HAI SA MERGEM LA....RESTAURANT.

Buna dimineata, dragii mei!

Ieri, la ora 14,30 am avut o masa rezervata la Restaurantul Potcoava din cartierul Giulesti (vis-a-vis de stadion). De multe ori v-am spus ca, acel restaurant, este de departe preferatul meu, pentru ca, desi....nu este un restaurant ieftin, macar mancarea si servirea sunt ireprosabile.

Cand m-a sunat cumnatelul meu si m-a intrebat fara nicio retinere daca sa rezerve o masa la Restaurantul Potcoava, m-a mirat un pic si....o sa vedeti, de ce. :):)

In ultimii aproape 2 ani de zile, de cate ori am avut chef sa ies la restaurant, desi...locuiesc in Titan, fara nicio retinere, m-am urcat in masina si am strabatut Bucurestiul pana in partea opusa cartierului meu, fapt care....de multe ori, a deranjat-o teribil pe surioara mea si pe sotul ei, care vroiau sa mai experimenteze si alte restaurante.

De prima data cand am intrat in Restaurantul Potcoava, prin mai 2009, mi-am dat seama ca este locul in care nu ai cum sa nu te simti bine. Decorul este cald si primitor, fara "fite" de prost gust, ospatarii servesc impecabil si sunt extrem de amabili, iar de mancare v-am spus ca este ireprosabila.

Surioara mea, de cateva ori a reusit sa ma convinga sa mergem si la alte restaurante, mult mai de "fite" decat Restaurantul Potcoava, situate in buricul "targului", plin de asa zise "vedete", insa....de fiecare data, servirea si mancarea a lasat mult de dorit.

Nu am sa dau numele acelor restaurante, pentru ca nu urmaresc sa fac nimanui reclama negativa, insa.....cand ai pretentii ca local, trebuie sa oferi si servicii pe masura.

Ieri, in timp ce ne delectam cu delicioasa mancare de la Restaurantul Potcoava si eram binedispusi de ospatarul care ne serveste mereu impecabil (Cornel, vi-l recomand cu caldura), surioara mea imi spune razand:

"Mirciulica, hai sa-ti spun ceva. Saptamana trecuta, am fost la X restaurant, unde....mi-am facut un car de nervi. Dupa ce ca ne-a adus mancarea foarte greu, mi-a adus si piureul rece, friptura arsa, iar lui Ionel (sotul), i-a adus legumele tot reci si carnea de vita spuneai ca este pingea. La final am comandat niste papanasi care nu se puteau manca, iar nota de plata a fost pe masura. Am plecat nemancata si plina de nervi".

Acela a fost momentul in care mi-a cazut "fisa", de ce, ieri dimineata, cand m-a sunat cumnatelul meu, fara sa mai astepte sa spun ceva, m-a intrebat daca sa rezerve o masa la Restaurantul Potcoava. :):):)

Atat surioara mea cat si cumnatelul meu, in sfarsit, dupa ce au cutreierat la "greu" restaurantele din Bucuresti, au ajuns la concluzia la care EU, am ajuns de multa vreme, ca.....tot in Giulesti, la acel restaurant fara "fite" se imbina extrem de armonios, decorul placut si cald, servirea si mancare ireprosabile si....de ce nu, PRETUL.

Hai sa punctez doar un aspect. :):)

Poate gresesc, asa idiot cum sunt, insa....pentru mine OSPATARUL, atunci cand ies la restaurant, este cel putin la fel de important ca si persoana cu care ies sa mananc, din punct de vedere al "caracteristicilor" care ma pot face sa ma simt bine.

Stati, stati, stati, nu beliti ochii mari, pentru ca....va lamuresc imediat. :):):)

Daca aleg sa mananc la un restaurant, in loc sa merg pana la Foisorul de Foc si sa-mi cumpar o shaorma de la "Dines", pai atunci este clar ca vreau sa ma simt relaxat si sa savurez cele 2-3 ore care le petrec in acel restaurant.

Nu o data mi s-a intamplat sa-mi strice cheful vreun pustan de ospatar, cu o greata pe fata de spuneai ca a mancat 2 borcane de maioneza, care se simtea ofensat ca trebuie sa vina sa-mi ia comanda, iar apoi....."servirea" era absolut de cacat.

Cand ma duc la Restaurantul Potcoava, stiu ca-l sun pe Cornel sa-mi rezerv o masa, stiu ca voi lasa in "plus" la nota de plata 300 mii lei vechi, insa....stiu ca din momentul in care dau cu ochii de Cornel care-mi zambeste prietenos si imi ureaza "Bine ati venit" si....pana la final, cand imi spune "La revedere", ma simt excelent, in dese randuri oprindu-l cateva minute din treaba ca sa schimp cateva cuvinte cu el la masa.

Este exact acel gen de ospatar, tot timpul zambitor si amabil, tinuta si gestica ii sunt ireprosabile.....desi, DELOC TEATRALE, cum vezi la alti ciumpalaci care se cred mari ospatari. Este omul care iti doresti sa te serveasca atunci cand vrei sa te simti bine 2-3 ore la un restaurant.

Tocmai de aceea, dupa ce ani de zile am "cutreierat" restaurantele din Bucuresti, in mod incredibil si neasteptat, am gasit 2 localuri unde ma simt extraordinar: Trattoria Antico Dolo, cand vreau sa manac "paste" si.....Potcoava cand vreau sa mananc specialitati romanesti.

Este vreo problema ca unul este situat langa Piata Muncii si....celalalt langa Stadionul Giulesti??? :):):)

Pentru "scortosi" cu siguranta "DA", insa....pentru un motanel care a vazut mult prea multe, cu siguranta..."NU". :):)

Imi este jena sa enumar acum niste restaurante de mare "fita" din Bucuresti si....sa va povestesc ce momente de super penibil am trait in acele locuri, de cata stangacie si prost gust dadeau dovada ospatarii care-ti stricau cheful sa mananci si....cate "lipsuri" ca si calitate aveau mancarurile ce aveau preturi mai mult decat "piperate". :):):)

Dragii mei, ca si in cazul Restaurantului Trattoria Antico Dolo, unde mi-am pus cuvantul pentru penne siciliene si minunatul tort de ciocolata, la fel imi pun cuvantul pentru Restaurantul Potcoava, cu tot ce tine de preparatele romanesti, servite intr-un decor placut si cald, fara fite inutile de prost gust. :):)

Daca-l mai prindeti si pe Cornel, ospatarul de care v-am vorbit, CREDETI-MA.....nu aveti cum sa iesiti din acel restaurat nemultumiti. :):)

Va promite motanelul :):):)

Hai sa va arat si niste poze, atat de la terasa cat si din interior, ca sa va faceti o idee. :):)





P.S. Tot ce am scris in acest comentariu, nu este valabil pentru "pitipoance", pentru ca...ATENTIE (!!!)....in ambele localuri, mergi sa mananci si sa te simti bine, nu sa faci parada modei si sa-ti etalezi "silicoanele" in speranta ca pune ochii vreun ciumpalac plin de bani pe tine, asa cum se facea pe vremuri la Terasa "Fizze" din Herastrau, unde ani de zile la rand, pe timpul verii, mancam seara de seara. :):)