NE MAI VEDEM PESTE 3 ANI...CE BINE!!!

Buna seara dragii mei!

Azi dimineata am facut ceva ce tot am amanat timp de 2 ani. Mai precis...un RMN CEREBRAL. Cititorii mai vechi ai blogului stiu ca acum trei ani, pe fondul unei perioade de explozie a tensiunii arteriale si a unui episod de diplopie, tot la Medicover, am facut primul rmn cerebral din viata mea!

Fireste ca a fost absolut oribil, iar tot ceea ce se spune despre dificultatea acestei interventii medicale (la naiba, nu stiu cum sa-i spun altfel) este cat se poate de adevarat!

La fel a fost si azi! Poate chiar mai rau, referindu-ma la modul cum am rezistat. Spre deosebire de acum 3 ani, azi, am avut doua momente in care am crezut ca voi ceda si voi intrerupe rmn-ul. Pana la urma am rezistat cele aproape 40 de minute in panarama aia de tub, atat de stramt (cel putin pentru statura mea) incat coatele imi stateau lipite de peretii tubului.

Dar cea mai neplacuta faza este ca, in momentul in care te aseaza la orizontala pe patul care va intra in acel tub, IN JURUL CAPULUI iti pune un fel de cadru metalic (un fel de casca de motociclist, cu doar un "dreptunghi" lasat liber pentru vedere).

Ce vedere! Pentru ca oricum, dupa cele doua experiente, as sugera oricui care ajunge sa faca rmn cerebral, SA TINA IN PERMANENTA OCHII INCHISI din momentul in care intra in tub. Nu de alta, insa deschizand ochii, vei realiza ca nu te despart decat vreo 10 cm de peretele superior al tubului, iar in caz ca esti...macar USOR claustrofob....ai cam "belit-o". Iar atacul de panica pandeste! Si daca se declanseaza....adio rmn!

Pffff! va spuneam ca de data asta am suportat mult mai greu rmn-ul. Da, pentru ca, desi am tinut ochii inchisi, EU NU SUPORT SA DORM PE SPATE (o fac doar pe burta), si ca un blestem, un timp ce inghiteam, am simtit in gat cum mi se aduna un mucus (nu sunt racit, dar pur si simplu asa s-a intamplat) si cand mi-am dres vocea, acel mucus mi-a venit in gura! Unde naiba sa-l scuip??? Eram in tub! Si uite asa l-am tinut cu limba, iar la un moment dat am simtit ca nu mai pot sa inghit, ca ma sufoc, si uite asa am fost la un pas sa RENUNT!

Pffffff! A fost groaznic! Multumesc si acum lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa raman pana la final in acel tub, si cel mai important (!!!) ca n-a permis sa se instaleze ATACUL DE PANICA.

Macar rezultatul m-a facut a ma simti mai bine! Leziunea de 7 mm de pe creier si pseudo-anevrismul de 2 mm depistate la rmn-ul de acum 3 ani, N-AU SUFERIT MODIFICARI, dar trebuiesc monitorizate in continuare!

Mai exista genetic (din nastere) un traseu anormal al unor vase de sange craniene, care in timp, din ceea ce mi-a explicat doctoru', "ajutate" de stari de nervozitate si surescitabilitate pot crea o PRESIUNE MAI MARE, care poate mari acel pseudo-anevrism.

Una peste alta, nu este mai rau decat acum 3 ani!

Iar la mesajul doctorului "Ne mai vedem peste 3 ani", am achiesat cu maxim entuziasm (imi venea sa-l pup), pentru ca, cel putin pentru mine, RMN-UL CEREBRAL RAMANE UN COSMAR!

Si de fiecare data cand il fac, nu pot sa nu-mi aduc aminte de toti/toate nemernicii/ele cu care mi-am mancat nervii ca un prost pana la vreo 36 de ani, de toate mizeriile puse la suflet samd, drum care m-a condus la 3 pastile pe zi pentru tensiune, si o leziune pe creier de 7 mm, din fericire, CICATRIZATA, si tot din fericire, atunci (cand s-a produs) fara urmari tragice!

Evitati cat puteti persoanele nocive! Sa nu regretati mai tarziu!

Bineinteles, DOAR O PARERE!