezand ca este vorba despre o familie dezorganizata, a caror copii erau maltratati.
Pana ieri! Pentru ca ieri, citind un articol despre Barnevernet, am facut legatura cu drama familiei Botnariu.
Din ceea ce am citit, se pare ca, decizia care a existst la baza "ridicarii" din sanul familiei Botnariu a celor 5 copii si plasarea acestora in cadrul unor familii adoptive, a fost sesizarea facuta de catre o profesoara care a auzit-o la scoala, pe una dintre fete (unul dintre cei 5 copii), CANTAND UN CANTEC RELIGIOS! Alte surse afirma ca, de fapt, cele 2 fete mai mari ale familiei Botnariu declarasera ca primesc corectii fizice de la parinti.
Nici macar nu conteaza!
Daca mi-as aduce aminte cate CORECTII FIZICE am primit in copilarie de la parintii mei, si nu degeaba, ci pentru ca eram neastamparat si obraznic, sau de la profesori, pai cred ca ar trebui sa ma gandesc cateva zile.
Revenind la prezent, ieri, cand citeam articolul despre cazul familiei Botnariu, si cumplita decizie a Barnevernet, mi-am adus aminte ca, asta vara, aflandu-ma intr-o zi, pe la pranz, la restaurantul hotelului unde eram cazat pe litoral, am asistat la o discutie purtata de catre niste persoane din grupul care ma insotea, si care discutau ca, in Suedia, DACA TIPI LA COPILUL TAU INTR-UN LOC PUBLIC, Doamne Fereste sa-i mai dai si o palma, ramai instant fara copil, fiind decazut din calitatea de parinte.
Sincer, desi in grupul nostru era o tanara care traia in Suedia, si ne asigura ca NU ESTE O GLUMA, niciunul dintre noi nu am crezut.
Ieri, am aflat ca, pentru a-ti fi luat copilul intr-o tara precum Norvegia (dar valabil in toate tarile nordice), ai "nevoie" sa faci mult mai putin:
- daca, ca mama, rezulta ca ai facut o omleta care nu a fost pe gustul copilului, si ai mai taiat si feliile de paine prea subtiri, esti decazuta instant din calitatea de parinte si iti este luat copilul;
- daca, ca mama, Doamne Fereste, ai trimis bunica copilului sa-l duca "undeva" in locul tau, deasemenea, esti considerata o mama nedemna, si iti este luat copilul;
NU ESTE O GLUMA! CITITI MAI DEPARTE!
- daca, Doamne Fereste, se constata ca...copilul, se uita insistent pe strada si intoarce capul dupa straini, in lumina legilor care guverneaza PROTECTIA COPILULUI DIN NORVEGIA, se considera ca, acestuia (copilului), nu ii este asigurata suficienta AFECTIUNE de catre parinti, iar acesta este "ridicat" imediat de catre autoritati si plasat in adoptie.
- daca, se constata ca, copilul, doarme in acelasi pat cu parintii, deznodamantul este acelasi.
Ma opresc cu insiruirea ABISALELOR ABSURDIDATI, pentru ca nu le mai suport!
Tot in spiritul LEGILOR care protejeaza copilul intr-o tara ca Norvegia, parerea unui COPIL CARE A IMPLINIT 6 ANI, trebuie luata cu maxima atentie in considerare de catre parinti, iar cand copilul a implinit 15 a ani, poate sa CONTESTE in instanta orice decizie a parintilor luata in ceea ce-l priveste!!!
Toate au o explicatie! Trebuie doar s-o gasesti! Doar nu credeti ca, in mult laudata Uniune Europeana, in care si cei care au placerea sa traga un "part", la masa, in restaurant, SUNT PROTEJATI contra unor reactii firesti ale celor din jur (metaforic, vorbind) poate exista de ani buni o institutie precum BARNEVERNET, ale carei decizii, se apropie de cruzimea fascismului!
Nici pomeneala! Stiti la ce ma gandeam?
Toata lumea se inghesuie sa vorbeasca despre sansele pe care le are, in Norvegia, un parinte caruia ii este "ridicat" copilul, pentru a-l recupera, DAR NIMENI NU SE INTREABA CUM DE POATE FI POSIBIL (fizic, nu teoretic) UN ASTFEL DE ABUZ!
Ok, am inteles! Parintele a "gresit" si i s-a luat copilul! DAR ACEL COPIL, CE FACE, PUR SI SIMPLU ACCEPTA SITUATIA???
Daca are 2 ani, hai sa acceptam ca sansele de a fi manipulat in a-si uita parintii si a accepta o noua famile, are destul de multe sanse de reusita, dar ce faci cu un copil se 6,7, 8, 10, 12 ani???
Nu inteleg! Copiii aia sunt RETARDATI? Nu reactioneaza? Cum sa accepte situatia si sa-si uite parintii? Cum reusesc sa-i determine FAMILIILE ADOPTIVE sa accepte noul "camin" si noii parinti?
De-a lungul a peste 2 decenii de cand a fost infiintat Bernevernet, peste 50.000 de copii au fost "smulsi" de langa parinti si plasati la familii adoptive!
Norvegia ne este prezentata ca VARF al civilizatiei, insa atrocitatea psihica instaurata de Bernevernet a produs mii de parinti care si-au revarsat durerea in DROGURI, altii...sinucigandu-se, iar importanta parte dintre copii, au fost distrusi psihic pe viata!
Dar Romania e tara prostilor! Inca vezi oameni care spun..."DACA ASTA-I LEGEA IN NORVEGIA!". Nu pot sa cred! Chiar ii spuneam unei cunostinte sa mearga acasa si sa-si altoiasca zdravan copilul (cateva palme) iar apoi, sa-i vada reactia, si sa constate daca copilul poate accepta ca, o autoritate, sa vina si sa-l ia de langa parintele sau, si sa mi-l dea mie ca si parinte adoptiv.
Fac pariu ca 1000 de copii din 1000 (cu exceptia cazurilor de maltratare), in ciuda "corectiei", meritata sau nu, AR REFUZA CATEGORIC ASA CEVA!
Chiar astazi ma gandeam la fiul meu care, FURIOS ca nu vreau sa-i cumpar nu stiu ce masinuta (i-o promisesem, dar si el promisese ceva pe care nu l-a facut), urla si zbiera, dadea de pamant cu jucariile, si se tavalea pe jos prin casa. CUM PUTEA FI POTOLIT, ALTFEL, DECAT SA-L PEDEPSESC CU ZAMBETUL PE BUZE? (urasc sa-l pesepsesc)
Fireste ca am ridicat tonul la el si l-am amenintat cu o "corectie" fizica, desi aceasta nu inseamna mai mult de o palma, si mai mult de O DATA PE AN. S-a potolit pana la urma fara a fi nevoit sa-i aplic corectia, dar daca as fi fost intr-o tara ca Norvegia, iar un vecin m-ar fi auzit, as fi ramas fara copil!!!
Asa ceva nu poate exista, desi exista!
Sau, acum cateva zile cand, jucand un joc cu el, si enervat peste masura ca pierde, sau ca nu stiu ce nu-i convenea, pe langa faptul ca s-a facut ca imi da un pumn, PUR SI SIMPLU M-A SCUIPAT IN FATA, SI NU ORICUM, CI CU..JET.
L-am lasat o data, l-am lasat si a doua oara, iar a treia oara cand a facut-o, i-am ars o palma (bine, nu va ganditi la cine stie ce...o palmuta), moment in care, piciul meu s-a oprit din avantul mitocanesc, si a revenit la imaginea de baiat cuminte, spunandu-mi "iarta-ma tati! am gresit!".
Fara doar si poate, mai ales cei apropiati varstei mele, va aduceti aminte ce bataie am fi luat, in cazul in care, SFIDAND ABSURDUL, am face un exercitiu de imaginatie si ne-am inchipui ca, pe cand aveam vreo 6 ani si jumatate, ne-am fi scuipat parintele intre ochi.
Prezenta generatie scapa cu o...palma! Nici pe aceasta sa n-o mai dam in astfel de momente?
Sa fim seriosi!
Stiti ceea ce cred eu!
Ca aceasta "Barnevernet" a fost creata special pentru a produce ABUZURI, iar obiectivul tine de aspecte care exced trambitata protectie a copilului. S-ar putea sa fie doar o afacere (in spate) pentru cuplurile disperate care nu pot procrea, si care se procopsesc cu niste copii, nu dintre copiii institutionalizati (ma refer la calitatea educatiei si genei) ci cu niste copii proveniti din familii, cel putin de nivel mediu, care sunt supusi unor abuzuri inimaginabile pentru o tara a mileniului 21.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu