Buna seara, dragii mei!
Daca ma taiai cu lama, si tot nu puteam spune, intrebat fiind, cine este, FLORA NASTASE.
Dar, am aflat din presa ca este o VICTIMA a brokerului fugar, Cristian Sima. In prezent, dupa ce a pierdut 1 MILION DE EURO, distinsa doamna asteapta "DREPTATEA" din partea Parchetului.
1 milion de euro! Daca nu sunt facuti din afaceri cu statul, chiar reprezinta o suma!
Asa ca, curios din fire, am dat o cautare pe Google, sa vad cum arata doamna care a pierdut imensa suma de bani.
Bai, fratilor, chiar nu aveam de gand sa comentez! Dar, dupa ce am mai vazut o poza si am citit un articol, prin care, publicului larg, ii era adus la cunostinta faptul ca, PATRUPEDUL FLOREI NASTASE are o bona personala, pe langa o garderoba proprie, chiar nu ma pot abtine!
Floricico, sa te intreb, cum, si de unde, ai reusit sa faci 1 MILION DE EURO, pana si mie, un baiat de cartier, imi pare o crasa indiscretie. Asa ca, ma abtin!
Totusi, as intreba ceva:
Cand te-ai intalnit cu domnul Sima, iar urmare discutiei purtate, ai decis sa-i transferi "milionul", CUMVA, ai mers si cu patrupedul? Cumva, ati purtat aceeasi ochelari de soare, precum in poza de mai sus?
Nu de alta, dar ma intreb, cum de nu ai vazut, ceea ce nu aveai cum sa nu vezi la distinsul brocker?
Sincer! Daca as dori sa-i predau fiului meu o lectie despre "privirea de care trebuie sa te feresti", pai, poza lui Sima, i-as arata-o!
Dumnezeule Mare! Si daca ai fi naivul naivilor, doar privindu-i ochii, nu ai cum sa nu realizezi ca este uns cu...absolut toate alifiile posibile, cunoaste la perfectie regulile nescrise ale "sistemului", iar in cuvantul lui, absolut niciodata nu te poti baza!
Nuuuuu! N-am spus ca ar fi un mincinos! Nici pomeneala! Doar ca, in cazul in care nu va face ceea ce promite, sa fii sigur ca este "blindat" de argumente, de ce nu a reusit sa faca.
Acum, Floricico, ce crezi ca se va intampla?
Nimic! Absolut nimic!
Si, stii de ce?
Ai auzit de BURSA? Eeeee, este ceva mai periculos decat ruleta din casino! Mai ales, daca pariezi pe "derivate" de mare risc! IAR, TU, AI SEMNAT!
Probabil ca, atunci cand ai semnat, iti mangaiai potaia la codita si ii aranjai ochelarii de soare...
Asa ca, uita de acel "milion".
Lasand amarul ironiei de-o parte, UN SARANTOC FIIND, pun si eu o intrebare:
DE CE, CINEVA, CARE ARE IN BANCA 1 MILION DE EURO, ar alege (chiar si in deplina cunostinta de cauza, mai ales in ceea ce priveste pariul pe "derivate" de mare risc), sa fie atras de promisiunea unui "randament" de 1% pe luna?????
Un calcul simplu ar arata ca, la 1 milion investit, profitul lunar ar fi de 10.000 euro, din care s-ar scadea impozitul datorat statului.
Suma este frumusica (pentru un sarantoc ca mine), dar nu cand ai 1 milion de euro in banca!
Raspunsul este unic: PROSTIE SI CALICIE!
M-a amuzat teribil declaratia doamnei Nastase, cum ca...doar in primele cateva luni a incasat "randamentul". :))))
Pai, normal! Stiti la ce ma gandesc, nu?
:))))
Bineinteles, DOAR O PARERE!
marți, 30 mai 2017
luni, 29 mai 2017
ITI MULTUMIM, FRANCESCO TOTTI! RESPECT ETERN!
Buna seara, dragii mei!
Azi noapte, dupa miezul noptii, vizionand un videoclip, am plans! Atata iubire si lacrimi de regret, rar am vazut pe un teren de sport! (la finalul comentariului, daca veti urmari filmuletul postat, veti intelege ceea ce vreau sa spun)
FRANCESCO TOTTI
Ieri, capitanul echipei de fotbal AS Roma, s-a retras din activitate, dupa aproape 25 de ani de cariera fotbalistica, timp in care a slujit cu maxim devotament, O SINGURA ECHIPA!
Dumnezeule, cum zboara timpul!
Parca, ieri, eram cu tatal meu in fata televizorului, avand ocazia sa privesc, in direct, debutul fotbalistic al unui pusti, in varsta de 16-17 ani, blond, frumusel, plin de tupeu si ambitie. SE INTAMPLA IN PRIMAVARA ANULUI 1993!
Francesco Totti, nu a fost doar un imens fotbalist, ci si un caracter cum nu mai intalnesti (prea des) in ziua de astazi! A fost curtat, ani la rand, de cele mai bogate si puternice cluburi din Europa, oferindu-i-se salarii fabuloase, in raport ce ceea ce castiga la acel moment, DAR A REFUZAT OFERTA DUPA OFERTA, RAMANAND FIDEL SI CREDINCIOS, MARII SALE IUBIRI…..AS ROMA!
AS Roma este un club extrem de iubit in Italia, dar, ca si forta financiara si performante sportive (interne si internationale) nu se poate compara cu Juventus, Barcelona, Real Madrid, Bayern Munchen samd. Fireste, si performanta sportiva a lui Francesco Totti, pe plan intern, a fost micuta in raport cu talentu-i urias: a castigat un titlu de campion, doua Cupe, doua Supercupe. Cu siguranta ca, fotbalist fiind, si-a dorit mult mai mult! DAR, IUBIREA FATA DE CLUBUL AS ROMA, L-A OPRIT MEREU SA PLECE!
Aseara, la meciul de retragere, Francesco Totti a fost ovationat de zeci de mii de suporteri! Multi dintre ei, de la copiii de 10 ani pana la varstnici, AVEAU OCHII IN LACRIMI, IAR ALTII, CHIAR PLANGEAU IN HOHOTE. Cu greu si-a stapanit lacrimile si emotia, bravul CAPITAN! Au fost momente super emotionante, de-a dreptul coplesitoare, iar iubirea si devotamentul cu care a a slujit echipa si suporterii, timp de un sfert de secol, au fost rasplatite cum se cuvine, la ultimul meci in tricoul echipei iubite!
Desi este un idol la Roma, modestia discursului rostit cu ocazai retragerii, ar trebui sa reprezinte O LECTIE pentru multi dintre fotbalistii romani, plini de basini si de-un mercantilism dezarmant:
A venit momentul. Speram sa nu mai vina. In aceste zile am citit multe lucruri despre mine. Frumoase, foarte frumoase. Am plans de fiecare data. Singur, ca un nebun. Pentru ca 25 de ani nu se pot uita asa usor. Mi-ati fost alaturi la bine şi la rau. Vreau sa va multumesc tuturor. Multumesc, Roma! E imposibil sa povestesti atatia ani în putine fraze. Am încercat sa ma exprim cu ajutorul picioarelor in toti acesti ani. Stiti care era jucaria mea preferata? Mingea. Înca e. Dar, la un moment dat, devii mare. Asa mi-au spus. Blestematul de timp! E timpul sa le multumesc colegilor mei, tuturor presedintilor si suporterilor de la "Curva Sud" (Peluza Sud). Sa te nasti suporter al Romei este un privilegiu. A fost o onoare să fiu capitanul acestei echipe. Voi fi mereu cu voi. Am intrat în vestiar ca un copil si ies astazi ca un barbat. Sunt mandru si fericit ca v-am onorat timp de 25 de ani. VA IUBESC!
Urmariti filmuletul de mai jos! Chiar daca dureaza 23 de minute, merita vazut! Primul minut este introducerea, dar de la minutul doi, incepe ceremonia de retragere, care este absolut impresionanta si coplesitoare, mai ales prin reactia zecilor de mii de suporteri. Atata iubire si lacrimi de regret, o asemenea CONEXIUNE intre "tribune" si un sportiv, rar mai poti vedea in ziua de astazi!
FRANCESCO TOTTI, RESPECT ETERN!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Azi noapte, dupa miezul noptii, vizionand un videoclip, am plans! Atata iubire si lacrimi de regret, rar am vazut pe un teren de sport! (la finalul comentariului, daca veti urmari filmuletul postat, veti intelege ceea ce vreau sa spun)
FRANCESCO TOTTI
Ieri, capitanul echipei de fotbal AS Roma, s-a retras din activitate, dupa aproape 25 de ani de cariera fotbalistica, timp in care a slujit cu maxim devotament, O SINGURA ECHIPA!
Dumnezeule, cum zboara timpul!
Parca, ieri, eram cu tatal meu in fata televizorului, avand ocazia sa privesc, in direct, debutul fotbalistic al unui pusti, in varsta de 16-17 ani, blond, frumusel, plin de tupeu si ambitie. SE INTAMPLA IN PRIMAVARA ANULUI 1993!
Francesco Totti, nu a fost doar un imens fotbalist, ci si un caracter cum nu mai intalnesti (prea des) in ziua de astazi! A fost curtat, ani la rand, de cele mai bogate si puternice cluburi din Europa, oferindu-i-se salarii fabuloase, in raport ce ceea ce castiga la acel moment, DAR A REFUZAT OFERTA DUPA OFERTA, RAMANAND FIDEL SI CREDINCIOS, MARII SALE IUBIRI…..AS ROMA!
AS Roma este un club extrem de iubit in Italia, dar, ca si forta financiara si performante sportive (interne si internationale) nu se poate compara cu Juventus, Barcelona, Real Madrid, Bayern Munchen samd. Fireste, si performanta sportiva a lui Francesco Totti, pe plan intern, a fost micuta in raport cu talentu-i urias: a castigat un titlu de campion, doua Cupe, doua Supercupe. Cu siguranta ca, fotbalist fiind, si-a dorit mult mai mult! DAR, IUBIREA FATA DE CLUBUL AS ROMA, L-A OPRIT MEREU SA PLECE!
Aseara, la meciul de retragere, Francesco Totti a fost ovationat de zeci de mii de suporteri! Multi dintre ei, de la copiii de 10 ani pana la varstnici, AVEAU OCHII IN LACRIMI, IAR ALTII, CHIAR PLANGEAU IN HOHOTE. Cu greu si-a stapanit lacrimile si emotia, bravul CAPITAN! Au fost momente super emotionante, de-a dreptul coplesitoare, iar iubirea si devotamentul cu care a a slujit echipa si suporterii, timp de un sfert de secol, au fost rasplatite cum se cuvine, la ultimul meci in tricoul echipei iubite!
Desi este un idol la Roma, modestia discursului rostit cu ocazai retragerii, ar trebui sa reprezinte O LECTIE pentru multi dintre fotbalistii romani, plini de basini si de-un mercantilism dezarmant:
A venit momentul. Speram sa nu mai vina. In aceste zile am citit multe lucruri despre mine. Frumoase, foarte frumoase. Am plans de fiecare data. Singur, ca un nebun. Pentru ca 25 de ani nu se pot uita asa usor. Mi-ati fost alaturi la bine şi la rau. Vreau sa va multumesc tuturor. Multumesc, Roma! E imposibil sa povestesti atatia ani în putine fraze. Am încercat sa ma exprim cu ajutorul picioarelor in toti acesti ani. Stiti care era jucaria mea preferata? Mingea. Înca e. Dar, la un moment dat, devii mare. Asa mi-au spus. Blestematul de timp! E timpul sa le multumesc colegilor mei, tuturor presedintilor si suporterilor de la "Curva Sud" (Peluza Sud). Sa te nasti suporter al Romei este un privilegiu. A fost o onoare să fiu capitanul acestei echipe. Voi fi mereu cu voi. Am intrat în vestiar ca un copil si ies astazi ca un barbat. Sunt mandru si fericit ca v-am onorat timp de 25 de ani. VA IUBESC!
Urmariti filmuletul de mai jos! Chiar daca dureaza 23 de minute, merita vazut! Primul minut este introducerea, dar de la minutul doi, incepe ceremonia de retragere, care este absolut impresionanta si coplesitoare, mai ales prin reactia zecilor de mii de suporteri. Atata iubire si lacrimi de regret, o asemenea CONEXIUNE intre "tribune" si un sportiv, rar mai poti vedea in ziua de astazi!
FRANCESCO TOTTI, RESPECT ETERN!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
sâmbătă, 27 mai 2017
OAMENII ISI CONSUMA ADRENALINA, ASA CUM POT!
Buna ziua, dragii mei!
Oamenii au nevoie sa-si consume adrenalina. Metode sunt destule, dupa gusturile fiecaruia.
RULETA SEXUALA.
Ruleta sexuala, cica, ar fi un nou joc care cucereste (in lume) din ce in ce mai multi doritori. Jocul, presupune ca la o petrecere organizata (in cadrul careia se intretin relatii sexuale), printre invitati (femei si barbati), una dintre persoane sa fie infestata cu virusul HIV, fara sa se stie care este aceasta.
Participantii la petrecere nu au voie sa foloseasca metode de protectie sexuala, astfel, asumandu-si riscul de a fi infestati cu temutul virus.
Fratilor, in prima faza, am fost tentat sa scriu ca oamenii au luat-o razna rau de tot, pentru ca, sa ajungi a gasi placere intr-o activitate ce presupune un risc enorm de a fi infestat cu un virus mortal, imi pare o nebunie totala!
Greu mi-a fost sa cred, si faptul ca, un alt joc mortal (balena albastra), si-a gasit prozeliti printre atatia adolescenti, chiar si in Romania. Dar, in fine, fiind vorba despre niste adolescenti, chiar daca foarte greu, totusi, pot fi acordate circumstante atenunate.
Dar, analizand la rece, si faptul ca iesi din casa, reprezinta un risc. Matematic, probabil, calculand, nu stiu daca riscul de a participa la o petrecere unde se organizeaza un joc precum "ruleta sexuala" este mai mare decat cel de a traversa strada, CHIAR SI PE TRECEREA DE PIETONI, dar fara a te asigura!
Si intr-un caz, si in celalalt, fara doar si poate, iti risti viata! Nu stiu unde este riscul mai mare, avand in vedere ca, la o petrecere precum "ruleta sexuala", CEL MAI MARE RISC ar fi sa nimeresti a intretine relatii sexuale, exact cu acea persoana infestata cu virusul HIV, insa cu tratamentele moderne, mai poti trai destul de mult, dar in cazul in care traversezi o strada, CHIAR SI PE TRECRREA DE PIETONI, fara a te asigura (!!!), cel mai mare risc este sa mori pe loc, spulberat de o masina.
Intrebarea este, de ce-si risca oamenii atat de mult, viata, fara a fi obligati? Ce se intampla in mintea lor, in acele momente?
Rational, ma gandesc, ce naiba poate fi in mintea unei persoane care, de buna voie si nesilita de nimeni, accepta sa participe la o petrecere unde se organizeaza "ruleta sexuala", constienta fiind de riscurile asumate?
Cum, tot rational, ma gandesc, ce este in mintea unei persoane care, de bunavoie si nesilita de nimeni, se arunca pe trecerea de pietoni fara a se asigura, constienta fiind de riscurile ce implica un astfel de gest?
Stiu ca sunteti tentati sa spuneti ca exagerez cumplit (facand comparatia intre cel doua riscuri), dar imi mentin parerea ca, OAMENII, FIECARE, ISI CONSUMA ADRENALINA, CUM POT!
NOTA: Am dat doar exemplul cu traversatul unei strazi, chiar si pe trecerea de pietoni, DAR, FARA SA TE ASIGURI. Mai sunt multe: sa faci selfie in locuri foarte riscante, sa consumi regulat pastile de potenta, combinate sau nu, cu alcool, sa gonesti cu 200 km/ora, sa conduci beat, sa faci trasee montane, pe vreme neprielnica si neechipat corespunzator, sa inoti in mare, atunci cand salvamarii fluiera de pe mal, atentinandu-te ca valurile sunt foarte mari, sa mergi cu barca pe Dunare, fara vesta de salvare, desi nu sti sa inoti samd.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Oamenii au nevoie sa-si consume adrenalina. Metode sunt destule, dupa gusturile fiecaruia.
RULETA SEXUALA.
Ruleta sexuala, cica, ar fi un nou joc care cucereste (in lume) din ce in ce mai multi doritori. Jocul, presupune ca la o petrecere organizata (in cadrul careia se intretin relatii sexuale), printre invitati (femei si barbati), una dintre persoane sa fie infestata cu virusul HIV, fara sa se stie care este aceasta.
Participantii la petrecere nu au voie sa foloseasca metode de protectie sexuala, astfel, asumandu-si riscul de a fi infestati cu temutul virus.
Fratilor, in prima faza, am fost tentat sa scriu ca oamenii au luat-o razna rau de tot, pentru ca, sa ajungi a gasi placere intr-o activitate ce presupune un risc enorm de a fi infestat cu un virus mortal, imi pare o nebunie totala!
Greu mi-a fost sa cred, si faptul ca, un alt joc mortal (balena albastra), si-a gasit prozeliti printre atatia adolescenti, chiar si in Romania. Dar, in fine, fiind vorba despre niste adolescenti, chiar daca foarte greu, totusi, pot fi acordate circumstante atenunate.
Dar, analizand la rece, si faptul ca iesi din casa, reprezinta un risc. Matematic, probabil, calculand, nu stiu daca riscul de a participa la o petrecere unde se organizeaza un joc precum "ruleta sexuala" este mai mare decat cel de a traversa strada, CHIAR SI PE TRECEREA DE PIETONI, dar fara a te asigura!
Si intr-un caz, si in celalalt, fara doar si poate, iti risti viata! Nu stiu unde este riscul mai mare, avand in vedere ca, la o petrecere precum "ruleta sexuala", CEL MAI MARE RISC ar fi sa nimeresti a intretine relatii sexuale, exact cu acea persoana infestata cu virusul HIV, insa cu tratamentele moderne, mai poti trai destul de mult, dar in cazul in care traversezi o strada, CHIAR SI PE TRECRREA DE PIETONI, fara a te asigura (!!!), cel mai mare risc este sa mori pe loc, spulberat de o masina.
Intrebarea este, de ce-si risca oamenii atat de mult, viata, fara a fi obligati? Ce se intampla in mintea lor, in acele momente?
Rational, ma gandesc, ce naiba poate fi in mintea unei persoane care, de buna voie si nesilita de nimeni, accepta sa participe la o petrecere unde se organizeaza "ruleta sexuala", constienta fiind de riscurile asumate?
Cum, tot rational, ma gandesc, ce este in mintea unei persoane care, de bunavoie si nesilita de nimeni, se arunca pe trecerea de pietoni fara a se asigura, constienta fiind de riscurile ce implica un astfel de gest?
Stiu ca sunteti tentati sa spuneti ca exagerez cumplit (facand comparatia intre cel doua riscuri), dar imi mentin parerea ca, OAMENII, FIECARE, ISI CONSUMA ADRENALINA, CUM POT!
NOTA: Am dat doar exemplul cu traversatul unei strazi, chiar si pe trecerea de pietoni, DAR, FARA SA TE ASIGURI. Mai sunt multe: sa faci selfie in locuri foarte riscante, sa consumi regulat pastile de potenta, combinate sau nu, cu alcool, sa gonesti cu 200 km/ora, sa conduci beat, sa faci trasee montane, pe vreme neprielnica si neechipat corespunzator, sa inoti in mare, atunci cand salvamarii fluiera de pe mal, atentinandu-te ca valurile sunt foarte mari, sa mergi cu barca pe Dunare, fara vesta de salvare, desi nu sti sa inoti samd.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
miercuri, 17 mai 2017
PARCUL NATURAL COMANA SI SATUL MESTESUGARILOR.
Buna seara, dragii mei!
Luni, am fost in excursie cu fiul meu. Fiind saptamana "altfel", picii o tin din excursie in excursie.
Dimineata, cand am ajuns la autocar, stiam doar ca vom merge la Comana, undeva spre Giurgiu, iar, eu, spre Giurgiu, desi am mers de multe ori, in afara de Dunare, altceva nu am vazut, care sa-mi suscite interesul. Asa ca, nu aveam nici cea mai mica asteptare.
Dar, asa cum se intampla de multe ori, exact cand si unde nu te astepti, vine surpriza placuta.
Drumul spre Giurgiu, asa cum il stim cu totii...nimic spectaculos. La un moment dat, am oprit la o benzinarie OMV (am fost cu masina mea) pentru a-mi cumpara un cappucino, iar autocarul si-a vazut de drum, in continuare.
Abia dupa ce am parasit benzinaria, sunand-o pe invatatoare, am aflat cu exactitate unde mergem: PARCUL NATURAL COMANA.
Dupa "Calugareni" am facut la stanga, si in aproximativ 20 de minute (maximum) ma aflam la intrarea in parc.
O frumusete, fratilor! Nu-mi venea a crede ca, in acea zona, poate exista un asemenea paradis verde!
Din ceea ce am observat, una dintre atractiile parcului o reprezinta catararea in copaci (nu stiu cum sa-i spun, altfel), datul cu tiroliana, dar mai exista si poligon de tras cu arcul, cataratul pe un perete, fotbal, ping pong, pescuit, din ceea ce am inteles, exista si o mica delta, pe canalele careia te poti plimba cu barca, hotel de 4 stele, restaurant samd.
Copiii erau programati sa se dea cu tirolianan peste lac. Asa ca, s-au incolonat cuminti, asteptand sa le vina randul.
Privindu-mi fiul, care parea linistit si incantat, puteam face pariu ca, ajuns in varful copacului, ii va fi frica sa se dea cu tiroliana. :)))
Si...cata dreptate am avut! In varful copacului, pe platforma, brusc, i-a disparut zambetul, si imi striga "Tatiiii, nu vreau sa o fac! Nu-mi place inaltimea!". :)))
Am incercat toate metodele pentru a-l face sa se dea cu tiroliana. I-am aratat zecile de copii care se dadeau, fetitele extrem de curajoase, am urcat si eu in copac, a urcat si invatatoarea, propunandu-i sa se dea impreuna cu ea, inclusiv, baiatul care ii asigura pe copii inainte de a le da drumul cu tiroliana, i-a propus sa se dea impreuna cu el. Nicio sansa, fratilor! Asa ca, am renuntat.
Apoi, dupa un mic dejun luat pe iarba, parte din baieti s-au apucat sa joace fotbal. Mai mult se certau decat sa joace, asa ca a trebuit sa arbitrez partida. :)))
Dupa pranz, copii au fost urcati in autocar (eu, cu masina, tinandu-ma dupa ei) si ne-am indreptat spre Giurgiu, unde urma sa luam "pranzul", la un hotel.
Nota: Nu am inteles de ce a trebuit sa batem drumul pana la Giurgiu, pentru "pranz", dar, din ce mi s-a explicat, asa a fost organizata excursia de catre agentia de turism.
Mancarea a fost buna, nu am ce sa comentez. Chiar, foarte buna! Altceva m-a lasat fara grai: la intrarea in hotel, pe un perete, trona un tablou cu...un nene. Cand am intrebat-o pe receptionera, cine este nenea, mi-a raspuns ca...PATRONUL. Asadar, Ceausesti mai exista si astazi! :))))
Dupa ce am mancat la pranz, ne-am intors la Comana. Mai aveam de vizitat, Satul Mestesugarilor. Deja obosisem, iar dupa ce am mancat, ma luase un somn, de abia imi puteam tine ochii deschisi. Copiii, insa, "fresh" si cu chef...
Satul Mestesugarilor a fost inca o surpriza placuta. Chiar mi-a placut!
La final, cand mai aruncam un ochi prin imprejurimi, am vazut ceva care semana cu un tun! Chiar ma intrebam, ce cauta tunul ala acolo?
Nu era, fratilor, un tun! Era o masinarie de facut paine, in timpul razboiului! Tareeee!
Din pacate, nu am mai avut timp sa vizitam si Manastirea Comana. Am inteles ca este foarte veche si frumoasa. Manastirea a fost ctitorita de Vlan Tepes, pe la 1460 (sper ca am retinut bine), iar in jurul manastirii s-a format satul Comana.
Merita vizitat! Foarte frumos!
Binrinteles, DOAR O PARERE!
Luni, am fost in excursie cu fiul meu. Fiind saptamana "altfel", picii o tin din excursie in excursie.
Dimineata, cand am ajuns la autocar, stiam doar ca vom merge la Comana, undeva spre Giurgiu, iar, eu, spre Giurgiu, desi am mers de multe ori, in afara de Dunare, altceva nu am vazut, care sa-mi suscite interesul. Asa ca, nu aveam nici cea mai mica asteptare.
Dar, asa cum se intampla de multe ori, exact cand si unde nu te astepti, vine surpriza placuta.
Drumul spre Giurgiu, asa cum il stim cu totii...nimic spectaculos. La un moment dat, am oprit la o benzinarie OMV (am fost cu masina mea) pentru a-mi cumpara un cappucino, iar autocarul si-a vazut de drum, in continuare.
Abia dupa ce am parasit benzinaria, sunand-o pe invatatoare, am aflat cu exactitate unde mergem: PARCUL NATURAL COMANA.
Dupa "Calugareni" am facut la stanga, si in aproximativ 20 de minute (maximum) ma aflam la intrarea in parc.
O frumusete, fratilor! Nu-mi venea a crede ca, in acea zona, poate exista un asemenea paradis verde!
Din ceea ce am observat, una dintre atractiile parcului o reprezinta catararea in copaci (nu stiu cum sa-i spun, altfel), datul cu tiroliana, dar mai exista si poligon de tras cu arcul, cataratul pe un perete, fotbal, ping pong, pescuit, din ceea ce am inteles, exista si o mica delta, pe canalele careia te poti plimba cu barca, hotel de 4 stele, restaurant samd.
Copiii erau programati sa se dea cu tirolianan peste lac. Asa ca, s-au incolonat cuminti, asteptand sa le vina randul.
Privindu-mi fiul, care parea linistit si incantat, puteam face pariu ca, ajuns in varful copacului, ii va fi frica sa se dea cu tiroliana. :)))
Si...cata dreptate am avut! In varful copacului, pe platforma, brusc, i-a disparut zambetul, si imi striga "Tatiiii, nu vreau sa o fac! Nu-mi place inaltimea!". :)))
Am incercat toate metodele pentru a-l face sa se dea cu tiroliana. I-am aratat zecile de copii care se dadeau, fetitele extrem de curajoase, am urcat si eu in copac, a urcat si invatatoarea, propunandu-i sa se dea impreuna cu ea, inclusiv, baiatul care ii asigura pe copii inainte de a le da drumul cu tiroliana, i-a propus sa se dea impreuna cu el. Nicio sansa, fratilor! Asa ca, am renuntat.
Apoi, dupa un mic dejun luat pe iarba, parte din baieti s-au apucat sa joace fotbal. Mai mult se certau decat sa joace, asa ca a trebuit sa arbitrez partida. :)))
Dupa pranz, copii au fost urcati in autocar (eu, cu masina, tinandu-ma dupa ei) si ne-am indreptat spre Giurgiu, unde urma sa luam "pranzul", la un hotel.
Nota: Nu am inteles de ce a trebuit sa batem drumul pana la Giurgiu, pentru "pranz", dar, din ce mi s-a explicat, asa a fost organizata excursia de catre agentia de turism.
Mancarea a fost buna, nu am ce sa comentez. Chiar, foarte buna! Altceva m-a lasat fara grai: la intrarea in hotel, pe un perete, trona un tablou cu...un nene. Cand am intrebat-o pe receptionera, cine este nenea, mi-a raspuns ca...PATRONUL. Asadar, Ceausesti mai exista si astazi! :))))
Dupa ce am mancat la pranz, ne-am intors la Comana. Mai aveam de vizitat, Satul Mestesugarilor. Deja obosisem, iar dupa ce am mancat, ma luase un somn, de abia imi puteam tine ochii deschisi. Copiii, insa, "fresh" si cu chef...
Satul Mestesugarilor a fost inca o surpriza placuta. Chiar mi-a placut!
La final, cand mai aruncam un ochi prin imprejurimi, am vazut ceva care semana cu un tun! Chiar ma intrebam, ce cauta tunul ala acolo?
Nu era, fratilor, un tun! Era o masinarie de facut paine, in timpul razboiului! Tareeee!
Din pacate, nu am mai avut timp sa vizitam si Manastirea Comana. Am inteles ca este foarte veche si frumoasa. Manastirea a fost ctitorita de Vlan Tepes, pe la 1460 (sper ca am retinut bine), iar in jurul manastirii s-a format satul Comana.
Merita vizitat! Foarte frumos!
Binrinteles, DOAR O PARERE!
duminică, 14 mai 2017
DOMNULE JIJI, AI AUZIT DESPRE....FAIR PLAY?
Buna ziua, dragii mei!
Fiul meu este mare stelist! De unde a ajuns atat de infocat, chiar nu stiu, avand in vedere ca eu am tinut (pe vremuri) cu o echipa alintata "Campioana unei mari iubiri" (Universitatea Craiova), ajunsa dupa '89 pe mana unor indivizi dubiosi, a caror unica calitate si expertiza in fotbal, era "sacul cu bani".
Asa ca, aseara, de mana cu fiul meu, m-am indreptat spre National Arena. Public...vreo 30.000. Meciul....fara istoric! 3-0 la pauza, rezultatul mentinandu-se pana la final.
A doua repriza nu am mai vizionat-o, avand in vedere ca fiul meu a vazut un stand cu echipament sportiv, personalizat cu "FCSB" (noua denumirea a echipei Steaua Bucuresti), iar alegerea tricourilor si a treningului, cat si inscriptionarea lor cu insemnele "FCSB" a luat ceva timp, pana la momentul in care mi-au zburat din buzunar vreo 400 ron. :)))
De altfel, cred ca nici pentru cei 30.000 de spectatori nu mai era importanta a doua repriza, punctul de interesc reprezentandu-l REZULTATUL MECIULUI de la Constanta, unde, un gol marcat de catre echipa lui Hagi, Viitorul Constanta, aducea "TITLU" la malul marii.
Ceea ce s-a si intamplat! Viitorul Contanta - CFR Cluj 1-0, iar pustii lui Hagi se tavaleau de fericire.
Am plecat de la stadion, pe jos, indreptandu-ma spre barul unde ma vad de ani si ani de zile cu amicii mei, timp in care incercam sa-i explic fiului meu ca nu are de ce sa fie suparat pentru ca Steaua nu a castigat titlul, CA ESTE DOAR O COMPETITIE SPORTIVA, ca peste 2 luni va incepe un alt campionat samd.
Ajuns la bar, am luat telefonul si am intrat pe Pro Sport, din dorinta de a citi reactiile oamenilor de fotbal, vis a vis de imensa performanta reusita de Hagi si a sa academie de fotbal.
Si, ce vad????.
Vad un GROBIAN dezlantuit (latifundiarul din Pipera), care nu accepta ca a pierdut "titlul", care nascoceste reguli de departajare super penibile, evident, toate fiind in favoarea echipei sale (Viitorul si Steaua au terminat campionatul la egalitate de puncte), amenintand ca se va adresa Tribunalului Sportiv de la Lausanne, etc, etc, etc.
Esti penibil, domnule Jiji! Esti de-un penibil absolut grotesc!
In loc sa te scalzi in imesa-ti lipsa de fair play, mai bine ti-ai face o serioasa si profunda INTROSPECTIE!
Esti un grobian si te-ai obisnuit sa CASTIGI numai prin noroc porcesc si "manevre"! Daca nu alergi cu "valiza" pe la echipe care te pot ajuta in ultima clipa sa castigi "titlul", stai si astepti, precum asteptai, pe vremuri, in fata "ruletei", DOZA MAXIMA DE NOROC!
Esti un penibil!
Acum 2 ani ai castigat "titlul" cu ajutorul lui Sumudica si a unei imense surprize (oare, chiar a fost surpriza?), cand ASA Tg. Mures nu a reusit sa invinga, in ultima etapa, acasa, pe Otelul Galati, codasa clasamentului!
Domnule Jiji, te vezi ZEU peste fotbalul romanesc, dar in realitate, esti doar o penibila si monstruoasa combinatie de GROBIAN SI LIPSA DE INTELEPCIUNE! (mi-am propus sa fiu elegant in exprimare)
Sunt curios, cat va mai tine?
Nu pacalesti pe nimeni! Iar cei din jurul tau, care nu te contrazic si iti canta in struna, SPORINDU-TI NEBUNIA, o fac doar pentru ca au copii de crescut!
Atat!
Sper ca peste cativa ani, cand voi merge la stadion cu fiul meu, sa nu mai am ocazia de a te intalni pe scarile de la VIP, asa cum am avut ghinionul aseara, cand paraseam stadionul! Si nici sa-i mai vad pe lingaii ziaristi, cum se inghesuie sa te asalteze cu intrebari si "atentie".
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Fiul meu este mare stelist! De unde a ajuns atat de infocat, chiar nu stiu, avand in vedere ca eu am tinut (pe vremuri) cu o echipa alintata "Campioana unei mari iubiri" (Universitatea Craiova), ajunsa dupa '89 pe mana unor indivizi dubiosi, a caror unica calitate si expertiza in fotbal, era "sacul cu bani".
Asa ca, aseara, de mana cu fiul meu, m-am indreptat spre National Arena. Public...vreo 30.000. Meciul....fara istoric! 3-0 la pauza, rezultatul mentinandu-se pana la final.
A doua repriza nu am mai vizionat-o, avand in vedere ca fiul meu a vazut un stand cu echipament sportiv, personalizat cu "FCSB" (noua denumirea a echipei Steaua Bucuresti), iar alegerea tricourilor si a treningului, cat si inscriptionarea lor cu insemnele "FCSB" a luat ceva timp, pana la momentul in care mi-au zburat din buzunar vreo 400 ron. :)))
De altfel, cred ca nici pentru cei 30.000 de spectatori nu mai era importanta a doua repriza, punctul de interesc reprezentandu-l REZULTATUL MECIULUI de la Constanta, unde, un gol marcat de catre echipa lui Hagi, Viitorul Constanta, aducea "TITLU" la malul marii.
Ceea ce s-a si intamplat! Viitorul Contanta - CFR Cluj 1-0, iar pustii lui Hagi se tavaleau de fericire.
Am plecat de la stadion, pe jos, indreptandu-ma spre barul unde ma vad de ani si ani de zile cu amicii mei, timp in care incercam sa-i explic fiului meu ca nu are de ce sa fie suparat pentru ca Steaua nu a castigat titlul, CA ESTE DOAR O COMPETITIE SPORTIVA, ca peste 2 luni va incepe un alt campionat samd.
Ajuns la bar, am luat telefonul si am intrat pe Pro Sport, din dorinta de a citi reactiile oamenilor de fotbal, vis a vis de imensa performanta reusita de Hagi si a sa academie de fotbal.
Si, ce vad????.
Vad un GROBIAN dezlantuit (latifundiarul din Pipera), care nu accepta ca a pierdut "titlul", care nascoceste reguli de departajare super penibile, evident, toate fiind in favoarea echipei sale (Viitorul si Steaua au terminat campionatul la egalitate de puncte), amenintand ca se va adresa Tribunalului Sportiv de la Lausanne, etc, etc, etc.
Esti penibil, domnule Jiji! Esti de-un penibil absolut grotesc!
In loc sa te scalzi in imesa-ti lipsa de fair play, mai bine ti-ai face o serioasa si profunda INTROSPECTIE!
Esti un grobian si te-ai obisnuit sa CASTIGI numai prin noroc porcesc si "manevre"! Daca nu alergi cu "valiza" pe la echipe care te pot ajuta in ultima clipa sa castigi "titlul", stai si astepti, precum asteptai, pe vremuri, in fata "ruletei", DOZA MAXIMA DE NOROC!
Esti un penibil!
Acum 2 ani ai castigat "titlul" cu ajutorul lui Sumudica si a unei imense surprize (oare, chiar a fost surpriza?), cand ASA Tg. Mures nu a reusit sa invinga, in ultima etapa, acasa, pe Otelul Galati, codasa clasamentului!
Domnule Jiji, te vezi ZEU peste fotbalul romanesc, dar in realitate, esti doar o penibila si monstruoasa combinatie de GROBIAN SI LIPSA DE INTELEPCIUNE! (mi-am propus sa fiu elegant in exprimare)
Sunt curios, cat va mai tine?
Nu pacalesti pe nimeni! Iar cei din jurul tau, care nu te contrazic si iti canta in struna, SPORINDU-TI NEBUNIA, o fac doar pentru ca au copii de crescut!
Atat!
Sper ca peste cativa ani, cand voi merge la stadion cu fiul meu, sa nu mai am ocazia de a te intalni pe scarile de la VIP, asa cum am avut ghinionul aseara, cand paraseam stadionul! Si nici sa-i mai vad pe lingaii ziaristi, cum se inghesuie sa te asalteze cu intrebari si "atentie".
Bineinteles, DOAR O PARERE!
miercuri, 3 mai 2017
AM REVENIT!!! IAR IN PLUS, MI-AM PROPUS SA FIU....ZEN!
Buna seara, dragii mei!
Nu! Nu am murit! Inca traiesc...
De atata vreme nu am mai scris pe blog, incat, acum, cand am voit sa o fac, nu mai stiam unde sa dau click pentru o "postare noua". :)))
Ziua de 12 martie 2017, nu o voi uita vreodata! Dar, de atunci si pana acum, ajutat de o mica doza de Xanax, luata zilnic, mi-am facut o PUTERNICA SI PROFUNDA INTROSPECTIE.
Totul pleaca de la firea mea vulcanica! Pun totul la suflet si inima. NU REUSESC SA FIU....ZEN.
Hai sa va povestesc ceva!
Dupa ce patesc "nebunia" de pe 12 martie, cand am crezut ca voi muri, mi-am spus clar ca, orice s-ar intampla, voi fi...ZEN!
Din nefericire, la doar cateva zile, a murit si mama, tata era in ultimul hal (sufera de Alzheimer), sora mea avea si ea probleme nasoale, dar reusisem sa imi tin promisiunea de a avea o atitudine...ZEN.
Si, am ajuns la spital, pentru a o "ridica" pe mama de la morga. Se intampla intr-o duminica dimineata. (mama murise sambata dimineata)
Indrumat de catre firma de pompe funebre, am ajuns la un anumit etaj din spital (nu dau amanunte), unde trebuia sa dau o declaratie ca renunt la necropsie si sa-mi fie eliberata o fisa, cu ajutorul careia, urma sa o ridic pe mama de la morga spitalului.
Ajuns la etajul respectiv, am dat cu ochii de doua doamne (cadre medicale), undeva pe la 50-55 de ani. Le-am spun, POLITICOS, despre ce este vorba, si, raspunsul lor, m-a lasat cu gura cascata, ca la "dentist":
"Vaaiiiii, domnule, dar cine v-a trimis, duminica? Dvs. nu stiti ca, duminica, MORGA spitalului este inchisa? Nu va putem elibera fisa. Veniti maine!"
Ce sa fac? Am plecat, dar pe culoar (cum ma indreptam spre lifturi), l-am sunat pe tipul de la firma de pompe funebre, spunandu-i ca m-a pus degeaba pe drumuri. (imi spusese sa fiu la spital, pana la ora 9 dimineata)
Tipul de la firma de pompe funebre mi-a spus ca am fost mintit cu nerusinare si ca trebuie sa insist!
Ok...zis si facut! M-am intors la cele doua doamne, le-am spus ca am vorbit la firma care se ocupa de inmormantare si ca insist sa-mi elibereze fisa.
Doamnele nu s-au lasat intimidate, iar in plus, in ajutorul lor, a mai sarit inca o doamna doctor. Mesajul era clar: NU, NU, NU! Nu se poate, pentru ca este duminica si...chiar daca mi s-ar elibera fisa, tot nu as putea sa rezolv problema, pentru ca, duminica, MORGA SPITALULUI NU LUCREAZA.
Deja, simteam ca ametesc si ca ma cuprinde un nou atac de panica. (aveam cateva zile de la cumplitul incident, descris, in amanunt, pe blog)
Vazand ca nu pot deschide POARTA AMABILITATII cu vorba buna, mi-am spus, in gand, ca trebuie sa raman calm si sa incerc alta "cheie".
Asa ca, discret, am tras-o pe una dintre cele doua doamne (dintre cele pe care le vazusem prima data), soptindu-i suav la ureche ca....un "eminescu" vrea sa zboare din buzunarul meu!
Nimic, fratilor! Doamna o tinea una si buna ca, MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!
Am plusat! I-am spus ca...doi "eminescu" vor sa sara din buzunarul meu!
Nimic! Doamna ramanea inflexibila: Nu se poate, pentru ca MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!
Pffffff! Ce sa fac? Am plecat din nou, dar, asa cum am facut si prima data, am pus mana pe telefon si l-am sunat (din nou) pe tipul de la firma de pompe funebre.
Omul repeta intr-una: "TE MINT! MORGA LUCREAZA! Trebuie sa insisti!"
Ce sa insist, frate? (i-am raspuns) Vrei sa le bat? Ce sa le mai fac? Nu au fost sensibilizate nici de "eminescu", ce sa le fac?
Tipul m-a chemat, jos, la MORGA! Cand am auzit, mi s-au taiat picioarele!
Initial nu am voit a cobora la MORGA, dar nu aveam de ales! Asa ca, in cateva minute, ajungeam in zona racoroasa a frigiderelor, pe care nu ai dori sa le deschizi vreodata.
Intr-adevar, FUSESEM MINTIT! Mi-a dovedit, irefutabil, un tip super simpatic, care lucra la morga. (am fost socat sa vad, cata energie pozitiva emana acel tip care isi petrecea ziua printre cadavre)
Deja, atitudinea mea, ZEN, se dilua cu fiecare minut scurs!
Am ajuns la OFITERUL DE SERVICIU al spitalului. Un tip la vreo 35 de ani, cu care am conexat perfect. Dupa ce i-am spus problema, explicandu-i ca am inmormantarea programata a doua zi, tipul a pus mana pe telefon si a vorbit cu medicul de garda, de pe sectia unde fusesem. Din ceea ce am dedus (ascultand discutia), parea ca problema mea, in sfarsit, se rezolvase. Urma sa primesc fisa!
Ajuns iar (pentru a treia oara) la etajul buclucas, am fost intampinat de catre un individ (40-45 de ani), ce parea a fi doctor. Nici nu am apucat sa-i spun despre ce este vorba, pentru ca mi-a si retezat-o, scurt: "Nu avem ce sa discutam! Ramane cum v-a spus doamna doctor" (aratand cu degetul, catre una dintre cele 3 doamne inflexibile)
Pfffff! ZEN-ul meu, deja se terminase! Simteam ca se apropie explozia!
Dar, am mai incercat, inca o data!
"Domnule doctor, va rog din suflet, AM MAINE, LA PRANZ, INMORMANTAREA! Mama are deja 24 de ore de cand sta la morga spitalului, asa cum prevede legea, nu vad vreun motiv sa nu-mi permiteti a o ridica."
Bai, fratilor! Daca nu ma feream, cred ca primeam un dos de palma peste ochi, urmare a gestului de sictir facut de doctor, care mi-a spus:
"Pleaca, domnule, de aici! Nu avem ce sa discutam!"
Pfffff! Gata! Fierbeam...
Cand sa explodez, mi-am adus aminte ca, cu doar cateva zile in urma, eram prabusit in propria urina, cu corpul paralizat, urcat pe targa si carat la masina salvarii, mai mult mort, decat viu, asa ca, am decis sa mai fac o incercare:
"Domnule doctor! VA IMPLOR! Am maine inmormantarea si imi trebuie fisa sa o pot scoate pe mama de la morga spitalului".
Bai, fratilor! Dupa ce m-am ferit, a doua oara, sa nu fiu "carpit" cu un dos de palma, ce credeti ca aud???
"CE MA INTERESEAZA PE MINE CA A MURIT MAMA TA?"
Oaaaaaaaau! Oaaaaaaau! Oaaaaaau!
Acela a fost momentul EXPLOZIEI!
In 5 minute (dupa ceas), AM AVUT FISA COMPLETATA SI MI S-A SPUS "CONDOLEANTE".
Rezultatul???
Instant (tin minte ca eram in lift), am luat o pastila de XANAX!
Inca nu am gasit formula pentru a fi...ZEN!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Nu! Nu am murit! Inca traiesc...
De atata vreme nu am mai scris pe blog, incat, acum, cand am voit sa o fac, nu mai stiam unde sa dau click pentru o "postare noua". :)))
Ziua de 12 martie 2017, nu o voi uita vreodata! Dar, de atunci si pana acum, ajutat de o mica doza de Xanax, luata zilnic, mi-am facut o PUTERNICA SI PROFUNDA INTROSPECTIE.
Totul pleaca de la firea mea vulcanica! Pun totul la suflet si inima. NU REUSESC SA FIU....ZEN.
Hai sa va povestesc ceva!
Dupa ce patesc "nebunia" de pe 12 martie, cand am crezut ca voi muri, mi-am spus clar ca, orice s-ar intampla, voi fi...ZEN!
Din nefericire, la doar cateva zile, a murit si mama, tata era in ultimul hal (sufera de Alzheimer), sora mea avea si ea probleme nasoale, dar reusisem sa imi tin promisiunea de a avea o atitudine...ZEN.
Si, am ajuns la spital, pentru a o "ridica" pe mama de la morga. Se intampla intr-o duminica dimineata. (mama murise sambata dimineata)
Indrumat de catre firma de pompe funebre, am ajuns la un anumit etaj din spital (nu dau amanunte), unde trebuia sa dau o declaratie ca renunt la necropsie si sa-mi fie eliberata o fisa, cu ajutorul careia, urma sa o ridic pe mama de la morga spitalului.
Ajuns la etajul respectiv, am dat cu ochii de doua doamne (cadre medicale), undeva pe la 50-55 de ani. Le-am spun, POLITICOS, despre ce este vorba, si, raspunsul lor, m-a lasat cu gura cascata, ca la "dentist":
"Vaaiiiii, domnule, dar cine v-a trimis, duminica? Dvs. nu stiti ca, duminica, MORGA spitalului este inchisa? Nu va putem elibera fisa. Veniti maine!"
Ce sa fac? Am plecat, dar pe culoar (cum ma indreptam spre lifturi), l-am sunat pe tipul de la firma de pompe funebre, spunandu-i ca m-a pus degeaba pe drumuri. (imi spusese sa fiu la spital, pana la ora 9 dimineata)
Tipul de la firma de pompe funebre mi-a spus ca am fost mintit cu nerusinare si ca trebuie sa insist!
Ok...zis si facut! M-am intors la cele doua doamne, le-am spus ca am vorbit la firma care se ocupa de inmormantare si ca insist sa-mi elibereze fisa.
Doamnele nu s-au lasat intimidate, iar in plus, in ajutorul lor, a mai sarit inca o doamna doctor. Mesajul era clar: NU, NU, NU! Nu se poate, pentru ca este duminica si...chiar daca mi s-ar elibera fisa, tot nu as putea sa rezolv problema, pentru ca, duminica, MORGA SPITALULUI NU LUCREAZA.
Deja, simteam ca ametesc si ca ma cuprinde un nou atac de panica. (aveam cateva zile de la cumplitul incident, descris, in amanunt, pe blog)
Vazand ca nu pot deschide POARTA AMABILITATII cu vorba buna, mi-am spus, in gand, ca trebuie sa raman calm si sa incerc alta "cheie".
Asa ca, discret, am tras-o pe una dintre cele doua doamne (dintre cele pe care le vazusem prima data), soptindu-i suav la ureche ca....un "eminescu" vrea sa zboare din buzunarul meu!
Nimic, fratilor! Doamna o tinea una si buna ca, MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!
Am plusat! I-am spus ca...doi "eminescu" vor sa sara din buzunarul meu!
Nimic! Doamna ramanea inflexibila: Nu se poate, pentru ca MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!
Pffffff! Ce sa fac? Am plecat din nou, dar, asa cum am facut si prima data, am pus mana pe telefon si l-am sunat (din nou) pe tipul de la firma de pompe funebre.
Omul repeta intr-una: "TE MINT! MORGA LUCREAZA! Trebuie sa insisti!"
Ce sa insist, frate? (i-am raspuns) Vrei sa le bat? Ce sa le mai fac? Nu au fost sensibilizate nici de "eminescu", ce sa le fac?
Tipul m-a chemat, jos, la MORGA! Cand am auzit, mi s-au taiat picioarele!
Initial nu am voit a cobora la MORGA, dar nu aveam de ales! Asa ca, in cateva minute, ajungeam in zona racoroasa a frigiderelor, pe care nu ai dori sa le deschizi vreodata.
Intr-adevar, FUSESEM MINTIT! Mi-a dovedit, irefutabil, un tip super simpatic, care lucra la morga. (am fost socat sa vad, cata energie pozitiva emana acel tip care isi petrecea ziua printre cadavre)
Deja, atitudinea mea, ZEN, se dilua cu fiecare minut scurs!
Am ajuns la OFITERUL DE SERVICIU al spitalului. Un tip la vreo 35 de ani, cu care am conexat perfect. Dupa ce i-am spus problema, explicandu-i ca am inmormantarea programata a doua zi, tipul a pus mana pe telefon si a vorbit cu medicul de garda, de pe sectia unde fusesem. Din ceea ce am dedus (ascultand discutia), parea ca problema mea, in sfarsit, se rezolvase. Urma sa primesc fisa!
Ajuns iar (pentru a treia oara) la etajul buclucas, am fost intampinat de catre un individ (40-45 de ani), ce parea a fi doctor. Nici nu am apucat sa-i spun despre ce este vorba, pentru ca mi-a si retezat-o, scurt: "Nu avem ce sa discutam! Ramane cum v-a spus doamna doctor" (aratand cu degetul, catre una dintre cele 3 doamne inflexibile)
Pfffff! ZEN-ul meu, deja se terminase! Simteam ca se apropie explozia!
Dar, am mai incercat, inca o data!
"Domnule doctor, va rog din suflet, AM MAINE, LA PRANZ, INMORMANTAREA! Mama are deja 24 de ore de cand sta la morga spitalului, asa cum prevede legea, nu vad vreun motiv sa nu-mi permiteti a o ridica."
Bai, fratilor! Daca nu ma feream, cred ca primeam un dos de palma peste ochi, urmare a gestului de sictir facut de doctor, care mi-a spus:
"Pleaca, domnule, de aici! Nu avem ce sa discutam!"
Pfffff! Gata! Fierbeam...
Cand sa explodez, mi-am adus aminte ca, cu doar cateva zile in urma, eram prabusit in propria urina, cu corpul paralizat, urcat pe targa si carat la masina salvarii, mai mult mort, decat viu, asa ca, am decis sa mai fac o incercare:
"Domnule doctor! VA IMPLOR! Am maine inmormantarea si imi trebuie fisa sa o pot scoate pe mama de la morga spitalului".
Bai, fratilor! Dupa ce m-am ferit, a doua oara, sa nu fiu "carpit" cu un dos de palma, ce credeti ca aud???
"CE MA INTERESEAZA PE MINE CA A MURIT MAMA TA?"
Oaaaaaaaau! Oaaaaaaau! Oaaaaaau!
Acela a fost momentul EXPLOZIEI!
In 5 minute (dupa ceas), AM AVUT FISA COMPLETATA SI MI S-A SPUS "CONDOLEANTE".
Rezultatul???
Instant (tin minte ca eram in lift), am luat o pastila de XANAX!
Inca nu am gasit formula pentru a fi...ZEN!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)