IN DELTA LA...PERIPRAVA.

Buna seara dragii mei!

DELTA DUNARII ! Cu totii o stim, dar doar o extrem de mica parte dintre noi am vizitat-o! Daca vorbim despre Delta, sunt foarte multe lucruri de spus! In primul rand, din umilu-mi punct de vedere, cu adevarat DELTA DUNARII inseamna zone de genul CRISAN, MATITA SAU PERIPRAVA! Mai pe intelesul tuturor, acele zone din inima Deltei, unde ca sa ajungi, esti obligat s-o faci numai pe apa, iar distantele parcurse variaza intre 50 si...peste 100 de km.

Prima data cand am calcat in Delta Dunarii s-a intamplat in octombrie 2006. Atunci, convins de cineva (pescar inrait), am trecut peste frica viscerala de apa (eu nestiind sa inot) si cumparandu-mi o vesta de salvare, am acceptat sa merg acolo unde...nu mai fusesem niciodata, dar unde, odata ajuns, M-AM INDRAGOSTIT IREMEDIABIL ! Nu...nu este vorba de pescuit, ci de superbele peisaje ale naturii!

Pentru majoritate (necunoscatoare) DELTA DUNARII inseamna...tantari! Nimic mai fals! Chiar si in cele mai prolifice perioade pentru tantari (iunie, iulie si august) exista doar doua perioade "crancene" (una dimineata si alta seara) dar care nu dureaza mai mult de o ora si jumatate! Mai precis, tantarii "ataca" intre ora 6 si 7,30 (dimineata) si ora 21,30 -23 (seara). In rest...nu te deranjeaza niciun tantar! Imi aduc aminte ca prin 2008, in zona Uzlina, impreuna cu "grupul" jucam carti pe terasa pensiunii la miezul noptii, fara sa avem vreun deranj din partea tantarilor!

In fine! Dupa cum stiti, exact acum o saptamana (martea trecuta) impreuna cu un "grup" am plecat din nou (nu mai fusesem de 3 ani...din nefericire!) spre Delta Dunarii! De data aceasta la...PERIPRAVA, unul dintre cele mai indepartate locuri ale Deltei. Bineinteles, eram extrem de curios sa aflu daca o incursiune in acea zona greu accesibila isi merita efortul! (inclusiv financiar!)

Scumpilor, cu mana pe inima va spun ca merita 100%!

Au fost cele mai frumoase 4 zile (intentionam sa stau 5, dar sambata trecuta trebuia sa merg obligatoriu la un "botez") pe care le-am petrecut in Delta! Poate va intrebati, de ce? Acest lucru voi incerca sa va explic in continuare!

DRUMUL

O incursiune la Periprava, fara doar si poate, NU ESTE IEFTINA! Ca sa fiu mai exact, pentru cele 4 zile cat am stat acolo, a fost necesara suma de 1.700 ron. Dupa ce am ajuns la Tulcea si am lasat masina in parcarea Politiei de Frontiera (cineva din grup, aranjase sa ne lasam masinile acolo) am plecat cu salupa pe bratul Chilia, parcurgand 100 de km. Costul drumului s-a ridicat la 150 euro (doar "dus") pe care l-am impartit la trei. La intoarcere, fiind 5 persoane (doua persoane din grup, ajunsesera cu doua zile inaintea noastra), drumul a costat 30 de euro de persoana.

CAZAREA

Aici este o problema! Din cate cunosc, singura pensiune eleganta ale carei conditii de cazare si masa sunt mai mult decat multumitoare, se numeste ULTIMA FRONTIERA. Practic, este un hotel, construit pe vechiul stabiliment al puscariei de la Periprava. (idee, spun eu...proasta! avand in vedere ca, cel putin mie, mi-ar fi destul de greu sa rad si sa ma relaxez acolo unde, acum mai bine de jumatate de secol, mii si mii de amarati au fost torturati si supusi unor chinuri inimaginabile de catre regimul comunist)

DAR AM AVUT NOROC! pentru ca, tot datorita acelei persoane care a aranjat si cu parcarea masinilor in siguranta in Tulcea, am fost cazati la UNICA pensiune cu circuit inchis (deci nu deschisa publicului larg) care se gaseste la Periprava si ale carei conditii de cazare si masa sunt mai mult decat multumitoare. In rest, din ceea ce am vazut, celelalte cateva pensiuni din zona (nu sunt multe) nu mi-au parut prea de calitate. (DAR POATE GRESESC! trebuie analizat bine)

ACTIVITATI

In prima zi cand am ajuns, fiind obositi dupa drumul lung, ne-am limitat la a ne pregati sculele de pescuit, a sta la taclale, si a face o incursiune prin satul Periprava! Ce sa va spun! SARACIE MULTA! Aveam impresia ca m-am intors cu 50 de ani in urma, desi niciodata nu am stiut cum este viata la tara, pentru ca nu am avut pe nimeni din familie in mediul rural. Desi saracia isi facea pretutindeni prezenta in satul Periprava, va spun cu mana pe inima ca nutream un puternic sentiment de ADMIRATIE (!!!) fata de cele maxim 150 de "suflete" care-l mai populeaza! Incercam sa-mi imaginez traiul de zi cu zi al acelor oameni, foarte departe de lumea civilizata, uitati undeva la granita cu Ucraina!

A doua zi a fost dedicata exclusiv pescuitului! Am pescuit de la 9 dimineata pana la ora 18 si...spre surprinderea tuturor, am fost singurul care am reusit sa capturez un crap, avand in vedere apa crescuta si tulbure. (pescarii stiu ce inseamna acest lucru) A fost relaxant! Am stat impreuna cu al meu cumnatel si cu inca un prieten pe un ponton (vis a vis de pensiune), iar pentru ca nu sunt un MANIAC cu pecuitul, in multele ore in care "lansetele" asteptau cuminti in apa sa "agate" vreun peste, noi...ne-am cinstit cu muuulta votka, fistic, alune, seminte, si palavrageala.

A treia zi, tinand cont de faptul ca al meu cumnatel impreuna cu prietenul meu doreau sa vada PADUREA LETEA, m-am limitat la a pescui doar cateva ore (dimineata de la ora 9 la 12), iar imediat dupa pranz, impreuna cu un localnic care a venit cu o masina de teren (nu va mirati...era model 2001, adusa din Bulgaria si costase 1.500 euro) am plecat sa vizitam padurea!

Ce sa va spun! A fost absolut superb! De la caii salbatici pe care i-am putut admira, lianele (unice in Europa) care exista in padure, pepiniera de pini care a prins intr-un teren absolut nisipos (unica in Europa), pamantul ROSU (da, da, este chiar rosu natural, datorita faptului ca este un pamant extrem de sarat), pana la copacul a carei varsta este de vreo 500 de ani (mai era inca unul de 700 de ani, insa nu ni s-a permis sa-l vedem)...TOTUL A FOST ABSOLUT SUPERB!

Mai trebuie sa va spun ceva! Spre surprinderea mea (nu stiu cum!!!), nu demult, a existat un proiect cu bani europeni care a facut posibil ingradirea PADURII LETEA pe toata lungimea ei (vreo 20 de km) si declararea ca REZERVATIE NATURALA. Practic, de la satul Periprava si pana la satul Letea, pe toata lungimea ei, padurea este protejata de un gard care nu permite accesul, in special pentru animalele salbatice de mari dimensiuni. (cai, tauri, vaci, mistreti, samd)

Explicatia este simpla! Padurea Letea, asa cum am invatat la scoala, este o padure seculara! In prezent este foarte imbatranita! Iar puietii care rasar totusi, in cazul in care animalele salbatice de mari dimensiuni ar avea acces, nu ar avea absolut nicio sansa sa creasca si sa se dezvolte. Acolo, nu oamenii sunt periculosi pentru padure! In cele 3 sate (din nou, am invatat la scoala despre ele)...Periprava, C.A. Rosetti si Letea, daca traiesc adunati...500 de oameni. Dar animalele de mari dimensiuni....da! Bine ca s-a initiat, dar mai ales ca s-a dus pana la capat acest proiect!

Cu aprobarea padurarului din satul C.A. Rosetti, am reusit sa intram in interiorul rezervatiei, putand admira in voie O PADURE IN CARE "MANA" OMULUI NU INTERVINE! Daca se rupe un copac, asa ramane! Nu pot sa va explic in cuvinte cat de frumos este si ce aer am respirat acolo! Si acum simt cum mi se furnica pielea pe mine!

Va spuneam mai devreme de acel copac care are vreo 500 de ani! Este absolut superb! Am facut cateva poze langa el, iar trei barbati cu bratele larg deschise n-am reusit sa-i inconjuam trunchiul. Am ramas cu regretul ca n-am reusit sa vedem si copacul care are vreo 700 de ani, pentru ca nu este permis accesul la el. A fost bine si asa!

Bineinteles ca am facut o incursiune si in satele C.A. Rosetti si Letea! Daca satul Periprava este un sat de rusi, iar Letea de ucrainieni, satul C.A. Rosetti este de romani! Exista insa un numitor comun...SARACIA LUCIE! Peste tot nu vedeai decat ulite pline de nisip (asa este solul in acea zona) si case mai mult decat modeste! In timp ce vizionam satele, incercam sa-mi imaginez cum este o iarna cumplita acolo, izolati de lume! (mai ales daca ingheata si Dunarea)

Cu exceptia bisericilor care arata foarte frumos:

Biserica din satul Periprava.

Biserica din satul C.A. Rosetti.

Biserica din satul Letea.

Pfffff, am uitat sa va spun ceva! Din padure, plina de verdeata si copaci care mai de care, se urca o panta, dupa care dadeai de niste DUNE DE NISIP de-o finete incredibila! Practic, la diferenta de doar 3-4 metri, pasesti dintr-o lume "inverzita" intr-o lume cu aspect...selenar! Este ceva absolut superb!

Ar mai fi ceva! Un lac! Undeva pe langa satul Letea. Cat o baltoaca! Jur...se vede si in poze! Dar atentie!!! ADANC DE 6 METRI, SI EXTREM DE SARAT! Cel mai sarat din tara! Perfect pentru tratament, dar sa nu-ti intre apa in ochi!

Ce sa va mai spun? Pur si simplu am fost mai mult decat impresionat! SI NU AM MAI AVUT TIMPUL SA MERGEM CU BARCA PE LACURILE SI CANALELE de langa Periprava (se spune ca sunt cele mai frumoase din Delta) dar o vom face cu siguranta data viitoare.

Asta-i parerea mea! Posibil ca majoritata care alearga disperata sa viziteze Parisul, Roma, Barcelona, samd...sa nu "guste" un taram uitat de lume ca cel pe care am avut privilegiul de a-l vizita! Tine de gust!

Posibil sa fie multe "voci" care sa spuna ca 1.700 de ron te costa un week-end la Paris, nu intr-o regiune saraca si uitata de lume, dar, din nou, tine doar de gust! Eu...oricand, as alege Delta Dunarii (dar mai ales Periprava) in locul unei excursii intr-una dintre capitalele europene! Delta Dunarii este un tinut absolut mirific, ce nu poate fi descris in cuvinte!

Stiu demult, inca din 2006 cand am ajuns prima data acolo, CA M-AM INDRAGOSTIT PE VIATA!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

P.S. Raman cu bucuria ca, chiar si partial, dupa niste ani buni, am reusit sa refac grupul cu care mergeam la pescuit prin 2006-2007, iar acest lucru, coroborat cu noii veniti (cumnatul si prietenul meu) va face posibil ca pe viitor, cu voia lui Dumnezeu, sa mai avem inca multe incursiuni in Delta Dunarii! Cumnatul meu chiar a propus sa cumparam o salupa, idee pe care o voi analiza cu maxima seriozitate.

Pozele, poate nu sunt cele mai reusite, avand in vedere ca le-am facut cu telefonul (Samsung S5), dar nutresc speranta ca, atat cat s-a putut, au redat frumusetea acelor locuri.