Buna seara, dragii mei!
Sambata seara eram la pescuit pe o balta de prin Alexandria, in momentul in care am aflat despre tragicul eveniment trait de fotbalistul danez Christian Eriksen, care s-a prabusit pe gazon urmare a unui stop cardio-respirator.
LUPTA CU MOARTEA A FOST INFIORATOARE SI A DURAT PARCA O ETERNITATE.....18 MINUTE!
......18 minute in care a fost MORT, 18 minute in care copiii sai minori poate au privit cum tatal lor zace inert pe gazon, momente pe care cu siguranta nu au cum sa le uite vreodata!
Recunosc! M-a afectat enorm acest episod! Mi-a fost imposibil sa nu imi aduc aminte ca am trecut prin aceleasi momente in data de 9 decembrie 2018, momente la care, din pacate, a fost martor si fiul meu!
Multi imi reproseaza ca m-am schimbat! Si, asa este!
LUPTA CU MOARTEA ESTE ORIBILA! Nu, sa nu spuneti ca va puteti imagina, pentru ca nu va puteti imagina!
Cand suferi un stop cardio-respirator, mai ales, cum am suferit eu, DUPA CEL MAI GRAV TIP DE INFARCT CARE POATE EXISTA, 95% nu mai exista sansa sa revii la viata!
Nu am spus-o eu! Au spus-o medicii, atat inainte de a intra in sala de operatie (imediat dupa ce au reusit sa ma readuca la viata), cat si dupa ce am iesit din spital, atunci cand citeau ceea ce suferisem!
Ba, a existat un medic care a dorit sa ma duca in fata studentilor pentru a le arata MINUNEA de a supravietui unui asemenea infarct pe artera principala complicat cu stop cardio respirator!
Lumea imi spune ca m-am schimbat! Hm...pai, cum as fi putut sa nu ma schimb?
DIN DATA DE 9 DECEMBRIE 2018 SI PANA ASTAZI, NU A EXISTAT ZI DE LA DUMNEZEU IN CARE SA NU MA GANDESC LA ACEA INGROZITOARE LUPTA CU MOARTEA!
Nu am cum sa uit vreodata tavanul coridoarelor Spitalului Floreasca, atunci cand eram intins pe targa si dus spre sala de operatie, plansetul fiului meu care urla "salvati-l pe tata" si frica paralizanta pe care o simteam si care ma impiedica sa pot spune de la inceput si pana la sfarsit Tatal Nostru! Priveam tavanul si il intrebam pe Dumnezeu..."Doamne, chiar imi traiesc ultimele clipe de viata?".
Nu ai cum sa nu te schimbi dupa ce traiesti asa ceva! Atunci, dupa ce, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, am driblat moartea la "milimetru", au urmat zeci de nopti in care imi era frica sa adorm, gandindu-ma ca nu ma voi mai trezi!
Dar, de departe, cea mai mare durere cu care am ramas dupa acel incident, A FOST FAPTUL CA FIUL MEU A FOST MARTOR!
Desi nu recunoaste, acele momente il vor urmari toata viata, si este suficient sa tusesc de 2-3 ori, si deja il vad cum se crispeaza intrebandu-ma insistent, TATI, TE SIMTI BINE?
Lumea imi spune ca m-am schimbat! Hm....cu siguranta ca m-am schimbat!
Nu am cum sa uit vreodata momentul in care, iesit din sala de operatii si ajuns la Terapie Intensiva, l-am chemat pe unul dintre cumnati la patul meu, si tinandu-l de mana l-am rugat sa IMI PROMITA ca daca se va intampla sa nu supravietuiesc (urmau zeci de ore critice in care medicii nu garantau ca voi trai), VA AVEA GRIJA DE FIUL MEU, EXACT CUM ARE GRIJA DE BAIETII LUI.
Aveam ochii in lacrimi si eu, si cumnatul meu, nevenindu-ne sa credem ca am ajuns intr-un astfel de moment, noi cunoscandu-ne de cand aveam vreo 20 de ani.
DUMNEZEU A VOIT SA TRAIESC, ALUNGAND MOARTEA! ASA CUM A VOIT SA TRAIASCA SI FOTBALISTUL DANEZ, CARE A FOST IN "MAINILE" ACESTEIA TIMP DE 18 MINUTE!
Eu am fost "doar" 6 minute!
LUPTA CU MOARTEA PE LANGA FAPTUL CA ESTE INFIORATOARE, TE SCHIMBA DEFINITIV SI IREMEDIABIL!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu