Buna seara dragii mei!
Astazi am avut parte numai de proaste. In fine...doua, insa suficiente!
Una dintre proaste, a reusit sa ma enerveze pentru prima data de cand am venit de pe litoral, cand, ajungand cu masina in spatele masinii ei, care se afla oprita la un semafor (pe culoare rosie, INSA EXISTA UN INTERMITENT VERDE PENTRU "DREAPTA"), si vazand ca sta cu semnalul pus pentru "dreapta"...ii dau un claxon scurt de avertizare, aratand spre semafor. Tolomaca se uita la semafor...si nimic!
Ii mai dau inca un claxon scurt, si ii mai arat inca o data semaforul. Si ea se mai uita inca o data la semafor si...nimic!
Vazand ca nu se misca, apas mai prelung claxonul, sperand c-o trezesc. Mai inainteaza un metru, facandu-mi semn ca nu intelege ce doresc.
A patra oara ma proptesc cu mana pe claxon, de am trezit toata strada. Idioata, deschide geamul (masina mea fiind in spatele ei), si il intreaba pe soferul de pe coloana din centru, ce se intampla! Si acel sofer (care stationa la culoarea rosie, el mergand inainte) ii arata acelasi semafor. Si...nimic, fratilor! Idioata tot nu intelesese ca EA, CRETINA, RETARATA, care avea semnalul pus pentru "dreapta"....AVEA VERDE INTERMITENT!!!
Eu, cum intepenisem cu mana pe claxon, deschid geamul, si, recunosc, spre rusinea mea, ii strig: "Faaaa, fa dreapta ca ai verde intermitent!".
Ce credeti ca face oligofrena??? Face dreapta pana la urma, dar in acelasi timp pune masina pe "avarie", si opreste imediat dupa...
Cand am trecut pe langa ea, mi-a strigat "Ce ai??? Esti nebun?". Nu i-am mai spus nimic, insa consoarta mea, CARE NU ESTE SOFERITA, razand, imi spune: "Asta nu a inteles nici acum ca avea VERDE INTERMITENT pentru 'dreapta'".
Cine, Doamne Iarta-ma, i-o fi dat carnetu'??? :)))
Mai pe seara, intrand, de pe telefon, pe site-ul de socializare unde am cont, ma abordeaza o ALTA PROASTA (veti vedea de ce ii spun asa), si dupa ce imi face un compliment pentru blog, incepe "tirada" de intrebari!
De ce ai cont pe site daca esti casatorit si ai copil? (vazuse pozele pe blog)
Ii raspund ca NU SUNT CASATORIT (altfel, as fi precizat pe site), dar ca nu ascund faptul ca am o relatie de 25 de ani si un copil. In plus, ii subliniez ca nu caut absolut nimic.
Nimic, fratilor! Tembela o dadea inainte ca sunt un MINCINOS, ca vreau sa-mi insel NEVASTA (desi ii spusesem ca nu sunt casatorit), ca sunt un PORC, asa cum sunt toti barbatii samd.
Elegant si finut cum m-a adus mama pe lume, incerc inca o data, pe langa argumentele anterioare, sa-i aduc "supremu":
"Mai, femeie, cand ma vei auzi ca iti propun vreo AVENTURA, in acel moment poti sa ma faci in toate felurile! Pana atunci, fii decenta in exprimare, dar mai ales, NU UITA CA ACEST SITE ESTE DE...SOCIALIZARE! Adica...SO-CIA-LI-ZA-RE!!!"
Nimic fratilor! Parca vorbeam cu peretii! Retardata o tinea una si buna...ca stie ea prea bine ca mint, si nu doresc decat sa ma culc cu alte femei.
Pffff! Am vrut s-o injur, s-o fac in toate felurile, dar nu voi proceda niciodata asa pe un site de socializare! Am preferat un mic "truc", spunandu-i ca, PARE CAM DOLOFANA (desi nu era), iar reactia a fost standard..."Vezi ca te blochez". Si cum am reiterat SINTAGMA...m-a blocat! Asta voiam si eu! Sa scap de ea! :))) Pentru ca eu am un principiu: pe site, nu blochez decat gay!
Din nervi am dat in ras! Cat de PROASTE sunt unele femei! Pai, cand un barbat este casatorit si vrea sa-si insele sotia, isi face cont CU POZE pe site-ul de socializare? Apoi, tot acolo, pe site, mai face trimitere si catre blogul unde, exista nenumarate poze cu familia sa???
Pfffff....prostia, in cazul unora, este absolut abisala!
In final, hai sa va mai spun ceva! Site-ul de socializare unde am cont, mai nou, isi face reclama si la televiziune. Inainte sa apara SPOTUL PUBLICITAR, am fost sunat de unul dintre angajatii site-ului, care mi-a propus sa apar intr-un intr-un interviu (care si el, urma sa se difuzeze la televiziune), unde trebuia sa-mi exprim cateva pareri despre site, si posibilitatea de a-mi gasi o partenera. Cica se gandisera la mine, avand in vedere ca, stiu sa vorbesc, si am si o prezenta agreabila. Cand am auzit, am pufnit intr-un ras, de nu ma mai opream!
Mi-o si imaginam pe a mea consoarta, INTAMPLATOR, butonand telecomanda televizorului, si dand cu nasul, de mine, care faceam publicitate site-ului de socializare. :)))
CRED CA FACEA INFARCT! (nota: a nu se intelege ca nu stie ca am cont pe site, pentru ca stie acest lucru...n-am de ce sa ma ascund)
I-am explicat distinsului angajat al site-ului, ca prezenta mea acolo, SUB NICIO FORMA, nu inseamna ca imi caut o partenera, ca am o relatie de 25 de ani, precum si un copil, IAR DACA PLATESC ABONAMENTUL MAXIM (vreo 100 si ceva de ron, de doua ori pe an), acest lucru se datoreaza faptului ca imi place sa intru, desi destul de rar, in vorba cu persoane necunoscute, eu avand si un blog.
Iubesc femeile, si sunt un FEMINIST CONVINS, chiar daca moderat. (o masura moderata, insa reala) Cei mai buni prieteni ai mei de-a lungul vietii...AU FOST FEMEILE! Daca in prezent sunt uns cu toate "alifiile" (si au constatat-o multe care au incercat sa ma verifice, vanzandu-mi multe "gogosi", chiar daca intr-o maniera impecabila), meritul meu nu depaseste 10%. Am fost doar un baiat care am luat notite cu sarguinciozitate de-a lungu' vietii, si am invatat aproape toate trucurile femeilor. DAR, DE LA FEMEI AM INVATAT!
Insa, fratilor, SA TE FEREASCA DUMNEZEU DE FEMEILE BATUTE IN CAP! Pentru ca exista si din acestea! (mai mult, sau mai putin)
Eu, am intalnit, doua, doar astazi!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
marți, 11 august 2015
luni, 10 august 2015
INVATATI SA RESPECTATI...MAREA!
Buna seara dragii mei!
Pffff! Gata...de maine dimineata, din nou la munca! Concediul mult asteptat s-a terminat!
De intors de la mare, am facut-o miercurea trecuta, asa cum va spusesem, iar faptul ca pana in aceasta seara nu mi-ati auzit "gurita" pe blog, se datoreaza doar faptului ca....AM BOLIT, FRATILOR, VREO 2-3 ZILE, de nici nu stiam pe ce lume ma aflu. Frisoane, de ma inveleam cu plapuma, stare de greata, si un mare nod in stomac.
Unii spun...INSOLATIE. Posibil, avand in vedere ca, in ultima zi pe litoral, chiar inainte sa plec spre Bucuresti, m-am pus la mintea piciului meu, si m-am jucat cu el pe malul marii, exact la pranz, cu soarele dogorind deasupra capului.
Sau indigestie! Posibil si acest fapt, avand in vedere ca, saturat dupa 18 zile de fripturile de la restaurantul hotelului, am cerut o mancare gatita! Si am mancat fasole cu ciolan! Desi, niciodata nu m-am omorat dupa aceasta mancare. Ba, mai mult! La cateva ore, cand am ajuns in Bucuresti, dupa un "dus" facut acasa, am dat fuga la barul unde de ani de zile ma vad cu amicii mei, si am facut imprudenta sa mananc niste paste cu sos de rosii, care nu mi-au cazut deloc bine.
Cert este ca...am BOLIT cateva zile, de nici nu stiam pe ce lume ma aflu. Si am mancat doar branza, rosii, covrigi si biscuiti. Restul mancarilor, doar gandul si...imi venea sa vomit.
In fine. Sa ramanem la litoral. Am aflat de la stiri ca, in ultimele 3-4 zile, marea a fost foarte agitata, iar valurile, in larg, ajungeau chiar si la 5 metri. Si cum se intampla an de an, in astfel de perioade, MAREA SI-A LUAT "TRIBUTUL". In jur de 10 oameni inecati.
Asta nu voi intelege absolut niciodata!
De ce sa te duci la mare, si in loc sa te simti bine si sa te relaxezi, sa te intorci acasa intre "patru scanduri"???
Pentru ca, in cazul tuturor victimelor, NU MAREA A FOST DE VINA! Doar inconstienta lor!
Spre deosebire de anul trecut, anul acesta, in cele 18 zile cat am fost pe litoral, si cel putin in statiunea Mamaia, valurile au existat, dar nu au fost foarte mari.
SALVAMARII ISI FACEAU MEREU DATORIA, "fluierand" dupa diversi inconstienti care se aventurau cu mult dupa geamandura.
Bineinteles ca nici nu erau bagati in seama!
Pffff! Pacat ca acesti oameni nu stiu sa respecte MAREA! O forta a naturii! In plus, cand respecti MAREA, il respecti pe Dumnezeu! El a creat-o! Forta apei!
Nu doresc a ma da pe mine spre exemplu, insa primul lucru cand ajung la mare, inainte de a-mi intinde prosopul pe sezlong, IMPREUNA CU FIUL MEU, ma duc la malul MARII, si spunand "Tatal Nostru" (cu voce tare, sa nu credeti ca in gand)...ii multumesc Lui Dumnezeu ca, pentru inca un an, mi-a dat ocazia sa ajung a ma bucura de MARE! De forta si frumusetea ei!
Oamenii sunt ignoranti! Este suficient sa privesti marea, sa-i asculti puterea "vocii"...si nu are cum sa nu-ti trezeasca RESPECTUL.
La fel fac si cand plec de pe litoral! Tot cu fiul meu de mana, ne apropiem de mal, si spunand "Tatal Nostru", ne luam ramas bun de la MARE!
Cine nu stie sa respecte MAREA, poate pare patetic, dar nu stie nici sa-L respecte pe Dumnezeu!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Pffff! Gata...de maine dimineata, din nou la munca! Concediul mult asteptat s-a terminat!
De intors de la mare, am facut-o miercurea trecuta, asa cum va spusesem, iar faptul ca pana in aceasta seara nu mi-ati auzit "gurita" pe blog, se datoreaza doar faptului ca....AM BOLIT, FRATILOR, VREO 2-3 ZILE, de nici nu stiam pe ce lume ma aflu. Frisoane, de ma inveleam cu plapuma, stare de greata, si un mare nod in stomac.
Unii spun...INSOLATIE. Posibil, avand in vedere ca, in ultima zi pe litoral, chiar inainte sa plec spre Bucuresti, m-am pus la mintea piciului meu, si m-am jucat cu el pe malul marii, exact la pranz, cu soarele dogorind deasupra capului.
Sau indigestie! Posibil si acest fapt, avand in vedere ca, saturat dupa 18 zile de fripturile de la restaurantul hotelului, am cerut o mancare gatita! Si am mancat fasole cu ciolan! Desi, niciodata nu m-am omorat dupa aceasta mancare. Ba, mai mult! La cateva ore, cand am ajuns in Bucuresti, dupa un "dus" facut acasa, am dat fuga la barul unde de ani de zile ma vad cu amicii mei, si am facut imprudenta sa mananc niste paste cu sos de rosii, care nu mi-au cazut deloc bine.
Cert este ca...am BOLIT cateva zile, de nici nu stiam pe ce lume ma aflu. Si am mancat doar branza, rosii, covrigi si biscuiti. Restul mancarilor, doar gandul si...imi venea sa vomit.
In fine. Sa ramanem la litoral. Am aflat de la stiri ca, in ultimele 3-4 zile, marea a fost foarte agitata, iar valurile, in larg, ajungeau chiar si la 5 metri. Si cum se intampla an de an, in astfel de perioade, MAREA SI-A LUAT "TRIBUTUL". In jur de 10 oameni inecati.
Asta nu voi intelege absolut niciodata!
De ce sa te duci la mare, si in loc sa te simti bine si sa te relaxezi, sa te intorci acasa intre "patru scanduri"???
Pentru ca, in cazul tuturor victimelor, NU MAREA A FOST DE VINA! Doar inconstienta lor!
Spre deosebire de anul trecut, anul acesta, in cele 18 zile cat am fost pe litoral, si cel putin in statiunea Mamaia, valurile au existat, dar nu au fost foarte mari.
SALVAMARII ISI FACEAU MEREU DATORIA, "fluierand" dupa diversi inconstienti care se aventurau cu mult dupa geamandura.
Bineinteles ca nici nu erau bagati in seama!
Pffff! Pacat ca acesti oameni nu stiu sa respecte MAREA! O forta a naturii! In plus, cand respecti MAREA, il respecti pe Dumnezeu! El a creat-o! Forta apei!
Nu doresc a ma da pe mine spre exemplu, insa primul lucru cand ajung la mare, inainte de a-mi intinde prosopul pe sezlong, IMPREUNA CU FIUL MEU, ma duc la malul MARII, si spunand "Tatal Nostru" (cu voce tare, sa nu credeti ca in gand)...ii multumesc Lui Dumnezeu ca, pentru inca un an, mi-a dat ocazia sa ajung a ma bucura de MARE! De forta si frumusetea ei!
Oamenii sunt ignoranti! Este suficient sa privesti marea, sa-i asculti puterea "vocii"...si nu are cum sa nu-ti trezeasca RESPECTUL.
La fel fac si cand plec de pe litoral! Tot cu fiul meu de mana, ne apropiem de mal, si spunand "Tatal Nostru", ne luam ramas bun de la MARE!
Cine nu stie sa respecte MAREA, poate pare patetic, dar nu stie nici sa-L respecte pe Dumnezeu!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
miercuri, 5 august 2015
S-A TERMINAT VACANTA!
Buna seara dragii mei!
Miercuri, 05 august, ora: 0:40. Foarte posibil, ultima noapte din acest an (daca nu va mai exista vreun weekend) cand am ocazia sa fumez o tigara pe balconul camerei de la hotel si sa ascult marea.
Cele 18 zile petrecute la Mamaia, maine, iau sfarsit. Bagajele sunt deja pregatite pentru intoarcerea in Bucuresti.
Cand au trecut toate aceste zile, sincer nu stiu! Tocmai de aceea imi este aproape imposibil sa accept ca fiind suficient un concediu la mare de doar o saptamana. Eu, abia dupa primele 4-5 zile incep sa ma simt cu adevarat confortabil.
Cred ca, dintre ultimii 5 ani, acesta a fost anul in care am avut cea mai mare nevoie de acest concediu. Problemele de sanatate care m-au chinuit toata primavara, ma adusesera cu nervii la pamant.
Acum sunt bine. Relaxat total! Fireste, totul are un cost. Si n-a costat putin. Dar atata timp cat iti permiti, vad o mare prostie sa faci calcule peste calcule.
Nu ma refer la oamenii a caror situatie financiara nu le-ar permite o asemenea cheltuiala, ci ma refer la toti cretinii care au bani sa-si puna si in cap, insa ametesc doar la gandul sa scoata de la "saltea" un teanc consistent de bani, doar pentru a se distra.
Cunosc barbati care pierd intr-un an la pariuri sute si sute de milioane (lei vechi), dar cand vine vorba de concediul familiei lor (poate asta este cel mai grav)...ii apuca "economiile", reducandu-l la doar 3-4 zile, bineinteles, la cel mai ieftin hotel.
Cunosc, deasemenea, femei care put de cati bani au, insa sunt de-o chitrosenie fantastica. Si, de cand le cunosc, tot nefericite sunt.
Si in acest an, la restaurantul Hotelului Comandor, am vazut o faza care, pur si simplu, m-a facut sa ma ciupesc de obraz, pentru a ma convinge ca nu visez!
Niste distrusi (el si ea...la vreo 40 de ani), tocmai mancasera. Cand a venit nota de plata, dupa ce au stat ai au analizat-o vreo 5 minute (nu exagerez) a venit timpul s-o plateasca. Aflandu-ma langa masa lor, am avut ocazia sa aflu suma...102,30 ron. Distrusul scoate o hartie de 100 ron, si dupa ce se mai scotoceste prin buzunare, IN SFARSIT!!! gaseste 3 "birlici" (bacnote de 1 leu), pe care i le intinde ospatarului. (diferenta de 3 lei, in plus fata de suta de ron)
BAI FRATILOR!!! In momentul in care cei 3 "birlici" au ajuns in mana ospatarului (intregind cei 102,30 ron)....ce credeti ca face distrusa???
Isi atentioneaza partenerul "Vezi ca ai dat 3 hartii de 1 leu, si nu trebuie sa-i mai dai decat 2,30 lei). CRETINUL ALA, in loc sa-i carpeasca o palma pe loc, numai si pentru faptul ca, jumatate din masa mea a pufnit in ras, ce credeti ca face???
Rad si acum ca prostul, cand imi amintesc! Ii spune distrusei "Aaaa, da, ai dreptate!", smulgand un "birlic" din din mana ospatarului care privea socat. Apoi a inceput MAREA CAUTARE. Distrusa si-a rascolit portofelul vreun minut, pana cand a gasit cele 3 monede de 10 bani. :)))
Jur! Daca eram ospatar la mare si pateam asa ceva, nu numai ca, pe loc, le luam "familiile", "inaintasii", si tot ceea ce imi mai venea prin minte, dar i-as fi dat si in suturi afara din restaurant!
Si se mai mira ca asteapta ciorba 20 minute, aratand cu degetu' spre mine care, imi ajunge sub nas in 2 minute. Cu tot cu ardei iute si smantana.
Intr-o zi m-am certat cu a mea consoarta, pentru faptul ca, pe langa bacsisul zilnic de 50 de lei pe care il dadeam ospatarului care se ocupa de ani de zile de mine, ii mai dadeam si picolului (o pustoaica de 20 de ani) o hartie de 10 lei. Observase consoarta mea ca ABSOLUT NIMENI nu dadea si pucolului ceva.
Am incercat sa-i explic ca, acei 10 lei pe care ii primeste de la mine zilnic, pentru acea pustoaica de 20 de ani inseamna enorm, mai ales intr-un restaurant plin de distrusi ca cei de care am facut vorbire mai sus!
Aceleasi discutii le-am avut cu a mea consoarta, si despre cei 30 zilnic pe care ii dadeam baiatului care ne aducea bauturile pe plaja, la sezlong! Noi eram vreo 10 insi, si nu vreti sa stiti cat de dragut si amabil era cu noi. Erau chiar putini cei 30 de lei pe zi.
Vorbind cu el intr-o seara, am aflat ca are salariu de 1000 ron, si se bazeaza pe bacsis. Incearca sa stranga 1500 lire sterline, pentru ca la iarna, sa aiba bani pentru a plati biletul de avion catre Anglia, unde vrea sa se angajeze ospatar.
Va spun sincer ca, ascultandu-l, abia mi-am stapanit o lacrima, pentru ca nu intotdeauna am avut bani, si eu fiind nevoit sa muncesc de la 16 ani. Asa ca, in acea seara, i-am mai dat 100 ron baiatului de pe plaja...sa-i puna la "salteluta" pentru Anglia.
Fireste, nu l-am uitat nici pe barmanul barului de pe plaja, care ne pregatea bauturile. Desi nu zilnic, i-am dat si lui.
Cum nu am uitat nici de femeia de serviciu care timp de 18 zile mi-a facut curat in camera. Nici cei 150 ron pe care i i-am dat, nu mi s-au parut multi. Chiar putin.
De aceea, oriunde ma duc in hotel sau pe plaja, cei care ma servesc, se comporta impecabil!
EU NU AM UITAT DE UNDE AM PLECAT, SI NU VOI UITA NICIODATA, INDIFERENT CAT DE MULTI BANI VOI AVEA IN VIATA.
Si eu, la 16-17 ani, in vacantele de vara, cand munceam muncitor necalificat (desi parintii mei lucrau in comertul exterior, si aveau bani), ma bucuram cand, dupa ce incarcam masina unui delegat venit din tara sa ia diverse marfuri de import (sampoane, sapunuri, chiloti, sutiene samd...era pe vremea lu' Ceausescu)...delegatul ne dadea cate o bacnota de 25 lei (cel mai frecvent), sau cei mai darnici...cate una de 100 lei. (hartia albastra, cine isi aduce aminte)
Eu nu uit sa le respect munca celor care imi asigura confortul pe litoral. Si, sa nu imi spuna cineva placa cu...."am platit sejurul, mi se cuvine un tratament ireprosabil", pentru ca...patronii incaseaza miliarde, iar angajatului ii da un salariu de maximum 1000 ron.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Miercuri, 05 august, ora: 0:40. Foarte posibil, ultima noapte din acest an (daca nu va mai exista vreun weekend) cand am ocazia sa fumez o tigara pe balconul camerei de la hotel si sa ascult marea.
Cele 18 zile petrecute la Mamaia, maine, iau sfarsit. Bagajele sunt deja pregatite pentru intoarcerea in Bucuresti.
Cand au trecut toate aceste zile, sincer nu stiu! Tocmai de aceea imi este aproape imposibil sa accept ca fiind suficient un concediu la mare de doar o saptamana. Eu, abia dupa primele 4-5 zile incep sa ma simt cu adevarat confortabil.
Cred ca, dintre ultimii 5 ani, acesta a fost anul in care am avut cea mai mare nevoie de acest concediu. Problemele de sanatate care m-au chinuit toata primavara, ma adusesera cu nervii la pamant.
Acum sunt bine. Relaxat total! Fireste, totul are un cost. Si n-a costat putin. Dar atata timp cat iti permiti, vad o mare prostie sa faci calcule peste calcule.
Nu ma refer la oamenii a caror situatie financiara nu le-ar permite o asemenea cheltuiala, ci ma refer la toti cretinii care au bani sa-si puna si in cap, insa ametesc doar la gandul sa scoata de la "saltea" un teanc consistent de bani, doar pentru a se distra.
Cunosc barbati care pierd intr-un an la pariuri sute si sute de milioane (lei vechi), dar cand vine vorba de concediul familiei lor (poate asta este cel mai grav)...ii apuca "economiile", reducandu-l la doar 3-4 zile, bineinteles, la cel mai ieftin hotel.
Cunosc, deasemenea, femei care put de cati bani au, insa sunt de-o chitrosenie fantastica. Si, de cand le cunosc, tot nefericite sunt.
Si in acest an, la restaurantul Hotelului Comandor, am vazut o faza care, pur si simplu, m-a facut sa ma ciupesc de obraz, pentru a ma convinge ca nu visez!
Niste distrusi (el si ea...la vreo 40 de ani), tocmai mancasera. Cand a venit nota de plata, dupa ce au stat ai au analizat-o vreo 5 minute (nu exagerez) a venit timpul s-o plateasca. Aflandu-ma langa masa lor, am avut ocazia sa aflu suma...102,30 ron. Distrusul scoate o hartie de 100 ron, si dupa ce se mai scotoceste prin buzunare, IN SFARSIT!!! gaseste 3 "birlici" (bacnote de 1 leu), pe care i le intinde ospatarului. (diferenta de 3 lei, in plus fata de suta de ron)
BAI FRATILOR!!! In momentul in care cei 3 "birlici" au ajuns in mana ospatarului (intregind cei 102,30 ron)....ce credeti ca face distrusa???
Isi atentioneaza partenerul "Vezi ca ai dat 3 hartii de 1 leu, si nu trebuie sa-i mai dai decat 2,30 lei). CRETINUL ALA, in loc sa-i carpeasca o palma pe loc, numai si pentru faptul ca, jumatate din masa mea a pufnit in ras, ce credeti ca face???
Rad si acum ca prostul, cand imi amintesc! Ii spune distrusei "Aaaa, da, ai dreptate!", smulgand un "birlic" din din mana ospatarului care privea socat. Apoi a inceput MAREA CAUTARE. Distrusa si-a rascolit portofelul vreun minut, pana cand a gasit cele 3 monede de 10 bani. :)))
Jur! Daca eram ospatar la mare si pateam asa ceva, nu numai ca, pe loc, le luam "familiile", "inaintasii", si tot ceea ce imi mai venea prin minte, dar i-as fi dat si in suturi afara din restaurant!
Si se mai mira ca asteapta ciorba 20 minute, aratand cu degetu' spre mine care, imi ajunge sub nas in 2 minute. Cu tot cu ardei iute si smantana.
Intr-o zi m-am certat cu a mea consoarta, pentru faptul ca, pe langa bacsisul zilnic de 50 de lei pe care il dadeam ospatarului care se ocupa de ani de zile de mine, ii mai dadeam si picolului (o pustoaica de 20 de ani) o hartie de 10 lei. Observase consoarta mea ca ABSOLUT NIMENI nu dadea si pucolului ceva.
Am incercat sa-i explic ca, acei 10 lei pe care ii primeste de la mine zilnic, pentru acea pustoaica de 20 de ani inseamna enorm, mai ales intr-un restaurant plin de distrusi ca cei de care am facut vorbire mai sus!
Aceleasi discutii le-am avut cu a mea consoarta, si despre cei 30 zilnic pe care ii dadeam baiatului care ne aducea bauturile pe plaja, la sezlong! Noi eram vreo 10 insi, si nu vreti sa stiti cat de dragut si amabil era cu noi. Erau chiar putini cei 30 de lei pe zi.
Vorbind cu el intr-o seara, am aflat ca are salariu de 1000 ron, si se bazeaza pe bacsis. Incearca sa stranga 1500 lire sterline, pentru ca la iarna, sa aiba bani pentru a plati biletul de avion catre Anglia, unde vrea sa se angajeze ospatar.
Va spun sincer ca, ascultandu-l, abia mi-am stapanit o lacrima, pentru ca nu intotdeauna am avut bani, si eu fiind nevoit sa muncesc de la 16 ani. Asa ca, in acea seara, i-am mai dat 100 ron baiatului de pe plaja...sa-i puna la "salteluta" pentru Anglia.
Fireste, nu l-am uitat nici pe barmanul barului de pe plaja, care ne pregatea bauturile. Desi nu zilnic, i-am dat si lui.
Cum nu am uitat nici de femeia de serviciu care timp de 18 zile mi-a facut curat in camera. Nici cei 150 ron pe care i i-am dat, nu mi s-au parut multi. Chiar putin.
De aceea, oriunde ma duc in hotel sau pe plaja, cei care ma servesc, se comporta impecabil!
EU NU AM UITAT DE UNDE AM PLECAT, SI NU VOI UITA NICIODATA, INDIFERENT CAT DE MULTI BANI VOI AVEA IN VIATA.
Si eu, la 16-17 ani, in vacantele de vara, cand munceam muncitor necalificat (desi parintii mei lucrau in comertul exterior, si aveau bani), ma bucuram cand, dupa ce incarcam masina unui delegat venit din tara sa ia diverse marfuri de import (sampoane, sapunuri, chiloti, sutiene samd...era pe vremea lu' Ceausescu)...delegatul ne dadea cate o bacnota de 25 lei (cel mai frecvent), sau cei mai darnici...cate una de 100 lei. (hartia albastra, cine isi aduce aminte)
Eu nu uit sa le respect munca celor care imi asigura confortul pe litoral. Si, sa nu imi spuna cineva placa cu...."am platit sejurul, mi se cuvine un tratament ireprosabil", pentru ca...patronii incaseaza miliarde, iar angajatului ii da un salariu de maximum 1000 ron.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
marți, 4 august 2015
CU CE A FOST NICOLAE MALAXA MAI BENEFIC ROMANIEI DECAT...DORIN COCOS?
Buna ziua dragii mei!
A 17-a zi pe litoral. Penultima, daca nu ma voi razgandi.
Stand pe sezlong si privind marea, mi-am adus aminte despre o emisiune pe care am urmarit-o acum 2 seri (uite ca nu mai tin minte la care post tv, parca la una dintre "Antene" desi...a fost prea reusita emisiunea sa pot crede ca a avut loc la una dintre televiziunile "Varanului"), al carei subiect a fost o "paralela" intre MARII OAMENI DE AFACERI AI ROMANIEI din perioada interbelica versus post revolutia din 1989.
Iar realizatorii au ales ca exemplu al reusitei in afaceri din perioada interbelica pe industriasul roman Nicolae Malaxa, iar din perioada post "revolutionara" pe omul de afaceri Dorin Cocos.
Si, axiomatic, Nicolae Malaxa a iesit invingator in orice COMPARATIE.
Dar, oare, tineretul de astazi, chiar este corect a crede ca Nicolae Malaxa a fost personajul pozitiv in comparatie cu Dorin Cocos?
EU SUSTIN CA INTRE CELE DOUA PERSONAJE NU EXISTA ABSOLUT NICIO DIFERENTA! Niciunul nu a fost un adevarat om de afaceri!
Intr-o societate ca cea prezenta, in care Dragusanca, Cruduta, precum si alte astfel de "nulitati" (incerc sa nu ma exprim licentios) sunt cunoscute de la piciul de 7 ani, pana la baba de 80 de ani, nu mai poti avea pretentia ca viitoatele generatii care ar trebui sa duca Romania pe culmile dezvolatarii (nu socialiste, ca pe vremuri, ci ale Uniunii Europene...deh, s-a schimbat sloganul!), sa aiba idee macar de cine a fost Nicolae Malaxa, cu atat mai putin, amanunte din viata sa de mare industrias roman! Poate cel mai mare, asa cum istoria il numeste!
Scumpilor! Eu nu prea achiesez! Din punctul meu de vedere, NICOLAE MALAXA, nu a fost decat un OPORTUNIST, care a beneficiat din plin, construindu-si o avere colosala, de ajutorul oferit de CASA REGALA ROMANEASCA! (vezi Carol al II-lea)
Nicolae Malaxa a fost "pionierul" activitatii care, in prezent, cu ajutorul DNA, face ca "Beciul Domnesc" sa fie plin de "Cocosi"....AFACERILE CU STATUL!
Asadar, desi destui istorici, OMIT a mai adauga, atunci cand proslavesc industria construita de Nicolae Malaxa, faptul ca, APROAPE IN TOTALITATE, ajutorul dat de Curtea Regala a facut ca lucrurile sa mearga "snur"...acest aspect este cat se poate de adevarat!
In speta, prin influenta sa, Carol al II-lea ii inlesnea industriasului Malaxa accesul la credite extrem de "ieftine", pentru ca ulterior, produsele finite ale industriei construite de acesta, SA AIBA ACHIZITIONAREA GARANTATA DE CATRE STATUL ROMAN, fireste, ca si in prezent, la niste preturi "umflate" bine.
Iar profitul obtinut, exact ca si in prezent, era impartit intre industrias si Curtea Regala.
Dorin Cocos, pana in prezent, a facut exact acelasi lucru. Doar ca, in locul industriei (care astazi nu se mai cere) a facut...PARCARI.
Apoi, cand prin intrarea in politica a sotiei sale (Lenuta) pozitia i-a crescut, si-a indreprat atentia sprea alte afaceri, dar tot cu banii statului, sau mai exact....CU BANII NORODULUI. (vezi afacerile cu ANPR)
Si, exact ca in perioada interbelica, profitul a fost impartit! Ca doar nu putem fi atat de naivi, incat sa credem ca...."Cocoselul", ramanea cu toti banii.
V-am mai spus, cel putin eu, nu dau doi bani pe oamenii de afaceri care fac afaceri cu statul! Aceia nu sunt oameni de afaceri, ci doar niste "pioni" cu ajutorul carora, BANII NORODULUI, sunt "capusati" de catre "gulerele albe" din mediul politic.
Adevaratii oameni de afaceri, sunt aceia care (precum unul dintre cumnatii mei), au pornit acum 15-20-25 de ani de la "nimic", si fara a face vreo afacere cu STATUL, au reusit sa dezvolte o afacere sanatoasa.
Fireste, traiesc bine, dar nici dupa atata vreme, nici macar nu s-au apropiat de statulul de MILIONAR IN EURO. Poate peste inca 25 de ani!
Asadar, consider ca, atunci cand, in presa sau la televiziune, se aduce in discutie SUCCESUL IN AFACERI, nici pe departe, n-ar trebui sa fie aduse in discutie personaje precum Malaxa si Cocos!
Desi nu pare, la o analiza amanuntita, NU EXISTA ABSOLUT NICIO DIFERENTA INTRE CELE DOUA PERSONAJE!
Poate una singura! Malaxa a avut ghinionul sa-i fie confiscata (spun eu, pe buna dreptate) toata averea, iar "Cocoselul"...are noroc! TRAIESTE IN DEMOCRATIE!
Nota: Nu! Nu am vederi comuniste! V-am mai spus ca am fost crescut inca de mic pentru a DETESTA COMUNISMUL, dar consider ca unica solutie pentru toti acesti indivizi care si-au construit AVERI FABULOASE din afaceri cu statul, in timp ce zeci de mii de mame din mediul satesc, nasc cu "moase" ca acum 100 de ani (ca sa dau doar un exemplu) datorita lipsei spitalelor....ESTE CONFISCAREA TOTALA A AVERII. Inclusiv, a celei "dosite" peste granitele tarii, pentru ca, numai un naiv poate crede ca organele de cercetare penala, ajutate de serviciile secrete, nu au capacitatea sa o descopere.
P.S Cautand pe net, o poza cu "Cocoselul", am aflat (scuzabila fiindu-mi neiertata intarziere), ca acesta a fost parasit de tanara basarabeanca in varsta de 25 de ani, imediat cum, impricinatu', a fost cazat intr-un "sejur" prelungit la..."Beciul Domnesc", care a plecat din tara, si s-a cuplat cu un tinerel, cum altfel, plin de bani.
Scapat, intr-un tarziu, de la "Beciul Domnesc", si ajuns acasa, "Cocoselul" a fost cuprins de o crunta depresie, cand a constientizat ca tanara si aratoasa basarabeanca...a dat bir cu fugitii, si nu are de gand sa se intoarca la el.
Si noi care, chiar credeam ca il iubeste sincer!
Sau poate, domnisoara, voia sa iubeasca un "Cocosel" liber si plin de dorinta de a arunca in ea cu...genti, pantofi, blanuri, masini, vile samd de sute si sute de mii de euro (din banii norodului), si nu un "Cocosel" arestat si stresat de anchetatori, care arunca cu bani in cei mai buni avocati. :))
Bineinteles, DOAR O PARERE!
A 17-a zi pe litoral. Penultima, daca nu ma voi razgandi.
Stand pe sezlong si privind marea, mi-am adus aminte despre o emisiune pe care am urmarit-o acum 2 seri (uite ca nu mai tin minte la care post tv, parca la una dintre "Antene" desi...a fost prea reusita emisiunea sa pot crede ca a avut loc la una dintre televiziunile "Varanului"), al carei subiect a fost o "paralela" intre MARII OAMENI DE AFACERI AI ROMANIEI din perioada interbelica versus post revolutia din 1989.
Iar realizatorii au ales ca exemplu al reusitei in afaceri din perioada interbelica pe industriasul roman Nicolae Malaxa, iar din perioada post "revolutionara" pe omul de afaceri Dorin Cocos.
Si, axiomatic, Nicolae Malaxa a iesit invingator in orice COMPARATIE.
Dar, oare, tineretul de astazi, chiar este corect a crede ca Nicolae Malaxa a fost personajul pozitiv in comparatie cu Dorin Cocos?
EU SUSTIN CA INTRE CELE DOUA PERSONAJE NU EXISTA ABSOLUT NICIO DIFERENTA! Niciunul nu a fost un adevarat om de afaceri!
Intr-o societate ca cea prezenta, in care Dragusanca, Cruduta, precum si alte astfel de "nulitati" (incerc sa nu ma exprim licentios) sunt cunoscute de la piciul de 7 ani, pana la baba de 80 de ani, nu mai poti avea pretentia ca viitoatele generatii care ar trebui sa duca Romania pe culmile dezvolatarii (nu socialiste, ca pe vremuri, ci ale Uniunii Europene...deh, s-a schimbat sloganul!), sa aiba idee macar de cine a fost Nicolae Malaxa, cu atat mai putin, amanunte din viata sa de mare industrias roman! Poate cel mai mare, asa cum istoria il numeste!
Scumpilor! Eu nu prea achiesez! Din punctul meu de vedere, NICOLAE MALAXA, nu a fost decat un OPORTUNIST, care a beneficiat din plin, construindu-si o avere colosala, de ajutorul oferit de CASA REGALA ROMANEASCA! (vezi Carol al II-lea)
Nicolae Malaxa a fost "pionierul" activitatii care, in prezent, cu ajutorul DNA, face ca "Beciul Domnesc" sa fie plin de "Cocosi"....AFACERILE CU STATUL!
Asadar, desi destui istorici, OMIT a mai adauga, atunci cand proslavesc industria construita de Nicolae Malaxa, faptul ca, APROAPE IN TOTALITATE, ajutorul dat de Curtea Regala a facut ca lucrurile sa mearga "snur"...acest aspect este cat se poate de adevarat!
In speta, prin influenta sa, Carol al II-lea ii inlesnea industriasului Malaxa accesul la credite extrem de "ieftine", pentru ca ulterior, produsele finite ale industriei construite de acesta, SA AIBA ACHIZITIONAREA GARANTATA DE CATRE STATUL ROMAN, fireste, ca si in prezent, la niste preturi "umflate" bine.
Iar profitul obtinut, exact ca si in prezent, era impartit intre industrias si Curtea Regala.
Dorin Cocos, pana in prezent, a facut exact acelasi lucru. Doar ca, in locul industriei (care astazi nu se mai cere) a facut...PARCARI.
Apoi, cand prin intrarea in politica a sotiei sale (Lenuta) pozitia i-a crescut, si-a indreprat atentia sprea alte afaceri, dar tot cu banii statului, sau mai exact....CU BANII NORODULUI. (vezi afacerile cu ANPR)
Si, exact ca in perioada interbelica, profitul a fost impartit! Ca doar nu putem fi atat de naivi, incat sa credem ca...."Cocoselul", ramanea cu toti banii.
V-am mai spus, cel putin eu, nu dau doi bani pe oamenii de afaceri care fac afaceri cu statul! Aceia nu sunt oameni de afaceri, ci doar niste "pioni" cu ajutorul carora, BANII NORODULUI, sunt "capusati" de catre "gulerele albe" din mediul politic.
Adevaratii oameni de afaceri, sunt aceia care (precum unul dintre cumnatii mei), au pornit acum 15-20-25 de ani de la "nimic", si fara a face vreo afacere cu STATUL, au reusit sa dezvolte o afacere sanatoasa.
Fireste, traiesc bine, dar nici dupa atata vreme, nici macar nu s-au apropiat de statulul de MILIONAR IN EURO. Poate peste inca 25 de ani!
Asadar, consider ca, atunci cand, in presa sau la televiziune, se aduce in discutie SUCCESUL IN AFACERI, nici pe departe, n-ar trebui sa fie aduse in discutie personaje precum Malaxa si Cocos!
Desi nu pare, la o analiza amanuntita, NU EXISTA ABSOLUT NICIO DIFERENTA INTRE CELE DOUA PERSONAJE!
Poate una singura! Malaxa a avut ghinionul sa-i fie confiscata (spun eu, pe buna dreptate) toata averea, iar "Cocoselul"...are noroc! TRAIESTE IN DEMOCRATIE!
Nota: Nu! Nu am vederi comuniste! V-am mai spus ca am fost crescut inca de mic pentru a DETESTA COMUNISMUL, dar consider ca unica solutie pentru toti acesti indivizi care si-au construit AVERI FABULOASE din afaceri cu statul, in timp ce zeci de mii de mame din mediul satesc, nasc cu "moase" ca acum 100 de ani (ca sa dau doar un exemplu) datorita lipsei spitalelor....ESTE CONFISCAREA TOTALA A AVERII. Inclusiv, a celei "dosite" peste granitele tarii, pentru ca, numai un naiv poate crede ca organele de cercetare penala, ajutate de serviciile secrete, nu au capacitatea sa o descopere.
P.S Cautand pe net, o poza cu "Cocoselul", am aflat (scuzabila fiindu-mi neiertata intarziere), ca acesta a fost parasit de tanara basarabeanca in varsta de 25 de ani, imediat cum, impricinatu', a fost cazat intr-un "sejur" prelungit la..."Beciul Domnesc", care a plecat din tara, si s-a cuplat cu un tinerel, cum altfel, plin de bani.
Scapat, intr-un tarziu, de la "Beciul Domnesc", si ajuns acasa, "Cocoselul" a fost cuprins de o crunta depresie, cand a constientizat ca tanara si aratoasa basarabeanca...a dat bir cu fugitii, si nu are de gand sa se intoarca la el.
Si noi care, chiar credeam ca il iubeste sincer!
Sau poate, domnisoara, voia sa iubeasca un "Cocosel" liber si plin de dorinta de a arunca in ea cu...genti, pantofi, blanuri, masini, vile samd de sute si sute de mii de euro (din banii norodului), si nu un "Cocosel" arestat si stresat de anchetatori, care arunca cu bani in cei mai buni avocati. :))
Bineinteles, DOAR O PARERE!
luni, 3 august 2015
SINCERITATEA AR TREBUI SA FIE O NORMALITATE.
Buna seara dragii mei!
Este trecut de miezul noptii, si ca de obicei, in ultimele doua saptamani, la aceasta ora stau in balcon si acult marea!
In afara de aceasta noapte, voi mai avea ocazia sa-i ascult "glasul" inca doua nopti. Imi va fi foarte dor de mare, pana anul viitor cand, daca ma va ajuta Dumnezeu sa fiu sanatos, voi avea ocazia, din nou, sa ascult "concertul" oferit de valuri.
Mai m-am calmat! Am mai scris pe blog, am mai vorbit la telefon, am mai pus un pariu, am dormit, m-am amuzat privind picii cum se joaca pe malul marii, si am evitat in proportie de 99% sa interactionez cu a mea consoarta. Noroc ca avem 2 camere la hotel.
Am citit ceea ce mi-a scris o veche cititoare pe blog, la postarea anterioara, si am retinut doua aspecte.
1. Ca imi citeste blogul de 4 ani si jumatate, apreciind intotdeauna SINCERITATEA MEA, chiar daca, uneori, nu era de acord cu ceea ce scriam.
Pai, de ce nu as fi sincer? O data ca, nutresc cea mai mare mila fata de multele persoane care le vad in ce hal se chinuiesc, mintindu-se singure si nuantand JALNIC realitatile din viata lor, iar in al doilea rand, tin minte clar ca, inca de cand eram copil, nu m-am simtit deloc atras de NESINCERITATE. Eu mereu spuneam ceea ce gandesc.
Aceasta societate INFECTA in care de peste un sfert de secol ne "scaldam", ne-a invatat sa ne MINTIM SINGURI!
Azi, daca ai un sot BETIV ORDINAR, nu vorbesti despre el asa, ci spui ca e baiat bun, dar ca-i place cam mult bautura.
Azi, daca ai o fiica CURVA ORDINARA, care se "intinde" cu toti retarzii plini de bani, cand vorbesti despre ea, nu-i spui CURVA, ci doar o fata care ii place sa se distreze.
Azi, cand ai un frate hot, care a furat la greu, cand vorbesti despre el, nu-i spui asa, ci doar un tip care se "descurca".
Azi, cand ai niste parinti infecti prin comportamentul fata de propriul copil, cand vorbesti despre ei, nu le spui asa, ci doar ca sunt niste batrani neintelesi.
Azi, cand din prostie coroborata cu crunta lipsa de experienta de viata, iti alegi, unul dupa altul, prost, partenerul, cand vorbesti de acest lucru, nu spui asa, ci doar ca ai ghinion.
Si exemplele pot continua la nesfarsit. Procedand in acest fel, ESECUL TOTAL este doar o chestiune de timp.
2. Ca nu intelege de ce o persoana sta intr-o relatie, constienta ca acea relatie nu-i face bine.
Am mai punctat acest aspect. Am 42 de ani, si mi-am trait viata cat majoritatea romanilor, doar pot sa-si imagineze.
AM OBOSIT CRUNT, IAR VREMEA "EXPERIMENTELOR" A TRECUT. Nu ma pot minti nici pe mine, si nici pe altii. Nu-mi doresc (ba chiar imi vine sa vomit, numai la gandu') sa construiesc o alta relatie, si nici forta n-as mai avea.
P.S. Am scris mai des in ultima vreme, dintr-o intamplare. Am descoperit intr-o noapte, tarziu, cand stateam pe balcon si ascultam marea, ca nu este deloc greu sa scriu pe blog, direct de pe telefon. Ba chiar, este infinit mai usor decat de pe tastatura conectata la tableta.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Este trecut de miezul noptii, si ca de obicei, in ultimele doua saptamani, la aceasta ora stau in balcon si acult marea!
In afara de aceasta noapte, voi mai avea ocazia sa-i ascult "glasul" inca doua nopti. Imi va fi foarte dor de mare, pana anul viitor cand, daca ma va ajuta Dumnezeu sa fiu sanatos, voi avea ocazia, din nou, sa ascult "concertul" oferit de valuri.
Mai m-am calmat! Am mai scris pe blog, am mai vorbit la telefon, am mai pus un pariu, am dormit, m-am amuzat privind picii cum se joaca pe malul marii, si am evitat in proportie de 99% sa interactionez cu a mea consoarta. Noroc ca avem 2 camere la hotel.
Am citit ceea ce mi-a scris o veche cititoare pe blog, la postarea anterioara, si am retinut doua aspecte.
1. Ca imi citeste blogul de 4 ani si jumatate, apreciind intotdeauna SINCERITATEA MEA, chiar daca, uneori, nu era de acord cu ceea ce scriam.
Pai, de ce nu as fi sincer? O data ca, nutresc cea mai mare mila fata de multele persoane care le vad in ce hal se chinuiesc, mintindu-se singure si nuantand JALNIC realitatile din viata lor, iar in al doilea rand, tin minte clar ca, inca de cand eram copil, nu m-am simtit deloc atras de NESINCERITATE. Eu mereu spuneam ceea ce gandesc.
Aceasta societate INFECTA in care de peste un sfert de secol ne "scaldam", ne-a invatat sa ne MINTIM SINGURI!
Azi, daca ai un sot BETIV ORDINAR, nu vorbesti despre el asa, ci spui ca e baiat bun, dar ca-i place cam mult bautura.
Azi, daca ai o fiica CURVA ORDINARA, care se "intinde" cu toti retarzii plini de bani, cand vorbesti despre ea, nu-i spui CURVA, ci doar o fata care ii place sa se distreze.
Azi, cand ai un frate hot, care a furat la greu, cand vorbesti despre el, nu-i spui asa, ci doar un tip care se "descurca".
Azi, cand ai niste parinti infecti prin comportamentul fata de propriul copil, cand vorbesti despre ei, nu le spui asa, ci doar ca sunt niste batrani neintelesi.
Azi, cand din prostie coroborata cu crunta lipsa de experienta de viata, iti alegi, unul dupa altul, prost, partenerul, cand vorbesti de acest lucru, nu spui asa, ci doar ca ai ghinion.
Si exemplele pot continua la nesfarsit. Procedand in acest fel, ESECUL TOTAL este doar o chestiune de timp.
2. Ca nu intelege de ce o persoana sta intr-o relatie, constienta ca acea relatie nu-i face bine.
Am mai punctat acest aspect. Am 42 de ani, si mi-am trait viata cat majoritatea romanilor, doar pot sa-si imagineze.
AM OBOSIT CRUNT, IAR VREMEA "EXPERIMENTELOR" A TRECUT. Nu ma pot minti nici pe mine, si nici pe altii. Nu-mi doresc (ba chiar imi vine sa vomit, numai la gandu') sa construiesc o alta relatie, si nici forta n-as mai avea.
P.S. Am scris mai des in ultima vreme, dintr-o intamplare. Am descoperit intr-o noapte, tarziu, cand stateam pe balcon si ascultam marea, ca nu este deloc greu sa scriu pe blog, direct de pe telefon. Ba chiar, este infinit mai usor decat de pe tastatura conectata la tableta.
Bineinteles, DOAR O PARERE!
vineri, 31 iulie 2015
UNDE TE-AU CONDUS SFATURILE..."MODESTILOR"?
Buna ziua dragii mei!
Daca m-ar intreba cineva, sincer, nu stiu ce as raspunde ca imi place mai mult cand sunt la mare. Dimineata (uneori), cand din intamplare, trezindu-ma, fumez o tigara in balcon, tolanit pe sezlong si privind RASARITUL, noaptea, tot pe balcon, cand ascult vocea marii in timp ce-mi fac ordine in ganduri, sau seara pe plaja care ramane aproape pustie, cand linistea care este tulburata doar de zgomotul produs de valuri, imi da o stare enorma de relaxare. Poate cel mai putin imi place ziua pe plaja, desi votka, berea, vinul, tablele, sau suetele declansate INSTANT cu "vecinii de sezlong" nu sunt deloc rele.
Aseara ramasesem pe plaja, ca de obicei, pana spre inserat. Tolanit pe un sezlong, si admirand LUNA PLINA si valurile inspumate...mi-am adus aminte de un episod petrecut cu doar o zi inainte cand, sunandu-mi telefonul, de la capatul celalalt ar firului am primit o VESTE CARE M-A INTRISTAT.
Un fost prieten (ba, as putea spune fara sa exagerez...un fost "frate") mi-a spus textual:
"Te-am sunat sa-ti spun ca, din pacate, am ajuns exact in punctul de care mi-ai spus tu cu cativa ani in urma"
Nota: Nu conteaza la ceea ce a facut referire, oricum, nu de bine.
Trist! Foarte trist!
Pur si simplu urasc momentele (si jur, ca au fost multe) cand diverse persoane ma suna, imi trimit cate un mail, sau imi scriu pe whatsapp,CONFIRMAND...previziunile facute de mine cu timp in urma.
Am mai spus-o! Daca as avea noroc in viata, in masura in care AM INCERCAT SA FAC BINE OAMENILOR, SAU AM INCERCAT SA-I INVAT DE BINE...cred ca n-ar trebui sa mai am grija zilei de maine, pana la adanci batraneti.
De ce, ABSOLUT NICIODATA, oamenii nu asculta un sfat? Greu de spus!
In cazul fostului meu frate de cruce (suna pompos, dar l-am iubit ca pe un frate), consumul de ENERGIE pentru a-i explica si arata anumite aspecte ale existentei sale (negative, evident, si, totodata, foarte periculoase pentru viitor) a fost ABSOLUT URIAS!
8 ANI DIN VIATA MEA, PANA INTR-O ZI IN CARE, A TREBUIT SA ACCEPT CA...AM FACUT UN PARIU PIERZATOR!
Decizia luata a fost DURA! La mine, cand ajung la capatul puterilor, DECIZIILE sunt de-o duritate care, mai ales in ziua de astazi, cand traim intr-o societate cel putin ciudata, pare stranie.
Dar daca nu luam acea decizie, pe langa faptul ca persiflarea si obraznicia devenisera ABISALE, mai exista un risc:
INCERCAND SA FAC BINE, IMI FACEAM MIE MULT RAU!
Ce-as putea sa-ti spun, distinse domn, in aceste momente? Ma voi ruga pentru tine, asa cum am facut-o in fiecare seara (adaugandu-te langa familia mea la finalul rugaciunii), ca ultima sansa pe care o ai, sa mai indulceasca "situatia".
Nota: Din nou, stiu ca-i imposibil de crezut, insa in toti anii trecuti de cand am rupt orice relatie cu fostul meu frate de cruce, niciodata n-a fost sa-mi fac rugaciunea de seara, si alaturi de familia mea, sa nu-L rog pe Dumnezeu sa aiba grija si de el. Cine crede bine, cine nu...asta-i viata.
Din nefericire, ai ajuns in situatia de care te-am tot avertizat cu ani in urma! Sper sa fii constient ca esti UNICUL VINOVAT!
Si n-ai vreo CIRCUMSTANTA ATENUANTA, pentru ca, desi locul si familia in care te-ai nascut, cu greu ti-ar fi dat vreo SANSA de reusita in viata, Dumnezeu, prin bunatatea LUI, nu numai ca te-a adus in Bucuresti, dar mai ales, extrem de usor, ti-a oferit un loc de munca super bun, si un apartament, la achitarea caruia, nu te-ai chinuit, precum altii (nu-i cazul meu), zeci de ani.
Dar poate cel mai mare noroc al tau in viata, desi stiu ca suna al naibi de rau...A FOST CA M-AI CUNOSCUT PE MINE!
Ti-am mai spus-o si in trecut! OM CA MINE, IN VIATA TA NU VEI MAI CUNOASTE!
Precum fac, astazi, cu fiul meu, asa am procedat si cu tine! O stii prea bine! A trebuit sa te invat sa te imbraci, sa nu fii zgarcit cand vine vorba de o haina de firma, sa incepi o folosi un parfum scump, sa te conving sa frecventezi restaurante si baruri cu "staif", pentru ca, mai ales in cazul tau care iti permiteai financiar, diferenta de COST, se regasea din plin...in diferenta MEDIULUI AMBIANT. Apoi am incercat din rasputeri a te dezvata sa vorbesti AGRAMAT, si a te incuraja sa faci o facultate, fiind constient ca nu esti prost, ci doar este vorba de nesansa locului si familiei in care te-ai nascut.
Dar poate cel mai important...TE-AM LUAT CU MINE PESTE TOT. Asa ai avut ocazia sa cunosti oameni dintre cei mai puternici din aceasta tara (oameni cu functii mai putin pompoase, dar cu o putere de decizie uriasa), sa vezi cum arata un alt mediu decat cel infect cu care erai obisnuit.
La ce concluzie ajunsesei?
Ca fara tine, eu nu as fi mers nicaieri. Trist! Ti-am spus-o si in trecut...ca nu stii sa-ti vezi lungul nasului!
Daca te luam cu mine peste tot (mare, delta, restaurante, baruri, cluburi, nunti si botezuri), nu era nici pe departe ca as fi avut nevoie de cineva care sa mearga cu mine, stiut fiind faptul ca, si in padure daca ma lasi singur, ma imprietenesc imediat cu salbaticiunile.
NU! TE LUAM CU MINE PENTRU CA TE CONSIDERAM FRATELE MEU!
Spuneam ca nu ai CIRCUMSTANTE! Si nu ai! Cu toata puterea mea, in cei 8 ani, am incercat sa-ti ofer o altfel de viata, decat "puroiul" cu care erai obisnuit!
Iti amintesti cat insistam acum 5-6 ani sa vii cu familia mea in concediu la mare? Cat te-ar fi costat 2 saptamani in cele mai bune conditii? Nu mult! Stiam ca esti chitros, tocmai de aceea ti-am oferit, inclusiv, sa dormi cu mine in camera (eu, oricum, avand in fiecare vacanta 2 camere la hotel)...dar nici asa nu ai voit!
Soiul rau din tine a fost mai puternic decat capacitatea mea de convingere.
Sa te mai intreb cate vacante ai fi facut cu banii cheltuiti, acum, cand, inca, tot n-a iesit bine?
In aceste momente triste, oare, mai apreciezi PARERILE acelor PERSOANE RETARDATE (inclusiv, aici, pe blog) care iti luau apararea in fata mea, indemnandu-te sa te mandresti cu familia si mediul in care te-ai nascut, si sa nu devii FITOS ca mine (desi eu chiar nu sunt fitos) ???
Unde te-a adus familia si mediul in care te-ai nascut?
Oricum...nu bine!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
P.S. Dumnezeu sa fie cu tine! Pentru ca eu, din nefericire, nu uit, si nu iert...BATAIA DE JOC!
Daca m-ar intreba cineva, sincer, nu stiu ce as raspunde ca imi place mai mult cand sunt la mare. Dimineata (uneori), cand din intamplare, trezindu-ma, fumez o tigara in balcon, tolanit pe sezlong si privind RASARITUL, noaptea, tot pe balcon, cand ascult vocea marii in timp ce-mi fac ordine in ganduri, sau seara pe plaja care ramane aproape pustie, cand linistea care este tulburata doar de zgomotul produs de valuri, imi da o stare enorma de relaxare. Poate cel mai putin imi place ziua pe plaja, desi votka, berea, vinul, tablele, sau suetele declansate INSTANT cu "vecinii de sezlong" nu sunt deloc rele.
Aseara ramasesem pe plaja, ca de obicei, pana spre inserat. Tolanit pe un sezlong, si admirand LUNA PLINA si valurile inspumate...mi-am adus aminte de un episod petrecut cu doar o zi inainte cand, sunandu-mi telefonul, de la capatul celalalt ar firului am primit o VESTE CARE M-A INTRISTAT.
Un fost prieten (ba, as putea spune fara sa exagerez...un fost "frate") mi-a spus textual:
"Te-am sunat sa-ti spun ca, din pacate, am ajuns exact in punctul de care mi-ai spus tu cu cativa ani in urma"
Nota: Nu conteaza la ceea ce a facut referire, oricum, nu de bine.
Trist! Foarte trist!
Pur si simplu urasc momentele (si jur, ca au fost multe) cand diverse persoane ma suna, imi trimit cate un mail, sau imi scriu pe whatsapp,CONFIRMAND...previziunile facute de mine cu timp in urma.
Am mai spus-o! Daca as avea noroc in viata, in masura in care AM INCERCAT SA FAC BINE OAMENILOR, SAU AM INCERCAT SA-I INVAT DE BINE...cred ca n-ar trebui sa mai am grija zilei de maine, pana la adanci batraneti.
De ce, ABSOLUT NICIODATA, oamenii nu asculta un sfat? Greu de spus!
In cazul fostului meu frate de cruce (suna pompos, dar l-am iubit ca pe un frate), consumul de ENERGIE pentru a-i explica si arata anumite aspecte ale existentei sale (negative, evident, si, totodata, foarte periculoase pentru viitor) a fost ABSOLUT URIAS!
8 ANI DIN VIATA MEA, PANA INTR-O ZI IN CARE, A TREBUIT SA ACCEPT CA...AM FACUT UN PARIU PIERZATOR!
Decizia luata a fost DURA! La mine, cand ajung la capatul puterilor, DECIZIILE sunt de-o duritate care, mai ales in ziua de astazi, cand traim intr-o societate cel putin ciudata, pare stranie.
Dar daca nu luam acea decizie, pe langa faptul ca persiflarea si obraznicia devenisera ABISALE, mai exista un risc:
INCERCAND SA FAC BINE, IMI FACEAM MIE MULT RAU!
Ce-as putea sa-ti spun, distinse domn, in aceste momente? Ma voi ruga pentru tine, asa cum am facut-o in fiecare seara (adaugandu-te langa familia mea la finalul rugaciunii), ca ultima sansa pe care o ai, sa mai indulceasca "situatia".
Nota: Din nou, stiu ca-i imposibil de crezut, insa in toti anii trecuti de cand am rupt orice relatie cu fostul meu frate de cruce, niciodata n-a fost sa-mi fac rugaciunea de seara, si alaturi de familia mea, sa nu-L rog pe Dumnezeu sa aiba grija si de el. Cine crede bine, cine nu...asta-i viata.
Din nefericire, ai ajuns in situatia de care te-am tot avertizat cu ani in urma! Sper sa fii constient ca esti UNICUL VINOVAT!
Si n-ai vreo CIRCUMSTANTA ATENUANTA, pentru ca, desi locul si familia in care te-ai nascut, cu greu ti-ar fi dat vreo SANSA de reusita in viata, Dumnezeu, prin bunatatea LUI, nu numai ca te-a adus in Bucuresti, dar mai ales, extrem de usor, ti-a oferit un loc de munca super bun, si un apartament, la achitarea caruia, nu te-ai chinuit, precum altii (nu-i cazul meu), zeci de ani.
Dar poate cel mai mare noroc al tau in viata, desi stiu ca suna al naibi de rau...A FOST CA M-AI CUNOSCUT PE MINE!
Ti-am mai spus-o si in trecut! OM CA MINE, IN VIATA TA NU VEI MAI CUNOASTE!
Precum fac, astazi, cu fiul meu, asa am procedat si cu tine! O stii prea bine! A trebuit sa te invat sa te imbraci, sa nu fii zgarcit cand vine vorba de o haina de firma, sa incepi o folosi un parfum scump, sa te conving sa frecventezi restaurante si baruri cu "staif", pentru ca, mai ales in cazul tau care iti permiteai financiar, diferenta de COST, se regasea din plin...in diferenta MEDIULUI AMBIANT. Apoi am incercat din rasputeri a te dezvata sa vorbesti AGRAMAT, si a te incuraja sa faci o facultate, fiind constient ca nu esti prost, ci doar este vorba de nesansa locului si familiei in care te-ai nascut.
Dar poate cel mai important...TE-AM LUAT CU MINE PESTE TOT. Asa ai avut ocazia sa cunosti oameni dintre cei mai puternici din aceasta tara (oameni cu functii mai putin pompoase, dar cu o putere de decizie uriasa), sa vezi cum arata un alt mediu decat cel infect cu care erai obisnuit.
La ce concluzie ajunsesei?
Ca fara tine, eu nu as fi mers nicaieri. Trist! Ti-am spus-o si in trecut...ca nu stii sa-ti vezi lungul nasului!
Daca te luam cu mine peste tot (mare, delta, restaurante, baruri, cluburi, nunti si botezuri), nu era nici pe departe ca as fi avut nevoie de cineva care sa mearga cu mine, stiut fiind faptul ca, si in padure daca ma lasi singur, ma imprietenesc imediat cu salbaticiunile.
NU! TE LUAM CU MINE PENTRU CA TE CONSIDERAM FRATELE MEU!
Spuneam ca nu ai CIRCUMSTANTE! Si nu ai! Cu toata puterea mea, in cei 8 ani, am incercat sa-ti ofer o altfel de viata, decat "puroiul" cu care erai obisnuit!
Iti amintesti cat insistam acum 5-6 ani sa vii cu familia mea in concediu la mare? Cat te-ar fi costat 2 saptamani in cele mai bune conditii? Nu mult! Stiam ca esti chitros, tocmai de aceea ti-am oferit, inclusiv, sa dormi cu mine in camera (eu, oricum, avand in fiecare vacanta 2 camere la hotel)...dar nici asa nu ai voit!
Soiul rau din tine a fost mai puternic decat capacitatea mea de convingere.
Sa te mai intreb cate vacante ai fi facut cu banii cheltuiti, acum, cand, inca, tot n-a iesit bine?
In aceste momente triste, oare, mai apreciezi PARERILE acelor PERSOANE RETARDATE (inclusiv, aici, pe blog) care iti luau apararea in fata mea, indemnandu-te sa te mandresti cu familia si mediul in care te-ai nascut, si sa nu devii FITOS ca mine (desi eu chiar nu sunt fitos) ???
Unde te-a adus familia si mediul in care te-ai nascut?
Oricum...nu bine!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
P.S. Dumnezeu sa fie cu tine! Pentru ca eu, din nefericire, nu uit, si nu iert...BATAIA DE JOC!
miercuri, 29 iulie 2015
O REVENIRE, DIN FERICIRE DOAR PENTRU O ZI...IN "CUPTOR".
Buna seara dragii mei!
Ora 1 noaptea, pe blacon. Marea...tacuta in aceasta noapte. Nici pic de valuri. Dar macar se simte briza.
Bai, fratilor, astazi (de fapt ieri), din fericire, numai pentru o zi, am revenit in "CUPTURUL" DIN BUCURESTI. Cumnatelu' a avut o treaba importanta de rezolvat, si cum, fire nobila fiind, nu are carnet si nici masina (foloseste la greu taxiul), EU, bunul samaritean, cu conditia de a plati benzina (vreo 350 ron, pentru ca masinuta mea cand o "calc" la 160-170..."suge" la greu)...m-am oferit sa-i fiu sofer.
Asadar, dupa ce am scapat nevatamat pe Autostrada Soarelui (mai bine spus...a curului), pentru ca...AVIZ AMATORILOR, imediat cum intri pe ea (plecand din C-ta), pe la km 12, in cazul in care "alergi" cu vreo 160-170 km/ora, ai toate sansele sa-ti iei zborul, datorita CRETINILOR DE CONSTRUCTORI care, la una dintre desele "imbinari" a bucatilor de autostrada....AU LASAT O DENIVELARE URIASA (la viteza mare, pur si simplu ai impresia ca decolezi, asta in cazul in care, Doamne Fereste, nu pierzi controlul volanului)...in jur de ora 11, am ajuns in Bucuresti.
Cumnatu' a luat un taxi si s-a dus sa rezolve treaba, iar eu m-am dus "glont" la barul din cartier unde, dupa cum multi dintre voi stiti, il frecventez aproape zilnic.
Initial nu am resimtit DOGOAREA, poate si pentru ca era dimineata, iar terasa in umbra, insa cu fiecare ceas care trecea, simteam cum transpiratia punea stapanire deplina pe FINA mea piele.
Pe la ora 15 deja simteam ca ma sufoc! Iar cumnatelu' inca nu terminase treaba. Vorbind cu el la telefon, chiar i-am spus ca, in cazul in care as afla ca...TREABA IMPORTANTA, este cumva vreo "amanta"...PUR SI SIMPLU IL VOI STRANGE DE GAT! Nu pentru ca are amanta (desi el, de ani de zile sustine cu tarie ca nu are), ci pentru faptul ca, daca tot am pierdut o zi de plaja, putea sa-si convinga amanta sa vina cu o prietena care, din SPIRIT CIVIC, sa nu ma lase sa mor de cald la o terasa, in timp ce cumnatu'..."marcheaza" la aer conditionat :)))
In sfarsit, pe la ora 18, paraseam "CUPTORUL" din Bucuresti, intorcandu-ne la Mamaia!
De ce am scris acest comentariu? SIMPLU! Ma tot gandesc la cei care ma intreba uimiti, cum de pot sta pe litoral 14-15-16 zile.
Cum sa nu pot sta, fratilor? Anul acesta am rezervat 15 nopti, dar dupa "experienta" de astazi, la unison cu cumnatu' (scuzati cacofonia), am decis sa mai prelungim inca 3 zile! Asadar, facandu-ne socoteala, MAI AVEM INCA 9 ZILE DE SOARE, MARE, DAR MAI ALES RACOROASA BRIZA!
Cumva, este mai bine in Bucuresti, cand termometrul arata 36-38-40 de grade la umbra?
Cum sa te plictisesti la mare???
Jur ca nu pot intelege!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Ora 1 noaptea, pe blacon. Marea...tacuta in aceasta noapte. Nici pic de valuri. Dar macar se simte briza.
Bai, fratilor, astazi (de fapt ieri), din fericire, numai pentru o zi, am revenit in "CUPTURUL" DIN BUCURESTI. Cumnatelu' a avut o treaba importanta de rezolvat, si cum, fire nobila fiind, nu are carnet si nici masina (foloseste la greu taxiul), EU, bunul samaritean, cu conditia de a plati benzina (vreo 350 ron, pentru ca masinuta mea cand o "calc" la 160-170..."suge" la greu)...m-am oferit sa-i fiu sofer.
Asadar, dupa ce am scapat nevatamat pe Autostrada Soarelui (mai bine spus...a curului), pentru ca...AVIZ AMATORILOR, imediat cum intri pe ea (plecand din C-ta), pe la km 12, in cazul in care "alergi" cu vreo 160-170 km/ora, ai toate sansele sa-ti iei zborul, datorita CRETINILOR DE CONSTRUCTORI care, la una dintre desele "imbinari" a bucatilor de autostrada....AU LASAT O DENIVELARE URIASA (la viteza mare, pur si simplu ai impresia ca decolezi, asta in cazul in care, Doamne Fereste, nu pierzi controlul volanului)...in jur de ora 11, am ajuns in Bucuresti.
Cumnatu' a luat un taxi si s-a dus sa rezolve treaba, iar eu m-am dus "glont" la barul din cartier unde, dupa cum multi dintre voi stiti, il frecventez aproape zilnic.
Initial nu am resimtit DOGOAREA, poate si pentru ca era dimineata, iar terasa in umbra, insa cu fiecare ceas care trecea, simteam cum transpiratia punea stapanire deplina pe FINA mea piele.
Pe la ora 15 deja simteam ca ma sufoc! Iar cumnatelu' inca nu terminase treaba. Vorbind cu el la telefon, chiar i-am spus ca, in cazul in care as afla ca...TREABA IMPORTANTA, este cumva vreo "amanta"...PUR SI SIMPLU IL VOI STRANGE DE GAT! Nu pentru ca are amanta (desi el, de ani de zile sustine cu tarie ca nu are), ci pentru faptul ca, daca tot am pierdut o zi de plaja, putea sa-si convinga amanta sa vina cu o prietena care, din SPIRIT CIVIC, sa nu ma lase sa mor de cald la o terasa, in timp ce cumnatu'..."marcheaza" la aer conditionat :)))
In sfarsit, pe la ora 18, paraseam "CUPTORUL" din Bucuresti, intorcandu-ne la Mamaia!
De ce am scris acest comentariu? SIMPLU! Ma tot gandesc la cei care ma intreba uimiti, cum de pot sta pe litoral 14-15-16 zile.
Cum sa nu pot sta, fratilor? Anul acesta am rezervat 15 nopti, dar dupa "experienta" de astazi, la unison cu cumnatu' (scuzati cacofonia), am decis sa mai prelungim inca 3 zile! Asadar, facandu-ne socoteala, MAI AVEM INCA 9 ZILE DE SOARE, MARE, DAR MAI ALES RACOROASA BRIZA!
Cumva, este mai bine in Bucuresti, cand termometrul arata 36-38-40 de grade la umbra?
Cum sa te plictisesti la mare???
Jur ca nu pot intelege!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
