Buna seara, dragii mei!
De multe ori am auzit din gura unor imbecili sintagma "salvatoare" pentru ei, la acel moment: "Asta-i adevarul tau!".
Bineinteles ca, este doar o sintagma care te poate scapa de momentul in care trebuie sa recunosti ca nu accepti adevarul, nu de alta dar....nu poate exista adevarul tau sau al meu, pentru ca ADEVARUL ESTE UNUL SINGUR!
Faptul ca unii pot sa recunoasca la un moment dat in fata argumentelor irefutabile faptul ca "adevarul lor" este departe de ADEVAR, sau ca altii nu vor ceda crezului lor indiferent de multitudinea argumentelor care arata ca este gresit, este o curiozitate pe care, in dese randuri, am incercat sa mi-o explic pe parcursul a multi ani!
La inceput, platind oarecum tribut tineretii si avantului, am concluzionat intr-un mod superficial ca cei care refuzau cu indarjire sa recunoasca ca argumentele pe care le prezentam erau de necontestat (si chiar erau!), o faceau pentru ca (gandeam eu la acea vreme!)...le era imposibil sa recunoasca in fata mea (eu, infatuatul, barbatul alfa, cel care domina incaperea atunci cand intra) ca nu au dreptate si ca argumentatia mea este corecta!
NIMIC MAI FALS! GANDEAM TOTAL GRESIT!
Cand am mai imbatranit, continuand a incerca sa-mi explic dilema prezentata mai sus, am ajuns la concluzia ca multi dintre oamenii care RESPING CU VEHEMENTA orice argumentatie care le-ar dovedi ca nu au dreptate, nu o fac pentru ca, din orgoliu, n-ar vrea sa recunoasca ca celalalt are dreptate, CI PENTRU FAPTUL CA, PANA LA MOMENTUL ARGUMENTELOR CARE LE DEMONSTREAZA CA NU AU DREPTATE, EI SI-AU CONSTRUIT O "STRUCTURA" PE BAZA INFORMATIILOR DESPRE O ANUME SITUATIE, IAR LA FINAL....AU TRAS O CONCLUZIE!
In momentul in care cineva le prezinta argumente care, odata acceptate, le-ar darama toata "structura" construita, si, implicit, CONCLUZIA cocotata in varful acesteia, respectivii nu sunt pregatiti sa-si reconfigureze gandirea si sa refaca "structura" in lumina respectivelor argumente!
Pur si simlu, nu sunt pregatiti! Iar, atunci, INSTINCTIV, respectivii vor respinge orice argument! Cu totii (cred!) va aduceti aminte de cel putin o situatie in care, incercand (cu disperare!) sa-i aratati cuiva ca greseste grav, ati primit replici de genul "Ti-am spus ca nu vreau sa discut despre acest subiect! Te rog sa ma lasi in pace si sa nu mai discuti despre acest lucru".....
In viata mea au fost multe astfel de situatii, dar cel mai important, DE DEPARTE!, a fost cel al surorii mele, pe care timp de vreo 10 ani am atentionat-o asupra faptului ca sotul nu nutreste niciun sentiment fata de ea, iar, in plus, este si extrem de prefacut, postand in barbatul care nu inseala!
Pentru mine, un vagabond ce iubeam viata de noapte, si care imi inselam partenera (mai mult sau mai putin justificat!) cu numeroase femei cu care intram in conexiune, ERA "FLOARE LA URECHE" SA REALIZEZ CA SOTUL SURORII MELE NU ESTE NICI PE DEPARTE CEEA CE SUSTINE, dar toate argumentele pe care i le-am adus (surorii) erau respinse cu vehementa de catre aceasta!
:)))))).....AXIOMATIC, CAND SOTUL SURORII MELE I-A PUS PE MASA, INTR-O DIMINEATA, CHEILE DE LA APARTAMENTUL PENTRU CARE ABIA CE FACUSERA CREDIT, SPUNANDU-I CA "PLEACA DE ACASA", iar la putina vreme sora mea l-a vazut pe strada cu o colega de la firma (el fiind patronul) CU CARE, ULTERIOR, A FACUT SI UN COPIL, tot eu, vagabondul, golanul, cel care "calcasem" de atatea ori "stramb" AM FOST CEL CARE I-AM STERS LACRIMILE SI AM SUSTINUT-O MORAL, DAR MAI ALES FINANCIAR!
Cand a aflat ca fostul sot a facut, INCLUSIV, copil cu acea colega (despre care ii spunea ca este doar o simpla colega), sora mea plangea si repeta "Cum am putut sa fiu atat de prosta si oarba? Cum am putut sa ma mint singura atatia ani?"....
Simplu! In toti acei "atatia ani" surorii mele i-a fost imposibil sa accepte ca "STRUCTURA" pe care o construise cu crezuri si sperante despre cel care ii era sot la acea vreme, ar fi foarte usor daramata de argumentele venite de la fratele ei, culmea, un vagabond care facea din noapte zi, si care, culmea!!!....era departe de a fi vreun model al fidelitatii!
NOTA: Nu ca ar mai conta, acum, cand am trecut binisor de 50 de ani, dar daca as spune ca, STRUCTURAL, sunt un om extrem de fidel, bineinteles ca nu m-ar crede nimeni avand in vedere "trecutul" meu, dar aceasta este o discutie foarte ampla si plina de "acorduri fine" pe care, POATE!, o voi dezvolta vreodata!
CONCLUZIE:
Invatati sa acceptati daramarea "structurii", chiar daca acest lucru va inoportuneaza teribil, pentru ca, la final, tot in acel punct ajungeti, cu diferenta ca pierderile pot fi mai mari! :))))
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu