Din nou, a trecut multa vreme de cand nu am mai scris. Asa este, desi am evitat a recunoaste, dupa infarctul si stopul cardiac pe care l-am suferit in luna decembrie a anului trecut, nu am mai gasit resursele necesare a mai scrie pe blog. Ba, chiar am avut un moment im care am voit a sterge blogul...
Vedeti voi, in cei aproape 10 ani de cand scriu pe blog, atunci cand am facut-o (indiferent de subiectul abordat), nu am facut-o "mecanic" ci m-am consumat pentru aproape fiecare postare. Uite, acum, spre exemplu, cate as mai scrie despre cazul "Caracal", insa evit, deoarece mi-ar fi imposibil sa scriu fara sa ma implic enorm sufleteste.
Si, nu mai gasesc resurse, mai ales in conditiile in care RECUPERAREA MEA DUPA INFARCT merge destul de anevoios, psihicul fiindu-mi destul de serios afectat (poate ca, daca nu as fi suferit si acel stop cardiac, altfel ar fi fost situatia), iar in plus, nu stiu din ce cauza, inca am niste ameteli si stari de rau...
In fine...nu mai conteaza! Cand ar fi contat, nu am miscat absolut niciun deget pentru a evita drumul care avea cu siguranta o unica destinatie....atac cerebral sau infarct.
In aceasta noapte (pentru ca este ora 1), implinesc 46 de ani, moment care ma prinde, asa cum s-a intamplat in ultimii 8 ani, pe balconul Hotelului Comandor din Mamaia, "ascultand" marea.
Spre deosebire de ceilalti ani, LIPSESTE TIGAREA, viciu pe care l-am lasat, instant, in decembrie, dupa 29 de ani de fumat minimum 2 pachete/zi.
Dar, am o bere, din care am gustat cateva guri, SI MA CONSIDER UN MARE PRIVILEGIAT IN FATA LUI DUMNEZEU, PENTRU FAPTUL CA MI-A MAI DAT ACEASTA OCAZIE...
Am uitat....spre deosebire de ceilalti ani, LIPSESTE SI BRONZUL, pentru ca in cele 10-11 zile de cand ma aflu pe litoralul marii negre, nu mi-am scos tricoul, cu atat mai putin sa fac plaja, fie si un minutel.
Am invatat sa "consum" altfel marea! Daca in ceilalti 7 ani petrecuti in nordul statiunii Mamaia, nu cred ca au fost mai mult de 5 dati in care am parcurs pe jos distanta pana in partea de sud a statiunii (la Telegondola), ANUL ACESTA, fara exceptie, in fiecare seara, am parcurs in ritm alert aceata distanta (dus si intors, aproximativ 5 km)...
Din nefericire, dupa infarctul suferit, agravat si de stop cardiac, zilele caniculare imi creaza foarte mari probleme, asa ca BRIZA RACOROASA de la malul marii reprezinta o salvare...
Am iesit si eu pe plaja, dar numai dupa ora 18, si tot sub imensa umbrela am stat, cu palaria pe cap si fara sa scot tricoul :))) Dar, imi era suficient sa privesc si sa "ascult" marea!
Nu-mi mai aduc aminte daca v-am mai spus, insa asa a voit Dumnezeu a se intampla, atunci, pe 9 decembrie, cand am fost resuscitat in UPU la Spitalul Floreasca, ca in momentul in care medicii mi-au aplicat socurile electrice pentru a-mi reporni inima, talpa defibrilatorului sa nu fi fost data cu gel, asa ca mi-a ramas pe piept o urma care, chiar daca se vede foarte vag, totusi asa va ramane pe viata...
Privesc adesea acea "urma"....
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
You're a survivor!
RăspundețiȘtergereLa multi ani,Mircea!Sa fii sanatos si sa te bucuri de mare, de fiecare noua varsta a baietelului tau, de zambetele si reusitele lui in viata, de zile frumoase, de ani senini si generosi! ,,Pune-ti o dorinta si orice-i cu putinta!"
Multumesc!!!! Asemenea, iti urez!
Ștergere