Nu stiu cum este in Bucuresti, dar la Mamaia vremea este absolut superba. Am ajuns dimineata, cedand si de data aceasta, rugamintilor picilor care, ca de obicei, voiau sa se balaceasca in apa marii, sa se joace cu nisipul si sa joace fotbal pe plaja.
Ca sa fiu sincer, desi nu pot spune ca am avut o copilarie austera (m-ar bate Dumnezeu), cea mai mare frustrare care m-a urmarit buna parte din copilarie si adolescenta, a fost ca, parintii mei, la un moment dat, nu au mai voit sa mearga la mare.
Mai exact, pana la varsta de 9 ani, vara de vara, mergeam la hotel Europa, din Eforie Nord. La un moment dat, venind vara, am realizat ca parintii mei nu au niciun gand sa mergem la mare (asa cum eram obisnuiti). A mai trecut un an, si inca unul, si inca unul samd...
Pe vremea copilariei mele, nu era ca acum, cand fiul meu imi bate din picior ca vrea la mare saptamana de saptamana. Asa ca, atat eu cat si sora mea, asteptam fiecare vara cu sufletul la gura, doar, doar...parintii ne vor anunta ca mergem pe litoral.
Nu am avut vreodata curajul sa ne intrebam parintii, de ce nu mai mergem la mare, cu atat mai putin de a le cere sa mergem la mare.
Si uite asa au trecut anii...
Motivul pentru care, la un moment dat, parintii mei nu au mai mers pe litoral, l-am aflat dupa 25 de ani (deja eram adult) cand, intr-o discutie, mama ne-a povestit ca, intr-o seara, la barul de noapte al hotelului, l-a gasit pe tata vorbind cu o dansatoare. :))))
A iesit scandal mare, mama l-a amenintat pe tata ca pleaca la Bucuresti si il lasa la mare cu cei doi copii samd. :)))
Din acel momemt, mama nu a mai voit sa mearga la mare, iar noi, eu si sora mea, am cazut victime colaterale.
Aceasta frustrare mi-a ramas vie in minte, o simt si acum, de parca s-ar fi intamplat ieri, SI DIN ACEST MOTIV, fara sa ma gandesc la cheltuiala sau chef, atunci cand fiul meu imi arata ca vrea la mare, ma execut imediat.
Mi-a ramas doar alinarea de a-i privi pe pici cum se bucura si alearga pe plaja, cum se joaca cu nisipul si se balacesc in apa, ceea ce, VERI LA RAND, mi-am dorit si eu. (cand eram de varsta lor)
Micile placeri ale copilariei, NU AU PRET!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu