MINCIUNA PRIN OMISIUNE.

Buna seara, dragii mei!

Aseara, la bar, s-a pornit o discutie despre cat de mincinosi si prefacuti pot fi unii oameni.

Asa este! Absolut corect! Si, in acest context, este foarte important sa invatam tot ceea ce tine despre modalitatea de destructurare a minciunii, pentru a ne putea apara de MINCINOSII NOTORII!

Eu, spre exemplu, recunosc cu sinceritare ca, daca ma intrebai acum ceva timp despre...CAT DE BINE STIU SA DESCOPAR MINCIUNA, ti-as fi raspuns, fara sa clipesc, ca am avut ocazia in viata sa traiesc minciuna la cote absolute, ceea ce, axiomatic, ma indreptatea sa sustin ca nu mai pot fi surprins cu nimic!

CAT DE MULT MA INSELAM!

Este drept, cunosteam sa citesc ochii, atunci cand vorbeam cu cineva, stiam sa evaluez foarte bine inflexiunea vocii celui cu care discutam, aveam ca gest reflex, memorarea comportamentala a unui individ, in diferite situatii (ce transmit ochii, vocea, gestica in anumite momente, pe care, ulterior, in situatii similare, le comparam), pe langa obisnuita de a retine, atunci cand vorbeam cu cineva, pana si cele mai mici amanunte care, ULTERIOR, intr-o alta discutie despre acelasi subiect, ma puteau ajuta foate mult sa descopar daca, initial, am fost mintit sau nu!

Nu o data, mi-am socat cunoscutii, emitand o parere TOTAL DIFERITA DE A LOR, despre o anumita persoana, iar viitorul mi-a dat dreptate.

Eeeeeee, cu toate acestea, viata mi-a demonstrat ca, cel putin, in ceea ce priveste MINCIUNA, indiferent cat de antrenat ai fi sa o descoperi, NICIODATA SA NU SPUI CA NU MAI AI CU CE SA FII SURPRINS!

MINCIUNA PRIN OMISIUNE! Despre ea, voi scrie in aceasta seara.

La un moment dat, interactionand continuu cu o persoana, in dese randuri cand discutam cu ea, AVEAM O SENZATIE ABSOLUTA CA SUNT MINTIT!

Respectiva persoana, pe langa faptul ca ma privea in ochi si...la naiba, jur ca ochii ei nu aratau ca minte, cu o impetuozitate uriasa, respingea acuzatia ca M-AR FI MINTIT. Dar, flerul meu imi spunea ca sunt mintit!

Voi da urmatorul exemplu:

Sa spunem ca, pe respectiva persoana o acuzam ca, fara stiinta mea, a luat de pe noptiera o bacnota de 10 lei, care imi apartinea! PERSOANA RESPECTIVA, NEGA CU INVERSUNARE SI MA FACEA PARANOIC. Ochii, vocea si gestica, aratau fara echivoc, ca nu minte!

Si, totusi, SIMTEAM CA SUNT MINTIT!

Dupa insistente imense si eforturi uriase, reusesc sa descopar ca, ASA ERA, bacnota de 10 lei, pe care o aveam pe noptiera, nu fusese luata de catre acea persoana, dar...ATENTIE!!!!...acea persoana imi luase din sifonier (fara sa stiu) suma de 1000 lei!!!

Sper ca ati inteles! Exemplul de mai sus este o fictiune (am evitat sa redau exemplul real), insa ceea ce trebuie retinut, este faptul ca, EU O BANUIAM PE ACEA PERSOANA CA MI-A LUAT O BACNOTA DE 10 LEI (habar neavand ca, respectiva persoana comisese un lucru infinit mai grav), IN TIMP CE, PERSOANA IN CAUZA, DESI STIA CA FACUSE CEVA MULT MAI GRAV DECAT CEEA CE BANUIAM EU, folosindu-se de faptul ca, in acel moment, eu nu ma puteam duce cu gandul ca a facut ceva mult mai grav, MINTEA PRIN OMISIUNE, iar explicatia impetuozitatii cu care respingea acuzele mele, cat si faptul ca, ochii, vocea si gestica, pareau cat se poate de corecte, consta in simplul fapt ca...STIA CA NU LUASE BACNOTA DE 10 LEI.

Asadar, daca nu as fi dat credit FLERULUI, care imi spunea clar ca ceva nu este in regula si ca sunt mintit crunt, coroborat cu o insistenta uluitoate in a nu renunta si a descoperi adevarul, IN MOD CLAR CA...NICIODATA, NU AS FI AFLAT CA PERSOANA RESPECTIVA FACUSE CEVA DE 100 DE ORI MAI GRAV, DECAT CEEA CE O BANUIAM EU!

Acest gen de minciuna, este extrem de greu de descoperit, pentru ca, MINCINOSUL, atunci cand neaga, FOLOSIND OMISIUNEA, este foarte sigur ca nu a facut ceea ce este acuzat, asa ca, atunci cand respinge acuzatiile, este mai mult decat veridic, incluzand si ceea ce ii transmit ochii, vocea si gestica, pe langa cuvinte.

Credeam ca stiu totul despre MINCIUNA, dar, uite ca...am mai invatat ceva!

Bineinteles, DOAR O PARERE!