OARE, EXISTA CU ADEVARAT....PRIETENI?

Buna seara, dragii mei!

In seara aceasta ma mananca degetele sa scriu despre un subiect extrem de sensibil, discutabil si.....dezvoltator a multe polemici:

EXISTA CU ADEVARAT PRIETENI?

Daca acest lucru m-ai fi intrebat cand aveam 16 ani si, impreuna cu smecherasii varstei mele ne taiam pe antebrat, facandu-ne semnul crucii, dupa care.....ne lipeam ranile crezand ca suntem "frati de cruce", cu siguranta ti-as fi spus ca.....100% exista prieteni.

Daca m-ai fi intrebat cand aveam aproape 18 ani si, cel mai bun prieten al meu, coleg de clasa cu mine la liceu, baiatul careia i-am imprumutat o gramada de haine, pantofi si bani ca sa se intalneasca cu fetele, atunci cand a sarbatorit majoratul, m-a mintit cu o nerusinare dusa la extrem ca, din motive ce tin de vointa parintilor sai a ANULAT PETRECEREA CE URMA SA AIBA LOC, cand, in realitate, verificand, pregatirile erau in toi, ti-as fi spus ca....90% exista prieteni, insa mai exista si bulangii printre ei.

NOTA: Ca un fapt divers, dupa luni de zile de la acea petrecere unde am refuzat sa mai merg, desi....aflasem ca se tinea, cand l-am intrebat pe acel FOST cel mai bun prieten al meu din timpul liceului, cum de a putut sa ma minta in asa hal, tocmai pe mine, raspunsul a fost simplu: pusese ochii pe o gagicuta din liceu care era si ea invitata si....i-a fost teama de concurenta mea. N-am sa uit cat voi trai acel raspuns care m-a lasat fara replica.

Daca m-ai fi intrebat cand aveam 22-23 de ani si.....ajuns acasa, in cartierul Militari, pe la miezul noptii, dupa ce, incepand de la 7 dimineata, fusesem la serviciu, apoi la facultate, trecusem si pe la consoarta mea care locuia in Titan, TOTUSI.....mi-am spus sa bat si la usa vecinului de la etajul 5 care ma tot acuza ca nu mai trec pe la el, din nou, un alt baiat pe care-l ajutam enorm de la haine pana la bani si multe altele iar....in loc sa-mi deschida usa, a pus-o pe sora lui sa-mi spuna ca nu este acasa (am auzit soaptele prin usa), motivul pe care l-am aflat ulterior, fiind ca, in acea seara, respectivul, impreuna cu alti vreo 5-6 prieteni, inchiriasera un "video" (asa era la acea vreme) si se uitau la filme, ti-as fi spus ca....70% exista prieteni insa am avut eu ghinionul sa dau de tot felul de bulangii, falsi prieteni.

As putea continua expunerea de mai sus, pe etape de varsta, pana acum vreo 2 ani, cand, ajuns la 38 de ani, in final, am realizat ca...EXISTA CU SIGURANTA PRIETENI, insa, din pacate, procentul este atat de mic, incat....eu, n-am fost unul dintre norocosi.

Dar, pana atunci, daca priveam in spate si imi aduceam aminte, avusesem sute si sute de prieteni. Acum vreo 10 ani, cand era ziua mea, descarcam vreo 2 baterii la telefon cu mesajele si felicitarile verbale primite. Oriunde ma duceam, auzeam sintagma de PRIETEN. Aveam prieteni peste tot, prieteni in sus, prieteni in jos. Unde te uitai, aveam prieteni.

Asa era oare???

Nu, scumpilor. Tarziu, foarte tarziu, extrem de tarziu, am realizat ca, nu aveam nici macar AMICI. Aveam numai dusmani in jurul meu, invidie, fatarnicie si ipocrizie.

Cand am inceput sa ma destept, bineinteles ca....am inceput sa elimin, unul cate unul, astfel incat, in prezent, cand este ziua mea, nu primesc mai mult de 10-15 sms-uri si 5-6 telefoane de felicitare (inclusiv familia)

In ultimii ani am inceput sa "rumeg" acest subiect al POSIBILITATII EXISTENTEI CU ADEVARAT A PRIETENILOR, ajungand la urmatoarele concluzii:

Posibilitatea de a avea un prieten bun, cu siguranta ca exista. Insa, sansa de a beneficia de acest urias privilegiu, din punctul meu de vedere, este tot la fel de mica, precum...sansa de a castiga la loto 6/49, categoria 1.

INVIDIA, este unul dintre motivele care, desi....niciodata recunoscute, a facut ca multe prietenii sa se transforme in adevarate dusmanii. Acea vorba din batrani "FERESTE-MA DOAMNE DE PRIETENI, PENTRU CA, DE DUSMANI MA FERESC SINGUR", are perfecta sustinere in realitate.

Dupa indelungi chibzuinte, am ajuns la concluzia ca, nevoia de a avea prieteni isi are "izvorul" imediat cum copilul incepe sa descopere ca exista si viata altfel decat langa parintii sai. Cu toate acestea, NEVOIA DE SIGURANTA, o simte in continuare in fata provocarilor vietii si....normal, crede el, prietenii il pot sustine.

NOTA: Consider ca este foarte mult de scris daca iti propui sa diseci cu adevarat SUBIECTUL, dar incerc pe cat posibil sa sintetizez.

In Romania, spre exemplu, in vremea comunismului, in care, cel mai mare lux era sa ai un autoturism DACIA sau un VIDEO si, sa mergi vara la mare cu ajutorul unei "pile" de la sindicat intr-un hotel bunicel, prieteniile formate pe baza LIPSURILOR SI A RESTRICTIILOR, formau adevarate blocuri de monolit.

Ulterior, dupa 1989, cand, barierele au inceput sa cada una cate una, goana dupa inavutire si...implicit, INVIDIILE create, au spulberat multe dintre aceste prietenii. Cand exista posibilitatea inavutirii iar traiul cetateanului nu mai este aproape identic, invidia si ura fata de cel care reuseste sunt atat de mari, incat.....orice prietenie anterioara este spulberata, chiar daca, la suprafata se pastreaza "aparentele".

Desi am studiat ani de zile cu atentie acest SUBIECT, ajungand la concluzia ca, NUMAI SARACIA SI LIPSURILE pot crea prietenii, totusi....realitatea mi-a demonstrat ca, in foarte multe cazuri, chiar si acele prietenii sunt spulberate cand parte din indivizii grupului reusesc sa parvina, starnind nemultumirea celorlalti.

Sarind de la una la alta, pentru ca, v-am spus, ar fi extrem de mult de scris, in dese randuri am sustinut ca, NU POATE EXISTA O PRIETENIE INTRE O FEMEIE FRUMOASA SI UNA URATA, desi....sunt cele mai frecvente. Bineinteles, multe femei frumoase m-au contrazis cu vehementa, insa...ulterior, viata le-a demonstrat ca, au primit lovituri cumplite, date cu zambetul pe buze, exact de la prietenele lor cele mai bune, uratelele.

Si in acest caz, explicatia este simpla. Femeia frumoasa INTOTDEAUNA este curtata de barbati, oriunde s-ar duce, in timp ce, prietena ei, uratica, care o insoteste permanent, isi musca buzele ca la ea nu se uita nimeni sau....in niciun caz genul barbatilor care ii curteaza prietena frumoasa. Desi, nu o sa recunoasca niciodata, uratica, o uraste de moarte pe prietena ei frumoasa si, cu proxima ocazie cand o sa-i vina la "mana", ura se va transforma in lovituri nimicitoare.

NOTA: Cate femei frumoase n-am mangaiat pe crestet in momentele in care plangeau de mama focului, neputand intelege cum prietenele cele mai bune au putut sa le loveasca in asa hal.

La barbati, pana acum ceva ani, situatia era absolut identica. Spun ca, pana acum ceva ani, pentru ca, mai nou, dupa cum orice femeie rationala poate constata sau....macar sa-si aduca aminte din tinerete, barbatii care pe vremuri n-aveau absolut niciun acces la un anumit gen de femeie, azi....schimbandu-se mentalitatile si....BANUL FIIND LA PUTERE, nu mai exista aceasta invidie, pentru ca.....sunt mai multe cupluri formate din barbati urati si femei frumoase, decat dintre barbati frumusei si femei frumoase.

In alta ordine de idei dar, avand legatura cu subiectul, chiar zilele trecute am vazut un film in care, ceea ce s-a intamplat, putea oricand sa faca parte din realitate. Pe scurt, o pustoaica de liceu, indragostita fiind de un coleg de-al sau cu mare lipici la fete, intr-un moment de disperare ca il putea pierde in detrimentul altor curtezane, ii trimite o fotografie pe telefonul mobil in care era dezbracata, cu gandul de a-i atrage atentia si de a-l face s-o aleaga pe ea. Tipul primeste fotografia insa....in aceeasi seara, telefonul sau ajunge in mana unei alte colege de-a pustoaicei, pretendente si ea la inima flacaului. Tipa nu sta pe ganduri si....ii trimite fotografia cu pricina unei alte colege. Una peste alta, fotografia este distribuita la aproape toata clasa, apoi....tot liceul, impricinata fiind pusa la zidul infamiei, exclusa din echipa de hochei, unde, era cea mai talentata si...in final, se sinucide.

Mama, disperata de moartea fiicei, nu se lasa pana nu afla cine a distribuit fotografia care a facut-o pana la urma pe fata ei sa se sinucida. Bineinteles ca, initial, il banuieste pe baiatul care a primit-o primul, apoi pe tipa care a pus mana pe telefonul baiatului si a distribuit-o unei alte prietene, insa.....tot nu intelegea, cine, a distribuit-o intr-o seara la peste 40 de persoane.

La finalul filmului, intelegem ca, NICIUNUL DINTRE CEI 2-3 PUSTANII banuiti nu era vinovat de distribuirea pozei la mai mult decat o alta persoana, pentru ca.....nemernica care intr-un final a distribuit-o intr-o seara la peste 40 de persoane, ERA CHIAR MAMA UNEI ALTE COLEGE, intamplator, PRIETENA CEA MAI BUNA a mamei fetei care s-a sinucis si, care, dupa moartea adolescentei, o tinea de dupa umeri pe indoliata si incerca sa-i ridice moralul, in acelasi timp, bineinteles, incercand s-o convinga sa nu mai faca cercetari.

Cele doua mamici de fete (cea indoliata si nemernica care a distribuit fotografia) erau....ATENTIE....prietene de 17 ani !!!

Cand, afland adevarul, printre lacrimi de durere, mama fetitei care se sinucisese (unicul copil) a intrebat-o pe nemernica care ii era cea mai buna prietena de 17 ani, cum de-a fost posibil sa faca tocmai ea asa ceva, raspunsul a fost clar:

ERAM INVIDIOASA CA FATA TA ERA MEREU MAI APRECIATA DECAT FATA MEA si.....punand mana pe telefonul fiicei mele care primise si ea acea fotografie cu fata ta, am distribuit-o la toti colegii acesteia ca s-o discreditez si sa arat tuturor ca nu este asa de buna cum pare.

Asadar, tot la INVIDIE ajungem.

Unii, ar spune ca este doar un film, altii, mai rationali si care au vazut multe, realizeaza ca aceste lucruri se intampla frecvent si in viata reala.

In final, atat mai spun. Acum ani de zile, nu puteam intelege pe unii mai in varsta ca mine care spuneau "Eu nu am prieteni. Am doar amici". Sincer? Ii consideram niste nebuni. Azi, la fel sunt auzit si eu ca spun.

Dupa cum va spuneam, desi....in ultimii ani, am analizat cu profunzime si seriozitate acest subiect, intorcandu-l pe toate fetele, chiar daca sunt tentat sa spun ca NU EXISTA PRIETENI DECAT IN MINTEA NOASTRA SI....PANA LA MOMNENTUL IN CARE PRIMIM NISTE LOVITURI NIMICITOARE CHIAR DIN ACEA PARTE DIN CARE NU NE ASTEPTAM, totusi sunt obligat sa accept ca, macar, matematic, poate exista si varianta unei prietenii adevarate, insa....procentul este absolut minuscul.

Cel putin eu, in cei 40 de ani, n-am fost unul dintre acei norocosi. Bineinteles, DOAR O PARERE.