CUM SE POATE "IMBATRANI" IMPREUNA?

Buna seara, dragii mei!

N-am mai scris de ceva vreme pe blog. Asa este! Dar nu pentru ca nu am mai avut subiecte, sau ca umila-mi inspiratie m-a parasit, ci doar datorita faptului ca...MI-A FOST LENE SA SCRIU! Nici acum nu ma simt coplesit de vreo mare dorinta scriitoriceasca, dar totusi, adunandu-mi puterile, si alungand LENEA, am s-o fac.

In aceste aproximativ doua saptamani in care nu am mai comentat nimic, am trait si vazut, destule, incat sa am subiecte multa vreme de acum incolo, dar atentia, cu adevarat, mi-a fost CAPTATA de ceva, de care am sa va povestesc in randurile ce urmeaza.

Acum vreo 6 ani, dupa o serie de evenimente (deloc placute) pe care le-am trait in "cascada", pe langa faptul ca am realizat foarte multe care, pana atunci, treceau pe langa mine (facandu-mi rau, evident) fara a-mi pasa, am luat hotararea sa fac "CURATENIE" totala in jurul meu. Practic, dintre zecile de persoane care imi "PARAZITAU" existenta, nu a mai ramas nimeni.

Bineinteles ca, intre timp, cu foarte mare usurinta mi-am format alt grup de AMICI, pentru ca PRIETENI nu cred ca mai vreau a spera ca pot avea. Iar in grupul acesta mare de amici (cateva zeci), am constatat zilele trecute ca exista o persoana (barbat) care, scapand total situatia de sub control vis-a-vis de propia relatie (cu o femeie, evident), era ferm convins ca TREBUIE SA SE DESPARTA.

Si atunci am intervenit eu! Impotriva ideii, bineinteles! Cat succes am avut, se va vedea pe viitor. DAR NU POT INTELEGE CEVA !!!

Cat de mult se pot schimba lucrurile, incat DOI TINERI (el si ea), dupa vreo 7 ani de relatie, SI UN COPIL (!!!), ajung la concluzia ca SUNT NEFERICITI, si ca trebuie sa-si gaseasca fericirea, fiecare, pe drumul sau???

Ce naiba cred acesti tineri despre VIATA? Sau cum isi imagineaza viata de cuplu, intr-o relatie pe termen lung?

Reprosurile EI erau:

a) abia daca se mai atinge de mine, si atunci cand o face, nu mai este ca pe vremuri;

b) tot timpul se uita la meciuri, pariaza, vine noaptea tarziu acasa de la amicii cu care isi petrece foarte mult timp;

c) nu-i mai place sa se plimbe, sa mearga la munte si sa petreaca un weekend romantic, samd;

Reprosurile LUI erau:

a) viata intima a inceput sa sufere, NU DIN CAUZA LUI, ci datorita ei care, dupa ce a nascut, nu prea mai avea chef de el;

b) nu se mai ingrijeste cum o facea in trecut, pe langa faptul ca s-a cam ingrasat;

c) tipa toata ziua la el, provocand certuri care parca nu se mai sfarsesc;

d) nu-i intelege pasiunea pentru meciuri, pariuri, si petrecutul timpului cu baietii;


NOTA: Nu au existat reprosuri FINANCIARE (situatia fiind cu mult peste medie), si nici fata de COPIL (amandoi iubindu-l foarte mult, si ingrijindu-se sa nu-i lipseasca nimic). Ar mai fi de mentionat varsta: El - 39 ani, ea - 35 de ani.

Cand am auzit motivele invocate (la o discutie deschisa, mai intai cu el, apoi cu amandoi), i-am intrebat simplu:

DE CE NAIBA VRETI SA VA DESPARTITI???

S-au uitat la mine amandoi, de parca vazusera un OZN. Nu le venea sa creada ca, dupa expunerea motivelor, eu mai pot intreba asa ceva. :):):)

Nu voi putea povesti intreaga pledoarie pe care am facut-o IMPOTRIVA DESPARTIRII, dar pot sa va spun ceea ce i-am intrebat:

Daca dupa o relatie de 7 ani, constatati ca relatia intima nu mai este nici pe departe ceea ce a fost candva, cum credeti voi ca, nu neaparat in ceea ce va priveste (impreuna), ci chiar si separat (cu alt partener), va arata dupa 15 ani? Dar dupa 20 ani? Dar dupa 25 ani?

Sa ne lamurim! Asta inseamna o RELATIE DE LUNGA DURATA! Ai si de castigat, dar ai si de pierdut! Cine isi inchipuie ca intr-o relatie de lunga durata (in 98% dintre cazuri), relatia intima nu sufera cu fiecare an care trece, ORI ESTE INCREDIBIL DE NAIV, ORI INCREDIBIL DE PROST!

Cine isi inchipuie ca intr-o relatie de lunga durata, certurile nu cresc exponential cu anii relatiei, din nou, ORI ESTE INCREDIBIL DE NAIV, ORI INCREDIBIL DE PROST!

Asa se face ca, o gramada de femei, nemultumite de erodarea relatiei, ajung sa se desparta (pentru ca ele vor sa traiasca din plin), iar tot ceea ce reusesc, esta sa devina "wc-uri publice" (pe o mai scurta sau mai lunga durata, dar in niciun caz ceva serios) pentru diversi barbati intalniti in viata reala sau virtuala!

Acelasi lucru se intampla si cu barbatii! Se despart de sotii, vrajiti de oportunitatea unei vieti mult mai frumoase in compania unei alte femei (normal, orice inceput este frumos), si sfarsesc cu credinta clara ca, tot ceea ce au intalnit dupa divort, a fost mai rau decat era sotia.

CAND ESTI TRECUT PRIN VIATA, NU AI CUM SA NU STII ACESTE LUCRURI! Aaaaaa, corect, ca exista si EXCEPTIA, asa este! dar nu face altceva decat sa confirme regula!

Solutii exista intotdeauna! Daca esti suficient de intelegent/a sa realizezi ca, TOT CEEA CE ESTE NOU ASTAZI, SI MULT MAI FRUMOS DECAT CE AI AVUT....MAINE, IN MOD CLAR VA DEVENI EXACT DE CEEA CE AI FUGIT, incerci sa detensionezi atmosfera, acceptand niste compromisuri, care peste o vreme, chiar isi vor arata partea pozitiva.

O relatie nu poate fi perfecta nici macar cateva luni, cu atat mai putin sa reziste dupa ani de zile! Trebuie sa stii sa te bucuri la inceput cat mai mult si, ulterior, sa ai intelepciunea de a realiza ca, dupa ani, trebuie sa te multumesti cu mai putin! NUMAI ASA POTI IMBATRANI IMPREUNA!

Ce vor face cei doi de care v-am povestit, si care le va fi decizia, timpul o va dovedi! Dar, din punctul meu de vedere, nu distrugi o relatie de ani de zile, MAI ALES CAND EXISTA SI UN COPIL, pentru niste motive care, cu siguranta vor aparea si intr-o eventuala relatie viitoare!

Bineinteles, DOAR O PARERE!