Buna seara, dragii mei!
Peste cateva luni se vor implini 8 ani dr cand, dintr-o intamplare, am deschis acest blog. Am scris mult si...daca timpul mi-ar fi permis, as fi facut-o si mai mult. Subiectele, cel putin, pentru mine, niciodata nu au reprezentat o problema.
Dar, uite ca, in seara aceasta, pentru prima data de cand am acest blog, pur si simplu, nu am putut sa abordez niciun subiect. (si, cate ar putea fi)
Dupa cum precizam si acum cateva zile, nu ma aflu deloc intr-o stare buna. Dar, deloc!
De vreo 2 saptamani m-a cuprins o stare de anxietate severa, pe care, de cateva ori, nu am putut-o rezolva, altfel, decat cu un drum la spital, uneori, si la 2 noaptea.
Bai, fratilor, luati aminte de cuvintele unuia, atat de cretin, incat, mai mult de jumatate din cei 45 de ani (aproape) pe care-i are, nu a stiut, sub nicio forma, sa-si menajeze sistemul nervos.
Medicina ne spune ca ne nastem cu nu stiu cate miliarde de celule nervose, din care consumam odata cu trecerea anilor, DAR, CARE, DIN PACATE, NU SE REGENEREAZA!
Si...asa este! O simt, din plin, pe pielea mea!
Anul trecut, exact in martie, va amintiti ca povesteam cum...pe fundalul APOGEULUI unui consum nervos si a unei atmosfere "explozive", traite, zi de zi, (care, nu poate fi descrisa in cuvinte), in ziua de 12 martie am cazut din picioare, mi-a paralizat tot corpul (tot ceea ce mai functiona, era auzul, pentru ca...de vorbit, nu mai puteam sa o fac), fiind luat cu salvarea si dus la spital. Apoi, ca si cum nu era indeajuns, la cateva zile, mi-a murit mama.
De atunci, a trecut un an de zile! Un an de zile in care am trait mai mult decat "cuminte" si foarte protector cu sistemul meu nervos.
Din pacate, nu a fost indeajuns! Odata cu apropierea zilei de 12 martie, creierul imi era, pur si simplu, paralizat de teama. Fireste, starea de anxietate s-a instalat cu autoritate, iar "rememorarea" perioadei traite cu un an in urma, nu am putut sa o opresc.
Abia in aceste zile, am realizat, ce trauma teribila a reprezentat ziua de 12 martie 2017, cat si zilele care au urmat (cu decesul mamei mele), precum si multe altele, care s-au intamplat in acea perioada.
Nici macar vizitele la mormantul mamei mele, unde m-am recules si rugat, nu au reusit sa imi scoata din cap, ceea ce am trait anul trecut, in luna martie.
FRATILOR, PROTEJATI-VA SISTEMUL NERVOS!
Astia (medicii), nu bat campii cand sustin faptul ca...CELULELE NERVOASE NU SE REGENEREAZA! Raul produs sistemului nervos, mai ales, dupa depasirea unui nivel de avarie, cu greu il mai repari!
Cine ma cunoaste, stie ca sunt o fire extrem de puternica. Am trait viata la o intensitate maxima, arzand precum o torta...
PROTEJATI-VA SISTEMUL NERVOS!
Nu stiu cat de coerent am fost in aceasta postare, dar, sper ca ati inteles esenta.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu