Buna dimineata, dragii mei!
Peste cateva ore, impreuna cu un grup de prieteni, voi pleca spre Poiana Brasov, acolo, unde, beneficiind de confortul impecabil al Hotelului Alpin, voi petrece Craciunul....dar, acest lucru nu m-a facut sa uit ca in aceasta zi se implinesc 30 de ani, de la prima adiere de LIBERTATE, pe care am respirat-o!
21 decembrie 2019...pfff, aproape ca nu-mi vine a crede ca au trecut trei decenii!
Imi aduc perfect aminte ziua de 21 DECEMBRIE 1989! Era o superba zi de joi, in care jucam fotbal, undeva prin cartierul Militari, alaturi de prietenii mei...ATENTIE!!!...la "maneca scurta", atat de cald si de frumos era afara!
Pe la orele pranzului, mama, Dumnezeu s-o odihneasca, a iesit precipitata in balcon (terenul de fotbal era in spatele blocului) si m-a chemat in casa, cu disperare.
Va dati seama ca, in prima faza, nici nu am voit sa aud a pleca de pe terenul de fotbal, dar vazand ca insista cu atata disperare, din respect pentru mama, am urcat in casa unde....am fost informat despre "spargerea" marelui miting organizat de Ceausescu, alaturi de rugamintea de a promite ca, sub nicio forma, NU VOI PLECA IN CENTRU CAPITALEI.
Aveam 16 ani si 4 luni, atunci, pe 21 decembrie 1989....si stau si ma gandesc si acum daca mama a procedat corect cand m-a chemat in casa si mi-a adus la cunostinta despre cele intamplate in oras, nu de alta dar....in ciuda faptului ca i-am promis ca nu voi pleca in centru, VA DATI SEAMA CA NUMAI LA ACEST LUCRU AM INCEPUT A MA GANDI...cum sa ajung mai repede in centrul capitalei.
Ajuns in centru (am coborat din metrou la Piata Unirii)...prima imagine pe care nu o voi uita toata viata, a fost cu un tab care trecea in viteza pe bulevard (circulatia era oprita), un grup masiv de soldati cu "scuturi" albe (parca-i vad si acum in fata ochilor) si diverse voci care strigau "Jos Ceausescu!".
Bai, acum pare o banalitate, insa acum 30 de ani cand am vazut bulevardul blocat si am auzit "Jos Ceausescu!", aveam senzatia ca visez ceva ABSOLUT IREAL SI CARE NU AVEA CUM SA SE INTAMPLE!
Mergand pe jos de la Piata Unirii pana la Universitate, am avut ocazia sa ma obisnuiesc cu "minunea", iar, acolo, in fata Hotelului Intercontinental, am realizat ca era "miezul" revoltei.
Norocul mi-a fost ca, avand doar 16 ani, dupa cateva ore petrecute in zona Universitatii, exact cand a inceput sa se intunece, am luat metroul si m-am intors acasa, afland, ulterior, in noaptea care a urmat (ascultam Europa Libera) despre carnagiul care avusese loc dupa caderea noptii.
Din acea zi si pana astazi, au trecut 30 de ani! Nu stiu cat de multe cunosc tinerii din ziua de astazi despre acele evenimente, insa sunt lucruri pe care, noi, cei care am trait acele vremuri, NU AR TREBUI SA LE UITAM, ABSOLUT NICIODATA!
Frigul din casa, intreruperile aproape zilnic ale curentuntului electric, apa calda care curgea (mult spus, apa calda si...curgea!) 1-2 ore pe zi, flacara de la aragaz care era atat de mica, incat abia reuseai sa faci un ceai in timpul zilei (femeile gateau de foarte multe ori noaptea), bezna de pe strazi, calvarul transportului in comun, cu "ciorchine" de calatori la fiecare usa a autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor (pe langa faptul ca erau total neincalzite si mai mergeau si cu usile deschise), "ceata" din toate galantarele de la alimentara, cartofii cat nucile (niste mizerii) care se mai gaseau la aprozar, cozile interminabile pe care le puteai vedea in fiecare zi si noapte la....ATENTIE!!!..."ce s-o aduce", pentru ca atunci cand te asezai la coada, habar nu aveai la ce urma sa se aduca, umilinta cu care te duceai sa-ti ridici portia de zahar si ulei la care aveai dreptul lunar, pe cartela samd!
Ceausescu, indiferent de cat de mult am fi dezamagiti de actuala clasa politica, NU TREBUIE REGRETAT!
Eu sunt un om cu vederi de stanga (am explicat, in dese randuri, motivele...), insa niciodata nu l-am regretat pe Ceausescu si nici nu il voi regreta, vreodata! Chiar daca, II RECUNOSC ANUMITE MERITE!
Daca, rational, ii pot gasi o scuza pentru infometarea poporului in perioada cat a ACHITAT TOATA DATORIA EXTERNA (iar, atunci, in fata creditorilor externi, chiar a demonstrat ca are "coaie")...ulterior, dupa 1986 (daca nu gresesc), NU MAI EXISTA ABSOLUT NICIUN MOTIV PENTRU CARE SA MENTINA FOAMEA SI LIPSURILE.
Insa...nemernicul, vazuse ca merge!
NICIODATA, DAR, ABSOLUT NICIODATA, NU VOI UITA ZIUA DE 21 DECEMBRIE 1989, acea zi superba de joi, ziua in care, pentru prima data, atat cat am putut eu sa percep la cei 16 anisori cat aveam atunci....AM SIMTIT AERUL LIBERTATII! (chiar daca avea sa mai dureze inca o zi, pana la alungarea de la putere, a nemernicului)
Bineinteles, DOAR O PARERE!
sâmbătă, 21 decembrie 2019
vineri, 13 decembrie 2019
PROPAGANDA CHIRURGIEI PLASTICE NE PREZINTA FRUMUSETEA FEMININA, DREPT REZULTATUL ACESTEIA! NIMIC MAI FALS!
Buna seara, dragii mei!
Nici nu stiu cum sa incep acest comentariu, astfel incat sa nu jignesc pe nimeni.
Bai, fratilor...si astazi, la 30 de ani de la caderea comunismului, sunt destui cei care sustin ca in acea perioada CREIERELE ROMANILOR erau "spalate" de propaganda!
Din punctul meu de vedere, NIMIC MAI FALS! Intr-adevar, in perioada comunista propaganda si cultul personalitatii erau duse la extrem, insa MAJORITATEA ROMANILOR isi gasea refugiul in diverse activitati.
Astazi insa, IN MAREA DEMOCRATIE, aceeasi majoritate nu mai are absolut nicio sansa in fata SPALARII CRUNTE A CREIERULUI.
Pot vorbi despre ffff multe exemple, dar ma voi limita la doua, extrem de banale!
FRUMUSETEA FEMININA.
Daca acum 30 de ani, ba, chiar si acum vreo 15...FRUMUSETEA FEMININA, atunci cand ne era prezentata la tv sau in reviste, era fara doar si poate AUTENTICA...astazi, toate uratele sunt prezentate de aceeasi presa si televiziune, drept EXPONENTE ALE FRUMUSETII!
Daca nu as dori sa evit a jigni pe cineva, as putea, la foc automat, sa dau...nu un exemplu, ci zeci de exemple de FEMEI URATELE inainte de operatiile estetice...
Ce vedem cu totii la acele femei, dupa operatiile estetice? Pai, TOATE ARATA LA FEL! Aceiasi pometi, aceleasi oribile buze, aceleasi sprancene, de parca ar fi doua rame negre (de pescuit, la somn) pictate pe arcade samd.
Problema nu o reprezinta faptul ca aceste femei uratele, cu ajutorul operatiilor estetice ajung sa arate precum o ARMATA DE PAPUSI, ci faptul ca....PROPAGANDA facuta acestora de catre presa si televiziune, pe langa mizeria care se intampla pe facebook si instagram, A AJUNS SA ALTEREZE TERIBIL NOTIUNEA DE FRUMUSETE FEMININA, atat in ochii barbatilor, cat si in ochii...ADEVARATELOR FEMEI FRUMOASE care, culmea!!!...incep sa-si doreasca si ele sa faca operatii estetice!!!
ALOOOO!!!! TREZITI-VA!!! Operatiile estetice, in cazul femeilor frumoase (de la mama natura), nu fac altceva decat SA LE URATEASCA!!!!
Imi dadea cineva drept exemplu a succesului operatiilor estetice, o mare vedeta autohtona care a suferit in jurul varstei de 50 de ani, o serie de operatii estetice...iar rezultatul ar fi mult mai bun decat era "originalul".
Bai, corect! Asa este! Dar, acea persoana uita un lucru: RESPECTIVA VEDETA, pe care o stiu de zeci de ani, niciodata nu a fost o femeie frumoasa, ci doar a avut un corp frumos! Normal ca, ajunsa spre 50 de ani, dupa operatiile estetice care i-au facut chipul sa arate precum al papusii standard de care faceam vorbire anterior, arata mai bine decat era inainte, ea nefiind niciodata o femeie frumoasa.
Insa, ma doare inima cand vad FEMEI FRUMOASE care se distrug facandu-si aceleasi operatii estetice pe care le fac femeile uratele, DOAR PENTRU CA, ASTAZI, PROPAGANDA CHIRURGIEI ESTETICE NE ARATA "FRUMUSETEA" INTR-UN ANUME FEL...
Al doilea exemplu: INFATISAREA BARBATILOR.
Ca le sta sau nu bine, aproape toti au "BOTUL IMBLANIT". Cum sa ai "botul imblanit" si, in acelasi timp, SA AI PICIOARELE EPILATE??? :)))
Mai departe...ca le sta sau nu bine, aproape toti AU BRATELE TATUATE.
Mai departe...ca le sta sau nu bine, aproape toti AU ACEEASI FREZA si...cel mai tare, SPRANCENELE PENSATE!
NU MAI SPUN DESPRE HAINELE FEMEIESTI PE CARE LE POARTA FOARTE MULTI DINTRE EI...esarfe, pantaloni-fustita, cordelute samd.
De ce se intampla tot acest dezastru???
DATORITA PROPAGANDEI BARBATULUI MODERN! Cumva, propaganda si spalarea creierelor are legatura DOAR cu comunismul?
Doar ca, de data aceasta, IN DEMOCRATIE, tocmai pentru ca nu mai exista RESTRICTII, sansele sa scapi cu creierul nespalat, sunt minime!
Si, am si argumentatia!
Femeile urate, operandu-se, nu devin mai frumoase, ci doar...VULGARE SI FRIVOLE! Datorita faptului ca presa si televiziunea expun frumusetea ca fiind aceasta, FEMEILE CU ADEVARAT FRUMOASE INCEP SA CREADA CA DACA NU AU BUZELE, POMETII, SPRANCENELE, precum cele operate...nu vor fi considerate frumoase! Operandu-se...ajung mai urate decat uratele care s-au operat!
In cazul barbatilor, lucrurile stau cam asa: daca nu ai "botul imblanit", cel putin un brat tatuat, celebra freza "ras in parti si parul dat pe spate"...si...obligatoriu, nu porti pantalon-fusta si o esarfa la gat...NU ESTI BARBAT!
Spalatul creierului in COMUNISM, nu reprezinta nimic, in comparatie cu spalatul creierului in DEMOCRATIE!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Nici nu stiu cum sa incep acest comentariu, astfel incat sa nu jignesc pe nimeni.
Bai, fratilor...si astazi, la 30 de ani de la caderea comunismului, sunt destui cei care sustin ca in acea perioada CREIERELE ROMANILOR erau "spalate" de propaganda!
Din punctul meu de vedere, NIMIC MAI FALS! Intr-adevar, in perioada comunista propaganda si cultul personalitatii erau duse la extrem, insa MAJORITATEA ROMANILOR isi gasea refugiul in diverse activitati.
Astazi insa, IN MAREA DEMOCRATIE, aceeasi majoritate nu mai are absolut nicio sansa in fata SPALARII CRUNTE A CREIERULUI.
Pot vorbi despre ffff multe exemple, dar ma voi limita la doua, extrem de banale!
FRUMUSETEA FEMININA.
Daca acum 30 de ani, ba, chiar si acum vreo 15...FRUMUSETEA FEMININA, atunci cand ne era prezentata la tv sau in reviste, era fara doar si poate AUTENTICA...astazi, toate uratele sunt prezentate de aceeasi presa si televiziune, drept EXPONENTE ALE FRUMUSETII!
Daca nu as dori sa evit a jigni pe cineva, as putea, la foc automat, sa dau...nu un exemplu, ci zeci de exemple de FEMEI URATELE inainte de operatiile estetice...
Ce vedem cu totii la acele femei, dupa operatiile estetice? Pai, TOATE ARATA LA FEL! Aceiasi pometi, aceleasi oribile buze, aceleasi sprancene, de parca ar fi doua rame negre (de pescuit, la somn) pictate pe arcade samd.
Problema nu o reprezinta faptul ca aceste femei uratele, cu ajutorul operatiilor estetice ajung sa arate precum o ARMATA DE PAPUSI, ci faptul ca....PROPAGANDA facuta acestora de catre presa si televiziune, pe langa mizeria care se intampla pe facebook si instagram, A AJUNS SA ALTEREZE TERIBIL NOTIUNEA DE FRUMUSETE FEMININA, atat in ochii barbatilor, cat si in ochii...ADEVARATELOR FEMEI FRUMOASE care, culmea!!!...incep sa-si doreasca si ele sa faca operatii estetice!!!
ALOOOO!!!! TREZITI-VA!!! Operatiile estetice, in cazul femeilor frumoase (de la mama natura), nu fac altceva decat SA LE URATEASCA!!!!
Imi dadea cineva drept exemplu a succesului operatiilor estetice, o mare vedeta autohtona care a suferit in jurul varstei de 50 de ani, o serie de operatii estetice...iar rezultatul ar fi mult mai bun decat era "originalul".
Bai, corect! Asa este! Dar, acea persoana uita un lucru: RESPECTIVA VEDETA, pe care o stiu de zeci de ani, niciodata nu a fost o femeie frumoasa, ci doar a avut un corp frumos! Normal ca, ajunsa spre 50 de ani, dupa operatiile estetice care i-au facut chipul sa arate precum al papusii standard de care faceam vorbire anterior, arata mai bine decat era inainte, ea nefiind niciodata o femeie frumoasa.
Insa, ma doare inima cand vad FEMEI FRUMOASE care se distrug facandu-si aceleasi operatii estetice pe care le fac femeile uratele, DOAR PENTRU CA, ASTAZI, PROPAGANDA CHIRURGIEI ESTETICE NE ARATA "FRUMUSETEA" INTR-UN ANUME FEL...
Al doilea exemplu: INFATISAREA BARBATILOR.
Ca le sta sau nu bine, aproape toti au "BOTUL IMBLANIT". Cum sa ai "botul imblanit" si, in acelasi timp, SA AI PICIOARELE EPILATE??? :)))
Mai departe...ca le sta sau nu bine, aproape toti AU BRATELE TATUATE.
Mai departe...ca le sta sau nu bine, aproape toti AU ACEEASI FREZA si...cel mai tare, SPRANCENELE PENSATE!
NU MAI SPUN DESPRE HAINELE FEMEIESTI PE CARE LE POARTA FOARTE MULTI DINTRE EI...esarfe, pantaloni-fustita, cordelute samd.
De ce se intampla tot acest dezastru???
DATORITA PROPAGANDEI BARBATULUI MODERN! Cumva, propaganda si spalarea creierelor are legatura DOAR cu comunismul?
Doar ca, de data aceasta, IN DEMOCRATIE, tocmai pentru ca nu mai exista RESTRICTII, sansele sa scapi cu creierul nespalat, sunt minime!
Si, am si argumentatia!
Femeile urate, operandu-se, nu devin mai frumoase, ci doar...VULGARE SI FRIVOLE! Datorita faptului ca presa si televiziunea expun frumusetea ca fiind aceasta, FEMEILE CU ADEVARAT FRUMOASE INCEP SA CREADA CA DACA NU AU BUZELE, POMETII, SPRANCENELE, precum cele operate...nu vor fi considerate frumoase! Operandu-se...ajung mai urate decat uratele care s-au operat!
In cazul barbatilor, lucrurile stau cam asa: daca nu ai "botul imblanit", cel putin un brat tatuat, celebra freza "ras in parti si parul dat pe spate"...si...obligatoriu, nu porti pantalon-fusta si o esarfa la gat...NU ESTI BARBAT!
Spalatul creierului in COMUNISM, nu reprezinta nimic, in comparatie cu spalatul creierului in DEMOCRATIE!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
luni, 9 decembrie 2019
ACUM, FIX UN AN, M-AM NASCUT PENTRU A DOUA OARA!
Buna ziua, dragii mei!
Dimineata, pe la ora 8:15 mi-a sunat telefonul, iar cand am raspuns, un foarte bun prieten mi-a spus: Neata, Mircea, LA MULTI ANI!
Bai, instant, pana sa raspund ceva, m-am gandit...CE SARBATOARE ESTE ASTAZI, pentru ca ziua mea de nastere, 1 august, sigur nu este. :))) Negasind un raspuns, l-am intrebat pe bunul meu prieten...pentru ce imi urezi, LA MULTI ANI?
Raspunsul a fost banal: pai, astazi este 9 DECEMBRIE.
Pfff! Corect...se implineste un an de cand DUMNEZEU, fara sa merit, MI-A MAI DAT O SANSA!
Cand scriu acest comentariu, privindu-mi ceasul care arata ora 12:58, imi aduc perfect aminte ca, fix cu un an inainte, la aceeasi ora, fusesem scos din sala de operatie unde mi se montase un stent la inima, asta dupa ce bravii medici de la UPU a Spitalului Floreasca, reusisera sa ma readuca la viata, in urma stopului cardiac care precedase infarctul.
N-am cum sa uit, vreodata, frica care imi paralizase toata fiinta, in momentele in care, dupa operatie, intrebandu-l pe doctorul care imi pusese stentul, daca totul va fi bine, acesta mi-a raspuns: DOAR DUMNEZEU STIE DACA VA FI BINE!
Cand primesti din partea unui medic un asemenea raspuns, IN MOD CLAR, DACA AI PUTIN CREIER IN CAP, REALIZEZI CA SITUATIA NU ESTE DELOC STABILA. Si, nu era! Sansele mele de supravietuire, atunci, dupa foarte gravul infarct si stopul cardiac suferit, erau de 15%.
Tin minte ca, desi, speriat din cale afara, am reusit sa ma adun, iar cand langa patul meu de la Terapie Intensiva s-a apropiat sotul surorii consoartei mele (cu care ma cunosc de aproape 30 de ani), l-am prins strans de mana si i-am cerut sa-mi promita ca, in cazul in care lucrurile nu vor merge bine cu mine, VA AVEA GRIJA DE BAIATUL MEU, ASA CUM ARE GRIJA SI DE AI SAI BAIETI (baietelul meu asistase la aproape toata nebunia de la UPU, pana l-au luat niste medici ca sa nu mai vada prin ceea ce trec eu).
Cred ca am mai povestit despre aceste lucruri. Oricum, indiferent cat m-as stradui, niciodata nu voi putea sa redau, cu exactitate, dramatismul teribil al acelor clipe venite total pe neasteptate, si nu doresc NICI DUSMANILOR sa treaca prin ceea ce am trecut eu!
Pe 9 decembrie 2018 am avut o imensa "cumpana", din care DOAR cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa scap!
NICI ACUM NU AM GASIT O EXPLICATIE LOGICA PENTRU CARE MOTIV, ATUNCI, IN DIMINEATA ZILEI DE 9 DECEMBRIE 2018, DESI MA AFLAM IN MARE INTARZIERE (trebuia sa ajung in Drumul Taberei, la un meci de fotbal cu fiul meu), de cand m-am trezit, am refuzat sa fac orice, pana nu ajung la biserica sufletului meu. (Biserica Sfantul Ioan din cartierul Titan) Ceea ce am si facut! NU MI SE MAI INTAMPLASE SA AM O ASEMENEA DORINTA, NICIODATA.
Si a mai fost ceva! Imi aduc aminte ca, la terapie intesiva inca fiind (am stat 3 zile, acolo), dupa ce imi faceau ecografia cardiaca (imi faceau zilnic), doctorii imi spuneau: "Inima dvs se reface absolut miraculos, dupa cel mai grav infarct pe care il puteati face!".
Ulterior, dupa ce am iesit din spital, am aflat ca o colega de serviciu a initiat, atunci, in primele zile, un intreg ritual de rugaciune, LA ACEEASI ORA, cu mai multe persoane si in mai multe biserici...
STIU! Poate, unii rad, considerand ca am luat-o razna si cred in prostii, insa eu cred ca tarie in faptul ca, atunci, in acele momente dramatice, fara ajutorul lui DUMNEZEU, nu as fi supravietuit!
FARA DISCUTIE CA MEDICII M-AU SALVAT, dar ganditi-va ca puteam sa nu aleg sa merg la Spitalul Floreasca (care,intamplator, exact in acea zi, avea zi dedicata infarcturilor) sau puteam sa gasesc Bulevardul Stefan cel Mare aglomerat...pentru ca eu am hotarat sa merg singur la spital. Daca mai intarziam 5 minute, intram in stop cardiac, inainte de a ajunge la spital...5 minute, atat!
Revenind in prezent, m-am bucurat foarte mult ca astazi dimineata am reusit sa ajung, impreuna cu al meu baiat, la biserica (exact cum am ajuns si acum un an), MULTUMINDU-I INCA O DATA LUI DUMNEZEU PENTRU SANSA PE CARE MI-A MAI DAT-O! Ceea ce, oricum, s-a intamplat in absolut fiecare zi din acest ultim an.
Acest ultim an m-a schimbat enorm! Pe langa faptul ca nu mai fumez, nu mai beau sucuri, nu mai mananc mezeluri, prajeli, carne de porc, smantana, unt samd...am incercat sa fiu mult mai nepasator fata de tot ceea ce se intampla in jurul meu.
Din acest motiv, nici nu am mai avut puterea sa scriu pe blog. Pentru ca, atunci cand scriam pe blog, sa nu credeti ca nu ma consumam, nescriind mecanic sau pentru a castiga bani din acest lucru. Ci, o faceam din tot sufletul, consumandu-ma, de multe ori, foarte tare.
Nu stiu cand voi reveni sa scriu asa cum o faceam inainte, dar...imi doresc sa revin! Si, sper ca intr-o zi, sa ma simt din nou in stare sa o fac!
PS: Cand treci prin ceea ce am trecut eu, este aproape imposibil sa mai ramai acelasi om. Se instaleaza frica de multe, iar cine sustine contrariu, desi, mi-e imposibil sa aduc dovezi, inclin sa cred ca face pe grozavul.
In fiecare zi cand imi fac plimbarea in "ritm alert" (minimum, 5 km/zi), privesc natura si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat posibilitatea de a ma bucura de aceasta banalitate (atunci cand esti sanatos si plin de vicii), dar ATAT DE IMPORTANTA DUPA CE AI TRECUT PE LANGA MOARTE...
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Dimineata, pe la ora 8:15 mi-a sunat telefonul, iar cand am raspuns, un foarte bun prieten mi-a spus: Neata, Mircea, LA MULTI ANI!
Bai, instant, pana sa raspund ceva, m-am gandit...CE SARBATOARE ESTE ASTAZI, pentru ca ziua mea de nastere, 1 august, sigur nu este. :))) Negasind un raspuns, l-am intrebat pe bunul meu prieten...pentru ce imi urezi, LA MULTI ANI?
Raspunsul a fost banal: pai, astazi este 9 DECEMBRIE.
Pfff! Corect...se implineste un an de cand DUMNEZEU, fara sa merit, MI-A MAI DAT O SANSA!
Cand scriu acest comentariu, privindu-mi ceasul care arata ora 12:58, imi aduc perfect aminte ca, fix cu un an inainte, la aceeasi ora, fusesem scos din sala de operatie unde mi se montase un stent la inima, asta dupa ce bravii medici de la UPU a Spitalului Floreasca, reusisera sa ma readuca la viata, in urma stopului cardiac care precedase infarctul.
N-am cum sa uit, vreodata, frica care imi paralizase toata fiinta, in momentele in care, dupa operatie, intrebandu-l pe doctorul care imi pusese stentul, daca totul va fi bine, acesta mi-a raspuns: DOAR DUMNEZEU STIE DACA VA FI BINE!
Cand primesti din partea unui medic un asemenea raspuns, IN MOD CLAR, DACA AI PUTIN CREIER IN CAP, REALIZEZI CA SITUATIA NU ESTE DELOC STABILA. Si, nu era! Sansele mele de supravietuire, atunci, dupa foarte gravul infarct si stopul cardiac suferit, erau de 15%.
Tin minte ca, desi, speriat din cale afara, am reusit sa ma adun, iar cand langa patul meu de la Terapie Intensiva s-a apropiat sotul surorii consoartei mele (cu care ma cunosc de aproape 30 de ani), l-am prins strans de mana si i-am cerut sa-mi promita ca, in cazul in care lucrurile nu vor merge bine cu mine, VA AVEA GRIJA DE BAIATUL MEU, ASA CUM ARE GRIJA SI DE AI SAI BAIETI (baietelul meu asistase la aproape toata nebunia de la UPU, pana l-au luat niste medici ca sa nu mai vada prin ceea ce trec eu).
Cred ca am mai povestit despre aceste lucruri. Oricum, indiferent cat m-as stradui, niciodata nu voi putea sa redau, cu exactitate, dramatismul teribil al acelor clipe venite total pe neasteptate, si nu doresc NICI DUSMANILOR sa treaca prin ceea ce am trecut eu!
Pe 9 decembrie 2018 am avut o imensa "cumpana", din care DOAR cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa scap!
NICI ACUM NU AM GASIT O EXPLICATIE LOGICA PENTRU CARE MOTIV, ATUNCI, IN DIMINEATA ZILEI DE 9 DECEMBRIE 2018, DESI MA AFLAM IN MARE INTARZIERE (trebuia sa ajung in Drumul Taberei, la un meci de fotbal cu fiul meu), de cand m-am trezit, am refuzat sa fac orice, pana nu ajung la biserica sufletului meu. (Biserica Sfantul Ioan din cartierul Titan) Ceea ce am si facut! NU MI SE MAI INTAMPLASE SA AM O ASEMENEA DORINTA, NICIODATA.
Si a mai fost ceva! Imi aduc aminte ca, la terapie intesiva inca fiind (am stat 3 zile, acolo), dupa ce imi faceau ecografia cardiaca (imi faceau zilnic), doctorii imi spuneau: "Inima dvs se reface absolut miraculos, dupa cel mai grav infarct pe care il puteati face!".
Ulterior, dupa ce am iesit din spital, am aflat ca o colega de serviciu a initiat, atunci, in primele zile, un intreg ritual de rugaciune, LA ACEEASI ORA, cu mai multe persoane si in mai multe biserici...
STIU! Poate, unii rad, considerand ca am luat-o razna si cred in prostii, insa eu cred ca tarie in faptul ca, atunci, in acele momente dramatice, fara ajutorul lui DUMNEZEU, nu as fi supravietuit!
FARA DISCUTIE CA MEDICII M-AU SALVAT, dar ganditi-va ca puteam sa nu aleg sa merg la Spitalul Floreasca (care,intamplator, exact in acea zi, avea zi dedicata infarcturilor) sau puteam sa gasesc Bulevardul Stefan cel Mare aglomerat...pentru ca eu am hotarat sa merg singur la spital. Daca mai intarziam 5 minute, intram in stop cardiac, inainte de a ajunge la spital...5 minute, atat!
Revenind in prezent, m-am bucurat foarte mult ca astazi dimineata am reusit sa ajung, impreuna cu al meu baiat, la biserica (exact cum am ajuns si acum un an), MULTUMINDU-I INCA O DATA LUI DUMNEZEU PENTRU SANSA PE CARE MI-A MAI DAT-O! Ceea ce, oricum, s-a intamplat in absolut fiecare zi din acest ultim an.
Acest ultim an m-a schimbat enorm! Pe langa faptul ca nu mai fumez, nu mai beau sucuri, nu mai mananc mezeluri, prajeli, carne de porc, smantana, unt samd...am incercat sa fiu mult mai nepasator fata de tot ceea ce se intampla in jurul meu.
Din acest motiv, nici nu am mai avut puterea sa scriu pe blog. Pentru ca, atunci cand scriam pe blog, sa nu credeti ca nu ma consumam, nescriind mecanic sau pentru a castiga bani din acest lucru. Ci, o faceam din tot sufletul, consumandu-ma, de multe ori, foarte tare.
Nu stiu cand voi reveni sa scriu asa cum o faceam inainte, dar...imi doresc sa revin! Si, sper ca intr-o zi, sa ma simt din nou in stare sa o fac!
PS: Cand treci prin ceea ce am trecut eu, este aproape imposibil sa mai ramai acelasi om. Se instaleaza frica de multe, iar cine sustine contrariu, desi, mi-e imposibil sa aduc dovezi, inclin sa cred ca face pe grozavul.
In fiecare zi cand imi fac plimbarea in "ritm alert" (minimum, 5 km/zi), privesc natura si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat posibilitatea de a ma bucura de aceasta banalitate (atunci cand esti sanatos si plin de vicii), dar ATAT DE IMPORTANTA DUPA CE AI TRECUT PE LANGA MOARTE...
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
