PENTRU MINE, CRACIUNUL A FOST PE ...9 DECEMBRIE!

Buna seara, dragii mei!

Ziua de duminica (9 decembrie 2018) incepuse absolut banal. M-am trezit pe la ora 7:30, am mancat ceva pe fuga si am tras o tigara, m-am spalat si m-am imbracat, dupa care am pornit impreuna cu fiul si consoarta mea spre un teren de fotbal din Drumul Taberei, unde la ora 9:30 fiul meu urma sa dispute un meci din campionat.

Unicul lucru care mi s-a parut ciudat a fost DORINTA IMENSA (as spune, imperioasa) pe care am simtit-o in acea dimineata, inca de cand am deschis ochii, DE A MERGE LA BISERICA MEA DE SUFLET (o catedrala din cartierul Titan)....atentie!!!!....INAINTE DE A FACE ORICE ALTCEVA IN ACEA ZI!

Asa ca, dupa ce am pus benzina si am cumparat capucino si tigari, mi-am anuntat baiatul si consoarta ca vom trece cateva minute pe la BISERICA! Niciunul nu au fost foarte multumiti de decizia mea, avand in vedere ca eram oarecum in intarziere (ei propunandu-mi sa mergem la biserica dupa ce ne intoarcem de la meciul de fotbal)...DAR, EU SIMTEAM CU TOATA FIINTA MEA FAPTUL CA, ORICE S-AR INTAMPLA, IN ACEA DIMINEATA, INAINTE DE ORICE ALTA ACTIVITATE, TREBUIA SA AJUNG LA BISERICA!

Am ajuns la biserica, am ingenunchiat in fata altarului impreuna cu fiul meu si am spus Tatal Nostru, i-am multumit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat in viata, apoi am aprins cateva lumanari, si am plecat la meci.

Dupa ce am asistat la meciul de fotbal, in jurul orei 11:30 ajunseeem deja in parcarea Mall Vitan, unde trebuia sa schimb niste incaltari, MOMENT IN CARE, DE NICAIERI, AM SIMTIT O DURERE MARE IN SPATE, EXACT LANGA COLOANA, CA SI CUM CINEVA MI-A BAGAT UN PUMNAL.

Initial, am zis ca este un junghi intercostal, asa ca timp de vreo 30 de minute (cat am petrecut in Mall) nu i-am dat o foarte mare atentie, desi durerea era semnificativa. Dar, in momentul in care am simtit cum durerea si amorteala coboara pe bratul stang, iar maxilarul incepe sa imi amorteasca, am luat decizia sa ajung cat mai repede la Spitalul Floreasca.

A FOST O DECIZIE CAPITALA!

Ajuns la camera de garda a spitalului, abia reusind a ma mai tine pe picioare, am abordat un medic de la Smurd caruia i-am spus cat de rau imi este si cat de tare ma doare in zona spatelui, dar reactia respectivului nu mi-a dat prea mari sperante de a fi evaluat imediat, fiind trimis sa stau pe un scaun pana voi fi inregistrat la camera de garda.

Asezandu-ma pe scaun, simteam cum se scurge toata energia din mine, fiind in pragul de a lesina, asa ca am luat hotararea de a aborda o alt medic (acolo, pe hol)....insa nici reactia celui de-al doilea medic nu a fost cea pe care mi-o doream, acesta spunandu-mi sa astept sa fiu inregistrat si, probabil, starea pe care o acuz provine de la un atac de panica.

Cu ultimele puteri, am abordat un al treilea doctor (o doamna, tot de pe Smurd)....care m-a luat si m-a asezat pe un pat din camera de garda, iar in cateva minute, dupa electrocardiograma ce mi-a fost facuta, verdictul suna implacabil:

ATI FACUT INFARCT! Stati linistit, totul va fi bine!

Din acel moment, am mai apucat a-i spune consoartei mele (care era pe hol si, intre timp, fusese anuntata) sa-l ia pe fiul meu de pe hol si sa nu-l lase sa ma vada in acea stare, apoi sa ma chinuiesc a inghiti vreo 7-8 pastile pe care mi le dadeau medicii din jurul patului in care eram asezat si....MI S-A TAIAT FILMUL!

INTRASEM IN STOP CARDIAC!

Am revenit la viata dupa 3 socuri electrice si 5-6 minute de masaj cardiac, dupa care, urgent, a fost dus in sala de operatii, unde mi-a fost montat un stent.

Apoi, au urmat 3 zile si trei nopti petrecute la terapie intensiva, si inca vreo 5 zile petrecute intr-una dintre rezervele Spitalului Floreasca.

Nu! Nu ma mira ca am facut acest infart urmat de stop cardiac, la doar 45 de ani! Este DOAR urmarea fireasca a imenselor greseli pe care le-am facut in viata, a nervilor si supararilor, continue, toate puse la inima, a celor 29 de ani de fumat (minimum, doua pachete pe zi), a miilor de nopti pierdute samd.

Sunt ffff multe de comentat, insa chiar si acum, la 16 zile distanta de la infarct, scriu cu greu, chiar acest comentariu fiind scris in 8-10 parti, in functie de cat de repede oboseam!

CRACIUN FERICIT ALATURI DE CEI DRAGI!

Bineinteles, DOAR O PARERE!