DESI, M-AM "ARS"....CONTINUI SA CRED !!!

Buna dimineata, dragii mei !

Dragii mei, in dimineata asta voi scrie despre: "DESI M-AM "ARS", CONTINUI SA CRED", povestindu-va, o intamplare 100% reala, care oricand poate fi verificata.

Intr-o seara, in anul 2006, daca nu ma inseala memoria, intr-o zi de marti din Saptamana "Mare", premergatoare sarbatorii Pascale, ma aflam acasa, in fata calculatorului, cu ochii "beliti" pe internet, pe niste siteuri de pariuri sportive, unde imi urmaream meciurile pariate.

In dreapta mea, aveam un televizor, si....am inceput sa butonez telecomenda. Asa, am ajuns pe postul B1 Tv, la emisiunea "Nasul", care abia incepuse. Radu Moraru, avea niste invitati cu care discuta faptul ca, Loteria Romana, tocmai anuntase ca o sa-l actioneze in judecata, pentru faptul ca, intr-o emisiune anterioara, acesta isi exprimase rezervele cu privire la "transparenta" tragerii "Loto 6/49", bineinteles aducand si o serie de argumente, care nu au nicio importanta in comentariul nostru.

M-am uitat cateva minute, dupa care am continuat a fi atent la pariurile mele. Dupa vreo 2 ore, m-am dus in dormitor sa ma culc. Cand am ajuns in dormitor, consoarta mea se uita la....EMISIUNEA "NASUL".

M-am pus in pat, m-am asezat pe burta, mi-am bagat mainile sub perna si....incercam sa adorm. Dar, fara sa vreau, auzeam ce se discuta in partea a doua a emisiunii "Nasul" (in prima parte se discutase de loterie).

"Nasul" avea ca invitate, doua batranele amarate care sustineau ca mananca la "cantina saracilor" si un ciumpalac (o sa vedeti de ce-i spun asa), la vreo 65-70 de ani, cica....presedintele nu stiu carei organizatii de pensionari.

Pe scurt, am sa redau din memorie, ce auzeam cand stateam pe burta cu mainile sub perna:

Radu Moraru: "Mamaie (vorbea cu una dintre batranele), mananci si matale, fructe sau legume?"

Batranica: "Eeee, domnul Moraru, nu am eu bani sa-mi cumpar fructe si legume. Mai mananc si eu un mar din cand in cand, insa....rosiile, castravetii, ardeii, portocalele, banabele, sunt prea scumpe pentru mine"

Radu Moraru: "Mamaie, dar carne, mananci? Ai bani sa-ti cumperi lapte, oua, branza, etc?"

Batranica: Eeeee, domnul Moraru, mananc si eu carne, atunci cand ne da la cantina saracilor, nu am bani sa-mi cumpar de la magazin, un kg de carne este mult prea scump pentru mine"

ACUM VINE MOMENTUL CULMINANT

Radu Moraru: "Auzi, mamaie, dar....TELENOVELELE iti plac? Te uiti la telenovele?"

Batranica: "Domnul Moraru, imi plaaaaac telenovelele, insa....de uitat ma mai uit si eu cand imi da voie o vecina de-a mea, pentru ca, la cativa ani de la Revolutie, mi s-a stricat televizorul cu "lampi" (cei de varsta mea, desigur va aduceti aminte de ele), si....n-am mai avut posibilitatea sa-mi cumpar un alt televizor".

Dragii mei, pana la discutia cu TELEVIZORUL, ascultam in timp ce eram pe burta cu mainile sub perna. Cand am auzit-o pe batranica care spunea ca dupa ce i s-a ars televizorul cu "lampi", n-a mai avut posibilitatea sa se uite la televizor (in mod sigur, de peste 10 ani, pentru ca eram in 2006), atunci....m-am ridicat in fund si m-am uitat la ecran.

Acela a fost momentul in care, am vazut o batranica si...doi ochi albastri inlacrimati. (intamplator, era luata in prim-plan)

Nu ma intrebati, de ce, nu ma intrebati, de unde, insa....in acel moment, desi era ceasul 23:40 (imi aduc perfect aminte), am sarit din pat, mi-am tras o un trening spre mine si m-am incaltat, sub privirile stupefiate ale consoartei mele, care m-a intrebat:

"Unde pleci nebunule la ora asta?"

M-am uitat la ea, spunandu-i ca plec la sediul televiziunii B1 TV, s-o astept pe batranica cand iese din emisiune, ca sa vorbesc cu ea si sa-i spun ca a doua zi, ii voi cumpara un TELEVIZOR.

Consoarta mea, si-a facut "cruce" cu 7 maini, m-a facut inca de vreo 3 ori nebun, mi-a spus ca este aproape 12 noaptea, etc, etc, de parca ar fi avut vreo importanta (toata viata am fost pasare de noapte)....si....am iesit din casa, urcandu-ma in Dacia Nova (albastra) pe care o aveam la momentul respectiv.

Dupa aproximativ 20 de minute, trageam masina vis-a-vis de sediul B1 Tv, de pe Calea Victorie, langa un hotel din ce-mi aduc aminte.

Ies din masina, indreptandu-ma in fuga catre sediul televiziunii. Intru intr-un spatiu relativ micut (era ca un hol), unde ma intampina niste "gealati" care ma intreaba ce doresc. Le spun, de ce, am venit, iar acestia imi spun sa iau loc, pentru ca, emisiunea trebuie sa se termine in cateva minute. (culmea, cica, in acea seara, au avut cateva minute intarziere).

Pana s-a terminat emisiunea, am urmarit-o la televizoarele din hol, alaturi de "gealati", iar la final, s-a deschis usa si a iesit Radu Moraru, cele doua batranele si...."cimpalacul" (presedintele asociatiei pensionarilor, bla, bla, bla).

Unul dintre "gealati" se duce la Radu Moraru si ii explica cine eram si ce vroiam, iar acesta impreuna cu "cimpalacul" vin catre mine.

Primul ma ia in "primire" ciumpalacul, imbracat la 4 ace, ferchezuit si zambitor, care ma abordeaza:

"Tinere, tu, chiar ai venit aici sa-i cumperi un televizor acestei batranele? Nu pot sa cred, ai fost singurul din Bucuresti care a reactionat la emisiune. Apropos...stii cine sunt eu, nu?"

M-am uitat la el (evident, il scanasem din prima clipa si....o sa intelegeti, de ce, spun acest lucru), spunandu-i ca, habar nu am cine este.

Ciumpalacul se uita la mine si imi spune:

"X-ulescu (nu mai tin minte cum il chema), ma numesc, cum nu ma stii domnule???. Apar mereu la televizor, am aparut de multe ori si la Nasul, cum nu stii cine sunt? Sunt presedintele asociatiei de pensionari, bla, bla, bla".

Am zambit, reiterand ca acum l-am vazut prima data, insa....ciumpalacul a continuat:

"Domnule, nu conteaza, esti un om extraordinar, uite, hai sa vorbesti cu batranica si....am sa-ti las si eu o carte de vizita, sa ma vorbim. Bravo, domnule, mai rar oameni ca tine".

Dupa ce ii iau cartea de vizita, ma abordeaza Radu Moraru, care-mi spune:

"Mai, omule, daca tot vrei sa-i cumperi ceva acestei batrane, nu-i cumpara televizor. Cine o sa-i plateasca "cablul", spre exemplu???"

Ii raspund ca, nu este nicio problema, pentru ca....atunci cand am sa-i cumpar televizor, o sa-i platesc si "cablul" pentru 1 an de zile, iar dupa acel an, o sa-i prelungesc inca un an, samd.

Radu Moraru, auzind, imi spune "Aaaaa, atunci este perfect, hai sa vorbesti cu ea".

Ma indrept catre batranica, fac cunostinta cu ea, ii spun sa-mi lase un numar de telefon pentru ca vreau sa-i cumpar un televizor, incepe sa planga de fericire, o imbatisez si imi iau ramas bun.

A doau zi, il iau de "aripa" pe prietenul meu Jungle Man si....ii cumpar batranelei un televizor diagonala "54", cu teletext, ce mai....asa cum i-as fi cumparat mamei mele. (am dat atunci in 2006, vreo 10 milioane pe el).

Pun televizorul in masina, ajung la batranica (undeva in Berceni), intru in casa si....ma apuc cu mainile de cap. Era o mizerie si o harababura de nedescris. Toate lasate in mijlocul casei (stive, pur si simplu), gandindu-ma ca, Dumnezeu stie daca mai gaseste actul de casa, de care avea nevoie pentru incheierea contractului cu RCS, firma de cablu tv.

In fine, a ramas ca o sa caute actul si....in Vinerea "Mare", inainte de Paste, o sa vin la ea si vom merge impreuna sa incheie contractul de "cablu".

A doua zi ma duc la serviciu, INCEP SA "TRAMBITEZ" (asa, cum ar spune unii), incercand sa-i fac si pe altii sa achieseze gestului meu, pentru ca.....aveam de gand sa fac mult mai multe pentru acea batrana, iar resursele financiare imi erau limitate.

Din zeci si zeci de colegi, gasesc cateva FEMEI, evident (in mare parte, barbatii isi arata disponibilitatea de a scoate "malaiul" din buzunar, doar ca sa cucereasca o "pasarica"), pe care reusesc sa le conving, ca....alaturi de mine, luna de luna sa dea si ele 500.000 lei vechi, pe langa milionul pe care eram dispus sa-l dau eu, ca sa-i faceam acelei batranele un pachet cu alimente, care sa-i faca viata mai frumoasa.

La vremea aceea, cu ajutorul colegelor, mizam sa avem luna de luna, cam 4-5 milioane pentru a-i face acel pachet de produse alimentare.

Insa, atunci, pe moment, cativa colegi, au mai strans cateva "milioane", iar in Vinerea "Mare", cand am ajuns la babuta, impreuna cu un coleg, am mers cu ea in Piata Sudului si si-a cumparat absolut tot ce a vrut (legume, fructe, carne, mezeluri, lactate, dulciuri, tot ce se putea). Evident, am mers cu ea si la firma de "cablu", i-am facut contract pe 1 an de zile, i l-am platit in avans, iar apoi ne-am intors acasa la babuta.

Deschizandu-i frigiderul, era sa am un soc. Inauntru, erau....PANTOFI, pentru ca frigiderul nu functiona, fiind defect.

Cu atatea alimente, am crezut ca fac infarct. Babuta, foarte linistita imi spune ca, nu-i nicio problema, ca nu stiu cum o sa le tina, ca nu trebuie sa-mi fac griji, etc, etc.

In fine, plecam de la babuta, multumiti in tot sufletul ca i-am facut un PASTE FERICIT. Imi aduc si acum aminte, simteam o asa de mare bucurie in suflet, nu stiu, mi-e greu s-o descriu.

INSA, DIN PACATE....N-A FOST TOTUL !!!

Dupa cateva zile, ma suna babuta, imi spune ca au venit baietii si i-au instalat "cablul", insa....nu i-au setat si programele le televizor, rugandu-ma pe mine sa ma duc si s-o fac.

Eu, bineinteles, i-am spus ca ma duc cu cea mai mare placere, si....tocmai bine ca, urma sa vina si ziua de salariu, unde impreuna cu acele colege, aveam sa-i facem un pachet de alimente, asa cum deja hotarasem.

Babuta, a continuat, spunandu-mi:

"Auzi, mama, dar, te rog sa-mi aduci si ACTELE TELEVIZORULUI".

Ii spun babutei ca, n-am de ce sa-i aduc actele televizorului, pentru ca, erau pe numele meu (deh...n-am avut ce face cand l-am cumparat, trebuia sa fac "garantia"), iar in plus, daca Doamne Fereste se strica, eu trebuia sa-l iau si sa ma duc cu el la "service", ca doar nu-l ducea babuta in spate.

Babuta, insa....a inssitat sa-i aduc ACTELE TELEVIZORULUI.

La randu-mi, neintelegand logica acelei solicitari, am insistat sa-mi explice, de ce, vrea actele???

Am primit un raspuns, care era sa ma dea cu cracii in sus:

"Pai, mamica, daca MAINE, DA O MASINA PESTE TINE SI MORI (!!!), eu ce fac, pentru ca, nu am actele de la televizor?"

Baiiii, fratilor, pe moment, abia am reusit sa rostesc "Ce-ai spus?", iar dupa ce babuta a reiterat calma, ce spusese anterior, am simtit ca mi se ridica sangele in cap, ca visez, ca nu poate fi adevarat.

Intentia mi-a fost sa ma pun pe injurat 30 de minute fara sa ma repet, dar.....m-am abtinut si i-am spus doar atat:

"Mamaie, stai linstita ca n-o sa-ti ia nimeni televizorul si....nici n-o sa dea vreo masina peste mine sa ma omoare. Insa, de zi, sa nu mai indraznesti a ma suna vreo data. Iti urez numai sanatate si fericire"

FARA COMENTARII !!!

Stati, stati, stati, pentru ca....nu v-am spus de "ciumpalac", tipul ferchezuit, cica....presedintele nu stiu carei asociatii de pensionari.

Dupa ce, i-am cumparat televizorul babutei, am avut o discutie cu colegii de serviciu si....cativa dintre ei, s-au oferit sa "doneze" niste obiecte electrocasnice, care nu le mai foloseau, dar care erau in perfecta stare (o masina de spalat automata, un radiocasetofon, un radio, un mixer, samd);

Asa ca, in Vinerea "Mare", dupa ce m-am intors de la babuta, dupa ce ii facusem piata, ii platisem cablul pe 1 an de zile, l-am sunat pe "cimpalac" sa-l rog sa-mi dea cateva batrane sau cativa batrani, carora sa le dau acele obiecte electrocasnice.

Ciumpalacul, la telefon, iar mi-a facut nu stiu cate "bezele", ca sunt un om extraordinar, ca stie ca m-am tinut de cuvant cu acea batrana si in plus, fata de televizor, i-am umplut si frigiderul inainte de Paste, ca nu-i vine sa creada ca am mai facut rost si de alte obiecte pentru alti batrani, bla, bla, bla, promitandu-mi ca, imediat dupa PASTE, ma suna si imi spune cui sa le dau.

AZI, ESTE 2 FEBRUARIE 2011, intre timp, de la acea discutie telefonica, au trecut aproape 5 ani, iar daca.....credeti ca, CIUMPALACUL A SUNAT, atunci eu, sunt preaot budist. :):)

L-a durut fix in cot de obiectele mele electrocasnice si de acei batrani pe care chipurile ii reprezenta pe la televizor, fiind el presedintele nu stiu carei asociatii, asa ca....dragii mei, RETINETI BINE:

Azi, v-am prezentat, doar 1 CAZ, in care am scos din buzunar sume considerabile (nu doar 2 euro) si am consumat multa energie, din dorinta enorma de a ajuta, FARA A FI UN OM BOGAT. Si....la finalul caruia, am trait o dezamagire crunta!

Totusi, 10-12 milioane in 2006, erau bani, pentru un simplu salariat. Am cunoscut oameni bogati pe de-a dreptul, care conduceau limuzide de zeci si zeci de mii de euro, dar care....decat sa fi dat 10 milioane, mai bine, isi taiau o mana.

INSA....DESI, DE MULTE ORI, AM FOST DEZAMAGIT ABSOLUT CRUNT, CELE DOUA CAZURI PREZENTATE, FIIND MAI MULT DECAT SUGESTIVE, N-AM "DEZARMAT", NU MI-AM PIERDUT SPERANTA SI....DESI, AM DEVENIT MAI CUMPATAT, SUB NICIO FORMA, N-AM FOLOSIT EXPERIENTA "NEGATIVA" TRAITA, CA O "ACOPERIRE" DE A NU MAI FI SENSIBIL PE VIITOR LA PROBLEMELE SI NECAZURILE SEMENILOR MEI.

Este drept, ca unii oameni, sunt atat de apropiati Diavolului, ca practic intreaga existenta le este harazita de acesta, ca au un suflet "negru" si si-au pierduit orice urma de respect fata de cineva care le-a intins candva o mana de ajutor, asta fiind ceva mai mult decat clar.

INSA....NU AVEM VOIE SA NE PIERDEM SPERANTA, SA NE PIERDEM "SUFLETUL", PENTRU CA, ATUNCI, NE VOM SITUA INCET DAR SIGUR, CATRE....IAD SI DIAVOL.

P.S. Cei care inca n-ati facut-o, va sugerez sa continuati donarea a macar 2 euro, catre fetita bolnava de leucemie. (amanunte si un filmulet, gasiti in comentariul "O SIMPLA FETITA....EVA MARIA".