Scumpii mei, pana acum cateva minute, habar nu aveam ce zi este azi. Insa, dupa ce mi-am delectat ochisorii mei incercanati cu meciul Real Madrid - Barcelona, un "regal" fotbalistic, mi-am dat seama ca nu mai am tigari.
Injurand in "barba" a trebuit sa ma incalt, sa ies afara si sa ma indrept spre UNICUL magazin care este deschis non-stop in zona in care locuiesc eu.
Mergand agale pe jos, savurand mirosul superb al unei nopti de primavara si gandindu-ma ca Barcelona este o echipa absolut incredibila (deja este super dovedit), am ajuns la magazin, am cerut 2 pachete de Lucky Strike si in timp ce asteptam sa-mi dea restul, una dintre vanzatoare ii spune celeilalte:
"Maine, suntem in 28, nu?"
O intrebare absolut banala, dar care pe mine parca m-a lovit in cap.
Daaaa, iubitii mei, brusc mi-a pierit orice urma de a mai rememora superbul meci pe care l-am vazut in aceasta seara, si...instant am simtit o durere in piept, iar inima a inceput sa-mi bata cu putere.
Scumpii mei, pentru voi, ziua de 28 aprilie, este absolut o zi banala, insa pentru mine, aceasta zi a reprezentat CEA MAI NEAGRA ZI DIN VIATA MEA, ziua in care, dupa sacrificii absolut uriase si un consum de energie absolut demential, am realizat ca TOCMAI CE IMI JUCASEM ULTIMA "CARTE" SI...PIERDUSEM, NICI MACAR IN MOD CORECT CI INJUNGHIAT PE LA "SPATE".
Da, da, da, scumpii mei, desi multi pot zambi si....doar, foarte putini, ma pot intelege. Aceasta blestemata zi de 28 aprilie a fost ziua care a deschis o lunga perioada de suferinta uriasa pentru mine, de pierderi materiale si profesionale insurmontabile, de dezastru in ceea ce priveste sanatatea si.....psihicul.
SE INTAMPLA, ACUM FIX 2 ANI, PE 28 APRILIE 2009.
In acea zi intram pe un drum de durere si suferinta incredibila care a durat luni si luni la rand, care m-au trantit la pamant, care m-au trimis in spital, care m-au facut sa arat precum un cadavru viu, iar comparatia, se poate face cat se poate de lesne, in pozele de mai jos:
Cum arat azi:
Si....in ce hal ajunsesem atunci, dupa acea blestemata zi de 28 aprilie 2009:
Iubitii mei, privind in comparatie pozele de mai sus, orice alte comentarii sunt de prisos.
NOTA: Daaaaa, scumpii mei, acolo duce SUFERINTA ADEVARATA (exact ce vedeti in poza), pur si simplu te "topesti" pe picioare, figura iti este schimonosita de durere si privirea-ti capata nuante de nebunie.
Din acea zi, sufletul, inima si fiinta mea s-au pietrificat. Dintr-un om cald, inimos, sensibil, saritor si justitiar, am devenit un robot, fara pic de sentimente fata de nimeni.
In prezent, o singura fiinta pe acest pamant, atunci cand o privesc, ma face sa simt cum mi se topeste inima si sufletul, dandu-mi senzatia ca traiesc sau....mai bine spus, aducandu-mi aminte de sufletul, fiinta, inima si trairile care le aveam pana in acea blestemata zi de 28 aprilie 2009: BAIETELUL MEU.
Aceasta zi, pentru tot restul vietii o sa ramana ca o zi de DOLIU pentru inima si sufletul meu, iar in aceasta zi, nu voi putea zambi sau glumi, indiferent cat de linistit si bine dispus sunt.
N-am sa uit niciodata (cred ca si pe patul de moarte imi voi aduce aminte), cum in acea zi, ajuns la capatul puterilor, disperat si "limita" cu nebunia, am pus mana pe telefon, moment in care am stiut ca este ultima data in viata cand voi incerca sa vorbesc cu o persoana pe care o idolatrizam, prin care respiram si traiam zi de zi.
Atat de disperat am fost in acea zi incat....m-am jurat INTR-UN MOD ABSOLUT GROAZNIC ca este ultima data cand incerc sa vorbim, crezand pana in ultima clipa ca voi fi luat in serios.
In secunda 2, urechile mi-au auzit injurii si abjectii incredibile, urmate de telefoane inchise, samd.
Si azi, cand imi aduc aminte de acea zi, PUR SI SIMPLU AMETESC !!!
Ceea ce nu stiam eu in acele momente absolut criminale, cand disperarea si durerea aproape ca-mi luasera mintile, ajungand sa ma jur intr-un MOD ABSOLUT CUMPLIT ca este ultima data in viata cand incerc sa discut cu acea persoana, era faptul ca...."ZARURILE" FUSESERA DEMULT ARUNCATE.
Mi-a fost extrem de clar ca am PIERDUT ULTIMA "CARTE" SI CA PRACTIC ASISTAM LA O MARSAVA "EXECUTIE" A TOT CE CLADISEM CU IMENSE SACRIFICII SI SANGE.
Iubitii mei, nu voi intra absolut deloc in amanunte, candva, nu foarte demult am scris pe blog de aceasta zi (cititi comentariul "CEA MAI DRAMATICA ZI DIN VIATA MEA, scris pe 26 ianuarie 2011), insa pentru inima si sufletul meu, ziua de azi, reprezinta o zi de DOLIU.
Va spun sincer ca nici DUSMANILOR MEI nu le-as dori vreodata sa iubeasca cu tot sufletul, inima si fiinta lor, sa faca imense sacrificii pentru acea persoana si...sa constate ca, dupa o "executie" marsava a relatiei, la nici 2 saptamani dupa, respectiva persoana, iese in oras, rade, mananca, glumeste si se reguleaza cu un ciumpalac cules de pe un site de socializare. Iar acesta a fost doar INCEPUTUL, bineinteles ca au urmat alt ciumpalac, samd.....in timp ce TU, te tarasti ca un caine.
Daaaa, iubitii mei, desi pare incredibil, exista si astfel de persoane, al caror comportament este imposibil de definit.
Scumpii mei, traind o astfel de zi, daca nu esti un caracter puternic, ajungi sa-L urasti chiar pe Dumnezeu, si....ii multumesc LUI, ca nu m-a lasat sa-mi pierd credinta in EL, din contra....azi, fiind infinit mai puternic.
Una peste alta, desi azi, vroiam sa scriu despre un alt subiect, voi amana pe maine, pentru ca AZI....este o zi de doliu pentru inima, fiinta si sufletul meu. Azi, nu voi zambi, nu voi glumi, nu voi rade, infiferent de situatie. Pur si simplu....NU POT.
Desi, infinit mai linistit, nu ma simt deloc confortabil cand realizez cu fiecare zi ca am devenit un "robot" iar singurele momente in care simt ca in piept imi mai bate o inima, candva extrem de CALDA SI IUBITOARE, sunt acelea cand il privesc si il strang in brate pe baietelul meu, moment in care simt cum ma topesc de iubire si dragoste, asa cum mi se intampla pana in acea blestemata zi de 28 aprilie 2009.
In rest, parca as fi facut din "piatra".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu