Dragii mei, aducandu-mi aminte cu rusine ca din nefericire, am uitat sa scriu un comentariu pe care mi-l propusesem inca de sambata 5 februarie, ma apuc si scriu pentru a doua oara pe ziua de azi.
In aceasta seara, incerc "marea cu degetul", si....o sa vedeti ca nu exagerez, insa, intotdeauna am fost de parere ca, nu aduce anul ce poate aduce o clipa in desfasurarea unor evenimente dramatice.
NOTA: Va rog din suflet sa cititi rand cu rand, cuvant cu cuvant acest comentariu, pentru ca....desi, subiectul nu este "suculent", este absolut vital, pentru viata unui pui de om!!!
Inainte de a intra in subiect, dati-mi voie sa va spun o scurta povestioara, petrecuta cu fix 21 de ani in urma, pe care mi-o aduc aminte extrem de clar, de parca s-ar fi intamplat ieri.
Eram in luna iunie a anului 1990, avand varsta de aproape 17 ani. Pe langa multe zeci de mii de bucuresteni, "bifam" seara de seara Manifestatia din Piata Universitatii, facandu-ne public un crez, o speranta, un vis.
In dimineata zilei de 14 iunie 1991, mii de mineri, condusi la acea vreme de Miron Cosma, au descins in Gara de Nord, iar ulterior s-au indreptat spre Piata Universitatii, unde....inca de cu o zi inainte (13 iunie), se dadeau lupte grele intre manifestantii anti-Iliescu si fortele de ordine, care reprimasera brutal manifestatia ramasa de legenda in istoria post-revolutionara.
In seara zilei de 14 iunie 1991, mergand in oras cu niste colegi de liceu si....ajungand pe fostul Bulevard 6 Martie, actual Regina Elisabeta, am fost luati in primire de un grup de 6-7 mineri din sutele care impanzeau bulevardul, inarmati cu bate de 1,2 metri si mai groase precum coada de lopata, care....fara sa ne intrebe macar "ce cautati aici?", s-au napustit asupra noastra, trantindu-ne la pamant si.....pregatindu-se sa ne calce in picioare.
In acel moment, numai REACTIA PROVIDENTIALA a unui coleg de liceu, a facut sa nu fim schiloditi de acei mineri, strigand cat il tine gura ca "Suntem cu Iliescu, am venit sa ajutam".
In acel moment, unul dintre mineri a strigat catre ceilalti sa se opreasca si....ne-a cerut actele. Tot providenta a facut ca acel coleg, sa-si fi pus inca de cand am plecat de acasa, o poza cu Iliescu in buletin, stiind ca vom da nas in nas cu minerii.
Reactia acelui coleg, coroborat cu DIVINA INSPIRATIE de a pune in buletin acea poza cu Iliescu, desi...nu vreau sa exagerez, tind sa cred ca in acea seara de 14 martie 1991, ne-a salvat pe toti de la o sigura SCHILODIRE.
Scapati de furia acelor mineri, mergand in continuare pe bulevard, pana am ajuns in Piata Universitatii, am vazut zeci de bucuresteni, femei si barbati, batuti cu o bestialitate greu de inchipuit, am vazut sange pe caldaram, am vazut picioare date direct in gura, bate date in cap, oameni ramasi inconstienti pe caldaram.
Iar singura lor vina, era ca....aratau ca niste intelectuali, aveau barba, erau tineri si finuti.
In acele momente, pur si simplu ne tremurau picioarele, gandindu-ne cu o spaima de moarte, ca pana vom apuca sa intram la metrou la Universitate, ne vor calca in picioare minerii. In acea seara, de 14 iunie 1991, hoardele de mineri, au insangerat Bucurestiul, ne-au ucis sperantele, ne-au facut sa plangem de mila celor care au cazut in "mainile" lor, ne-au facut sa regretam ca suntem romani.
Tot in acea seara de 14 iunie 1991, pustan fiind, mi-am promis ca toata viata, o sa-mi fie scarba de mineri, niciodata nu voi fi alaturi de solicitarile lor, ce mai....ii voi ura toata viata.
IN SEARA ASTA, LA APROAPE 21 DE ANI DISTANTA DE LA ACEA ZI DE 14 IUNIE 1991, VOI SCRIE UN COMENTARIU SI VA VOI RUGA DIN TOT SUFLETUL SA INCERCAM A FACE CEVA, PENTRU A SALVA VIATA UNUI COPIL DE....MINER.
Copilul, se numeste BOGDAN POSTOLACHI, in varsta de 5 ani, care recent a fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica, daca nu ma insel, exact acelasi diagnostic ca al micutei Eva Maria, de care am scris pe blog, acum 10 zile si pentru care, din fericire, datorita puternicei mediatizari a cazului, inclusiv la televiziune, in cateva zile, s-au strans banii necesari tratamentului.
Daca de cazul Evei Maria, am aflat de la televizor, intr-o noapte cand nu puteam sa dorm, de cazul acestui baietel de numai 5 anisori, am aflat din ziarul "LIBERTATEA", care mi-a cazut in mana intamplator, sambata trecuta.
Am sunat la redactia ziarului LIBERTATEA si am intrebat daca cazul este real, daca a fost verificat si....primind asigurari ca este cat se poate de veridic, am inceput sa caut pe internet, date despre acest caz.
Din nou, daca in cazul Evei Maria, pe internet existau chiar si filmulete cu inregistrarea de la "Acasa Tv", in cazul acestui baietel, din Petrosani, al carui tata este miner, nu exista decat niste scurte anunturi umanitare sub linkul "gazetavaii.ro", probabil un ziar din Petrosani.
N-am reusit sa gasesc pe internet, nici macar o poza cu acest micut Bogdan Postolachi, pentru ca, ghinionul acestui baietel, este ca....s-a nascut fiu de miner si traieste in Petrosani, un oras uitat de civilizatie.
Pe moment, am gasit o mica solutie, fotografiind articolul din ziar si....postandu-l mai jos, impreuna cu poza baietelului (dati click pe poza pentru marire):
Pe langa aceasta poza, mai exista mesajul trimis de tatal baiatului, care striga disperat dupa ajutor, spunandu-ne ca in fiecare zi in care intra in mina, se roaga la Dumnezeu.....ATENTIE MARE (!!!).....sa iasa teafar din subteran, ca sa-si poata ajuta baietelul grav bolnav si sa incerce a-i salva viata!!!
Ce poate fi mai crunt, ca tata, sa stii ca "mogaldeata" care pana mai ieri fugea fericit spre tine si iti sarea in brate, cand ajungeai acasa, plin de mizerie dupa o zi petrecuta in subteran la sute de metri adancime, sufera de o bola crunta, care o sa-l ucida daca nu gasesti banii necesari tratamentului, iar TU....ca tata, esti doar un amarat de miner din Petrosani, care intri in mina zi de zi, insa....nu sti daca mai iesi teafar, asa cum s-a intamplat zilele trecute cu cei 5 mineri ucisi intr-o explozie.
DUMNEZEULE, CE POATE FI MAI CRUNT, DECAT....SA TE ROGI LA DUMNEZEU IN PRIMUL RAND, SA IESI TEAFAR DIN MINA CA SA AI MACAR O MICA SANSA SA-I SALVEZI VIATA COPILASULUI !!!
Dragii mei, nu stiu ce simtiti voi in aceste clipe cand cititi acest comentariu, insa....acum, cand scriu, subsemnatul are ochii in lacrimi.
NICI NU STIU CE SA VA ROG !!!
Sa va rog a dona macar cativa banuti pentru acest baietel, insa...dat fiind faptul ca acest caz se "scalda" intr-un anonimat teribil, Valea Jiului, fiind uitata de lume, in mod clar NU ESTE SUFICIENT!!!
M-am gandit si....cred ca primul pas care trebuie sa-l facem, este sa gasim o persoana care sa cunoasca cat de cat in domeniul televiziunilor, si....daca avem noroc, acest caz sa ajunga a fi mediatizat precum cazul micutei Eva Maria.
Odata ce ar ajunge cazul la televiziune, cu siguranta ar aparea si pe internet tot soiul de linkuri de la persoane cu suflet, care ar incerca sa-l ajute. Doar acum cateva zile, s-a demostrat foarte clar, ca avand o mediatizare puternica a unui caz, in doar cateva zile, cu un efort minim, putem incerca sa salvam o viata. (ma refer la bani, restul tine de Dumnezeu).
DIN PACATE, NU CUNOSC PE NIMENI IN TELEVIZIUNE, INSA....IN ACESTE MOMENTE, GANDUL IMI ZBOARA LA O PERSOANA DRAGA MIE, CARE S-A ZBATUT SI PENTRU CAZUL MICUTEI EVA MARIA, SI CARE....INTR-O OARECARE MASURA, CUNOASTE MULTA LUME DIN TELEVIZIUNI!!
N-am sa-i dau numele pe blog, insa....stiu ca imi citeste zilnic comentariile, si....daca ajunge la concluzia ca exista o cat de mica "intrare" la una dintre televiziuni, astept un sms sau telefon de la ea. Stiu ca este o femeie deosebita, am baut si o cafea impreuna, si....n-am niciun dubiu ca daca gaseste vreo solutie, cu siguranta n-o sa rateze a actiona.
IN REST, CE POT SA VA ROG PE VOI, CEILALTI???
Pentru inceput, uitati-va in dreapta, in stanga, in fata sau in spate si....poate, cine stie, vreunul dintre voi, are o "intrare" la una dintre televiziuni, ocazie cu care, vom vedea cum reusim sa procuram un numar "special" de la ROMTELECOM sau alta companie de telefonie, in vederea donatiilor.
Exista doua conturi deschise, insa....sa fim seriosi, fara un numar "special" cu care donatia sa dureze cateva secunde, sunt slabe sanse de reusita, pentru ca, mersul la banca, este peste "picior" multora si....pe buna dreptate.
Am sa dau totusi cele doua conturi:
RO09BRDE220SV29725792200 DESCHIS IN LEI
RO62BRDE220SV51035632200 DESCHIS IN EURO
Stiu, asa este, sunt extrem de multi copii in situatia acestui nefericit baietel de miner, ce traieste intr-un oras uitat de lume, si....se pune intrebarea fireasca, de ce, l-am ales tocmai pe el???
Nu l-am ales, asa a fost sa fie, dupa micuta Eva Maria, primul caz de care am dat cu ochii, a fost al acestui baietel de miner, in varsta de 5 ani.
Poate ca asa a vrut Dumnezeu, ca....la fix 21 de ani distanta, sa incerc cu tot sufletul si cu toata inima, sa mediatizez acest caz dramatic, al unui MINER, al carui fiu este bolnav de leucemie, poate chiar unul dintre acei mineri, care pe 14 iunie 1991, cu bata si cu bocancii de mina, putea sa ma schilodeasca pe viata, daca acel coleg al meu de liceu, nu avea o reactie absolut providentiala.
Stiu ca in acesta seara, spre deosebire de cazul Eva Maria, puternic mediatizat, incerc "marea cu degetul", insa....dupa cum stiti, SPERANTA MOARE ULTIMA SI....NU ADUCE ANUL, CE POATE ADUCE O CLIPA DE PROVIDENTA!
Desi...nu pare, poate salva o viata !
Totul este sa reusim a gasi o persoana cu "intrare" in televiziune!!!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu