Luni, am fost in excursie cu fiul meu. Fiind saptamana "altfel", picii o tin din excursie in excursie.
Dimineata, cand am ajuns la autocar, stiam doar ca vom merge la Comana, undeva spre Giurgiu, iar, eu, spre Giurgiu, desi am mers de multe ori, in afara de Dunare, altceva nu am vazut, care sa-mi suscite interesul. Asa ca, nu aveam nici cea mai mica asteptare.
Dar, asa cum se intampla de multe ori, exact cand si unde nu te astepti, vine surpriza placuta.
Drumul spre Giurgiu, asa cum il stim cu totii...nimic spectaculos. La un moment dat, am oprit la o benzinarie OMV (am fost cu masina mea) pentru a-mi cumpara un cappucino, iar autocarul si-a vazut de drum, in continuare.
Abia dupa ce am parasit benzinaria, sunand-o pe invatatoare, am aflat cu exactitate unde mergem: PARCUL NATURAL COMANA.
Dupa "Calugareni" am facut la stanga, si in aproximativ 20 de minute (maximum) ma aflam la intrarea in parc.
O frumusete, fratilor! Nu-mi venea a crede ca, in acea zona, poate exista un asemenea paradis verde!
Din ceea ce am observat, una dintre atractiile parcului o reprezinta catararea in copaci (nu stiu cum sa-i spun, altfel), datul cu tiroliana, dar mai exista si poligon de tras cu arcul, cataratul pe un perete, fotbal, ping pong, pescuit, din ceea ce am inteles, exista si o mica delta, pe canalele careia te poti plimba cu barca, hotel de 4 stele, restaurant samd.
Copiii erau programati sa se dea cu tirolianan peste lac. Asa ca, s-au incolonat cuminti, asteptand sa le vina randul.
Privindu-mi fiul, care parea linistit si incantat, puteam face pariu ca, ajuns in varful copacului, ii va fi frica sa se dea cu tiroliana. :)))
Si...cata dreptate am avut! In varful copacului, pe platforma, brusc, i-a disparut zambetul, si imi striga "Tatiiii, nu vreau sa o fac! Nu-mi place inaltimea!". :)))
Am incercat toate metodele pentru a-l face sa se dea cu tiroliana. I-am aratat zecile de copii care se dadeau, fetitele extrem de curajoase, am urcat si eu in copac, a urcat si invatatoarea, propunandu-i sa se dea impreuna cu ea, inclusiv, baiatul care ii asigura pe copii inainte de a le da drumul cu tiroliana, i-a propus sa se dea impreuna cu el. Nicio sansa, fratilor! Asa ca, am renuntat.
Apoi, dupa un mic dejun luat pe iarba, parte din baieti s-au apucat sa joace fotbal. Mai mult se certau decat sa joace, asa ca a trebuit sa arbitrez partida. :)))
Dupa pranz, copii au fost urcati in autocar (eu, cu masina, tinandu-ma dupa ei) si ne-am indreptat spre Giurgiu, unde urma sa luam "pranzul", la un hotel.
Nota: Nu am inteles de ce a trebuit sa batem drumul pana la Giurgiu, pentru "pranz", dar, din ce mi s-a explicat, asa a fost organizata excursia de catre agentia de turism.
Mancarea a fost buna, nu am ce sa comentez. Chiar, foarte buna! Altceva m-a lasat fara grai: la intrarea in hotel, pe un perete, trona un tablou cu...un nene. Cand am intrebat-o pe receptionera, cine este nenea, mi-a raspuns ca...PATRONUL. Asadar, Ceausesti mai exista si astazi! :))))
Dupa ce am mancat la pranz, ne-am intors la Comana. Mai aveam de vizitat, Satul Mestesugarilor. Deja obosisem, iar dupa ce am mancat, ma luase un somn, de abia imi puteam tine ochii deschisi. Copiii, insa, "fresh" si cu chef...
Satul Mestesugarilor a fost inca o surpriza placuta. Chiar mi-a placut!
La final, cand mai aruncam un ochi prin imprejurimi, am vazut ceva care semana cu un tun! Chiar ma intrebam, ce cauta tunul ala acolo?
Nu era, fratilor, un tun! Era o masinarie de facut paine, in timpul razboiului! Tareeee!
Din pacate, nu am mai avut timp sa vizitam si Manastirea Comana. Am inteles ca este foarte veche si frumoasa. Manastirea a fost ctitorita de Vlan Tepes, pe la 1460 (sper ca am retinut bine), iar in jurul manastirii s-a format satul Comana.
Merita vizitat! Foarte frumos!
Binrinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu