DE CE NE MIRA CAZUL DE LA CARACAL? (partea 2)

Buna seara, dragii mei!

Candva, demult, pe vremea cand aveam vreo 26-27 de ani, cineva mi-a spus asa: "Bai, nu stiu cum faci, dar mereu TE PISI contra vantului!". Si, mare dreptate avea!

Imi asum riscul ca si in aceasta seara sa fac la fel cum am facut toata viata!

Bai, sincer, m-am saturat pana peste cap de acest domn, ALEXANDRU CUMPANASU! Nu mai poti deschide un ziar sau sa asculti o stire la tv, fara sa auzi de acest individ...

Asa, deodata, se lupta cu presedintele, primul ministru, politia, serviciile secrete, amenintand in stanga si in dreapta ca daca nu se va face dreptate, nu stiu ce se va intampla...

Ok! Fara doar si poate, pentru ca nu sunt cretin, INTELEG DUREREA SI FRUSTRAREA traite de catre distinsul domn, dupa intreaga nenorocire petrecuta!

INSA, INTREB IO, DE LA INALTIMEA IGNORANTEI MELE CAPITALE, pana sa i se intample propriei nepoate, domnul Cumpanasu nu auzise de faptul ca sunt rapiti si raman disparuti sute de copii? Oare, domnu' Cumpanasu, nu auzise de existenta clanurilor interlope, parte din ele, ocupandu-se si de traficul de copii?

Aaaaaa, mda...exact ce spuneam de atatea ori pe acest blog, in cei aproape 10 ani de cand scriu: SUNTEM FFF DEMOCRATI SI INGADUITORI FATA DE INFRACTORI, PANA NI SE INTAMPLA NOUA! Dupa care, brusc, aderam la "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"!

Desi am facut efortul de a cauta sa aflu cine este, mai exact, acest domn Alexandru Cumpanasu, nu am reusit sa ma edific foarte exact, dar banuiesc ca este presedintele unui ONG...

Pai, tocmai aceste ONG-uri aparute de nicaieri (nu ma refer la domnul Cumpanasu, pentru ca nu stiu ce ONG conduce) de-a lungul anilor au MILITAT pentru cele mai "curioase" lucruri.

Cand au fost copii mutilati sau chiar UCISI de cainii vagabonzi, au sarit ONG-urile...

Tot ONG-urile au sarit ca arse si au militat pentru DREPTURILE INFRACTORILOR IN PUSCARII, ajungandu-se la situatia in care un criminal sau un violator care a distrus o familie, SA AIBA MAI MULTE DREPTURI DECAT UN OM CORECT!

Cand s-a pus problema reintroducerii pedepsei cu moartea sau, in cazul violatorilor, castrarea acestora, aceleasi ONG-uri au facut apel la neapelarea de masuri extreme!

Iar exemplele pot continua! ATENTIE!!!! EU NU SPUN, NICI CA ESTE BINE SI NICI CA ESTE RAU, FAPTUL CA ACESTE ONG-uri APARUTE PRECUM CIUPERCILE DUPA PLOAIE SUNT FOARTE ATENTE SI MILITEAZA PENTRU DIVERSE LUCRURI!

Dar, nu pot sa nu observ faptul ca, atunci cand ANUMITE LUCRURI NI SE INTAMPLA NOUA, nu mai suntem democrati si impaciuitori! Ba, din contra, ne intoarcem la LEGEA TALIONULUI!

Eeeee, aici avem o mare problema! Cand eu, un NEICA NIMENI, in toti acesti ani, scriind despre diversele atrocitati comise de infractori, IMI ARATAM REVOLATA SI FRUSTRAREA PENTRU FAPTUL CA SISTEMUL NU IA MASURI DRASTICE, domnul Alexandru Cumpanasu, nu am vazut sa fi avut vreo problema, desi si atunci era vorba despre DESTINE DISTRUSE!

Deh, victimele nu faceau parte dintre apropiatii domnului Cumpanasu!

TOCMAI AICI TREBUIE SA LUCRAM: SA NE PESE, SA FIM LA FEL DE VOCALI, SI CAND NU ESTE VORBA DE UN APROPIAT DE-AL NOSTRU!

Inchei, intreband:

Cumva, domnul Cumpanasu, cel putin in ultimele 6 luni, NU A CITIT IN PRESA FAPTUL CA URMARE RECURSULUI COMPENSATORIU, sute de criminali si violatori de copii au iesit din puscarie???

DE CE, IN TOT ACEST TIMP, NICI MACAR O DATA, NU S-A LUAT DE GAT CU SISTEMUL, LA FEL CUM O FACE ASTAZI?

Bineinteles, DOAR O PARERE!

DE CE NE MIRA CAZUL DE LA CARACAL? (partea 1)

Buna seara, dragii mei!

Intorcandu-ma in aceasta seara de la mare, am gasit, IN SFARSIT, un Bucuresti racoros, ceea ce ma bucura nespus!

Desi, doar acum cateva zile, am spus ca voi evita sa o fac, voi scrie cateva randuri despre fata rapita si ucisa, la Caracal.

A arunca cu noroi in toata politia romana imi pare o greseala, insa....sa fim seriosi, doar nu ne asteptam ca la CARACAL sa fie niste politisti super pregatiti in rapiri si alte nebunii...

Mai mult, din cate vad, doamna prim-ministru a gasit de cuvinta sa o demita din guvern PE SINGURA PERSOANA (ministru educatiei) CARE A PUS PUNCTUL PE "I", INDIFERENT DE SENTIMENTELE CE NE COPLESESC IN ACESTE ZILE!

Imi asum oprobiul public, achiesand total la punctul de vedere expus de doamna Ecaterina Andronescu (pentru care, sa ne intelegem!!!...nu nutresc, nici cel mai mic strop de simpatie), si anume ca....O FATA DE 15 ANI, SUB NICIO FORMA SI IN NICIO SITUATIE, NU ARE CE SA CAUTE A SE URCA IN MASINA UNUI BARBAT, FACAND AUTOSTOPU'.

Din umilu-mi punct de vedere, de aici ar trebui sa plece EDUCATIA adolescentelor, pentru ca pe viitor sa nu mai existe astfel de nenorociri!

Si, cand un MINISTRU indrazneste sa puna punctul pe "i"...doamna prim-ministru il demite din guvern!!!! Absolut, uluitor!

Poate sunt eu tampit si retardat, dar daca as fi avut o fata, EXACT ACELEASI CUVINTE (precum ale doamnei Ecaterina Andronescu) LE-AS FI FOLOSIT ACUM PENTRU A INCERCA SA O PREGATESC PENTRU VIITOR, BINEINTELES, VIS-A-VIS DE CAZUL DE LA CARACAL!

Tati, sub nicio forma, nu ai ce sa cauti a te urca in masina unui barbat, facand autostopul. Uite ce a patit saraca fata de la Caracal!

Greu de inteles decizia doamnei prim-ministru! Sau, nu chiar atat de greu, daca mi-as aduce aminte de anumite lucruri din trecutul, nu foarte indepartat. (dar, nu-i momentul)

In rest, de ce ne mira astfel de tragedii????

Pai, doar astazi citeam in presa despre faptul ca, urmare recursului compensatoriu, NU STIU CATE SUTE DE CRIMINALI SI VIOLATORI AU IESIT DIN PUSCARIE, MAI DEVREME!!!!

Asadar, in conditiile in care am permis (noi toti, sa ne intelegem!) unui individ CORUPT SI PENAL, ca timp de 3 ani, SA MODIFICE LEGILE JUSTITIEI, NUMAI IN FAVOAREA INFRACTORILOR (criminali, violatori, talhari samd)....de ce ne mai mira cazul de la Caracal???

Si, cate ar mai fi de spus...

Bineinteles, DOAR O PARERE!

LA "UMBRA" CELOR 46 DE ANI.

Buna dimineata, dragii mei!

Din nou, a trecut multa vreme de cand nu am mai scris. Asa este, desi am evitat a recunoaste, dupa infarctul si stopul cardiac pe care l-am suferit in luna decembrie a anului trecut, nu am mai gasit resursele necesare a mai scrie pe blog. Ba, chiar am avut un moment im care am voit a sterge blogul...

Vedeti voi, in cei aproape 10 ani de cand scriu pe blog, atunci cand am facut-o (indiferent de subiectul abordat), nu am facut-o "mecanic" ci m-am consumat pentru aproape fiecare postare. Uite, acum, spre exemplu, cate as mai scrie despre cazul "Caracal", insa evit, deoarece mi-ar fi imposibil sa scriu fara sa ma implic enorm sufleteste.

Si, nu mai gasesc resurse, mai ales in conditiile in care RECUPERAREA MEA DUPA INFARCT merge destul de anevoios, psihicul fiindu-mi destul de serios afectat (poate ca, daca nu as fi suferit si acel stop cardiac, altfel ar fi fost situatia), iar in plus, nu stiu din ce cauza, inca am niste ameteli si stari de rau...

In fine...nu mai conteaza! Cand ar fi contat, nu am miscat absolut niciun deget pentru a evita drumul care avea cu siguranta o unica destinatie....atac cerebral sau infarct.

In aceasta noapte (pentru ca este ora 1), implinesc 46 de ani, moment care ma prinde, asa cum s-a intamplat in ultimii 8 ani, pe balconul Hotelului Comandor din Mamaia, "ascultand" marea.

Spre deosebire de ceilalti ani, LIPSESTE TIGAREA, viciu pe care l-am lasat, instant, in decembrie, dupa 29 de ani de fumat minimum 2 pachete/zi.

Dar, am o bere, din care am gustat cateva guri, SI MA CONSIDER UN MARE PRIVILEGIAT IN FATA LUI DUMNEZEU, PENTRU FAPTUL CA MI-A MAI DAT ACEASTA OCAZIE...

Am uitat....spre deosebire de ceilalti ani, LIPSESTE SI BRONZUL, pentru ca in cele 10-11 zile de cand ma aflu pe litoralul marii negre, nu mi-am scos tricoul, cu atat mai putin sa fac plaja, fie si un minutel.

Am invatat sa "consum" altfel marea! Daca in ceilalti 7 ani petrecuti in nordul statiunii Mamaia, nu cred ca au fost mai mult de 5 dati in care am parcurs pe jos distanta pana in partea de sud a statiunii (la Telegondola), ANUL ACESTA, fara exceptie, in fiecare seara, am parcurs in ritm alert aceata distanta (dus si intors, aproximativ 5 km)...

Din nefericire, dupa infarctul suferit, agravat si de stop cardiac, zilele caniculare imi creaza foarte mari probleme, asa ca BRIZA RACOROASA de la malul marii reprezinta o salvare...

Am iesit si eu pe plaja, dar numai dupa ora 18, si tot sub imensa umbrela am stat, cu palaria pe cap si fara sa scot tricoul :))) Dar, imi era suficient sa privesc si sa "ascult" marea!

Nu-mi mai aduc aminte daca v-am mai spus, insa asa a voit Dumnezeu a se intampla, atunci, pe 9 decembrie, cand am fost resuscitat in UPU la Spitalul Floreasca, ca in momentul in care medicii mi-au aplicat socurile electrice pentru a-mi reporni inima, talpa defibrilatorului sa nu fi fost data cu gel, asa ca mi-a ramas pe piept o urma care, chiar daca se vede foarte vag, totusi asa va ramane pe viata...

Privesc adesea acea "urma"....

Bineinteles, DOAR O PARERE!