Una dintre cele doua meserii (a doua ar fi medicina) pentru care am un respect deosebit este...MESERIA DE PILOT. Desi nu am zburat niciodata cu avionul, si nu cred ca o voi face prea curand (recunosc, imi este frica), m-am gandit de foarte multe ori asupra RESPONSABILITATII URIASE pe care o are un pilot atunci cand decoleaza cu avionul. Practic, de iscusinta si experienta sa depind vietile pasagerilor.
Cate interviuri ati vazut la televizor cu vreunul dintre zecile de piloti exceptionali pe care, Romania, i-a avut si ii are?
Putine. Extrem de putine. Televiziunile noastre, daca nu fac campanie electorala vreunui partid politic, se ocupa de prezentarea diverselor "parasute" mai mult sau mai putin "productive". In aceasta seara, pe TVR 1, am avut IMENSUL PRIVILEGIU de a viziona un interviu cu unul dintre cei mai mari piloti pe care i-a avut vreodata Romania...PAUL MITU.
Paul Mitu este UNICUL pilot din istoria aviatica mondiala care, prabusindu-se in ocean cu un avion in care erau 176 de pasageri, pe langa faptul ca a supravietuit, se poate mandri si cu INCREDIBILA PERFORMANTA de a-i fi supravietuit toti pasagerii. Desi stiam demult povestea sa, in aceasta seara l-am ascultat cu maxima atentie si admiratie.
Va voi povesti si voua incredibila situatie prin care a trecut acum mai bine de 30 de ani. Asadar, in data de 6 august 1980, pe cand avea putin peste 30 de ani, Paul Mitu urma sa faca o cursa pana in Mauritania. Cei 176 de pasageri care-l insoteau, reprezentau echipaje de vaporeni romani ce mergeau sa munceasca. Ajuns pe aeroportul Otopeni unde, impreuna cu echipajul sau, urma sa preia aeronava Tupolev 154, a fost anuntat de catre mecanicii care facusera verificarea avionului ca exista niste defectiuni minore, dar si una destul de grava la unul dintre motoare.
Bineinteles ca, profesionist cum era, a refuzat sa zboare, solicitand macar o amanare de cateva ore, timp in care mecanicii poate reuseau sa rezolve acea problema. Dupa 5 ore, cum "problema" tehnica tot nu fusese rezolvata, pilotul a cerut un alt avion, in caz contrar, solicitand ANULAREA zborului. Conducerea companiei TAROM si autoritatile comuniste de la acea vreme, pe langa faptul ca nu i-au pus la dispozitie un alt avion, l-au mai si obligat sa DECOLEZE, dar...bineinteles, fara vreun "ordin" scris (doar pe cale verbala), spunandu-i "La cat de bun esti, gasesti tu o solutie sa iasa totul bine".
Dupa aproape 10 ore de intarziere, avionul Tupolev 157 pilotat de Paul Mitu decoleaza de pe aeroportul Otopeni si se indreapta spre Mauritania. Totul a decurs normal pana la Casablanca (unde au realimentat), insa cand au ajuns aproape de insulele Canare si au declansat procedura de coborare pentru aterizare...au inceput problemele.
Cand inca se afla la 11 mii de metri altitudine, comandandul Paul Mitu ii cere controlorului de trafic din Nouadhibou (unde urmau sa aterizeze) permisiunea de coborare dar..."bangustanul" (este o expresie de-a mea) care trebuia sa supravegheze zborurile dormea de mama focului. Cum avionul se intrepta vertiginos spre Mauritania, pilotul incearca cu disperare sa gaseasca pe harta un alt aeroport unde sa aterizeze (chiar reuseste la un moment dat sa intre intr-o legatura provizorie cu un alt controlor de trafic de pe alt aeroport) dar continua sa incerce a lua legatura cu "bangustanul" care sforaia de mama focului pe aeroportul din Nouadhibou.
Dupa alte cateva minute, in sfarsit! BANGUSTANUL se trezeste si somnoros cum era ii da eronat datele de aterizare, IAR CEL MAI GRAV, pe langa imbecilitatea respectivului, mai exista si o defectiune la "Sistemul de venire la aterizare" de pe aeroport. Toate acestea, coroborate, fac in asa fel ca, la nici 60 de metri de sol, pilotul Paul Mitu sa realizeze ca "luminitele" care se vad, nu sunt nici pe departe de la pista de aterizare ci...de la portul naval al OCEANULUI. Asadar, aeronava se afla deasupra oceanului, la cateva sute de metri de mal !!! Dandu-si seama de iminenta PRABUSIRII IN OCEAN, pilotul trage cu disperare de mansa, incercand sa urce avionul, insa din pacate simte cum trenul de aterizare atinge apa oceanului si se afunda din ce in ce mai mult. Dupa aproape un minut de COSMAR, avionul se opinteste intr-o duna de nisip (veti vedea cat de mult a vegheat Dumnezeu la vietile celor din acel avion) rupandu-se in trei bucati.
Dupa primele secunde de buimaceala, Paul Mitu reuseste sa se dezmeticeasca, si dandu-si seama ca...cabina pilotilor s-a scufundat in apa, inoata disperat si reuseste sa-si elibereze colegii de centurile de siguranta. Imediat se intreapta spre interiorul avionului unde constata cu bucurie ca, desi raniti, toti pasagerii au supravietuit.
Urmeaza alte clipe de cosmar, cu apa care inunda avionul, cu sute de rechini care le dadeau tarcoale, cu milioane de scurt-circuite de la legaturile electrice si, nu in ultimul rand, cu UNUL DINTRE MOTOARE care se incapatana sa functioneze, imprastiind un zgomot asurzitor. Fiind convins ca motorul care inca functiona, coroborat cu milioanele de scurt-circuite electrice si cu cherosenul care se revarsase, vor face ca avionul sa EXPLODEZE, Paul Mitu incearca cu disperare sa taie toate caile de alimentare electrica a acelui motor. Dar nu reuseste !
Ulterior, dupa ore bune cand, in sfarsit, au ajuns primele barci de salvare, Paul Mitu a realizat ca, TOCMAI ACEL MOTOR CARE S-A INCAPATANAT SA FUNCTIONEZE mult dupa prabusire, le-a salvat vietile!!! Cum asa? Pai, zgomotul asurzitor si trepidatiile uriase pe care le transmitea in apa oceanului, a facut ca sutele de rechini ce le dadeau tarcoale sa nu se poata apropia de aeronava prabusita!
In plus, mai avusesera un noroc chior! Desi se prabusisera la 400 de metri departare de tarm, au avut norocul ca avionul sa se infiga exact INTR-O DUNA DE NISIP. Dar tot nu ar fi fost suficient daca nu ar fi prins REFLUXUL OCEANULUI. Si-a dat seama de toate aceste lucruri, a doua zi, cand, revenind la locul catastrofei, AVIONUL NU SE MAI VEDEA FIIND INGHITIT DE APA (era timpul fluxului) iar sutele de rechini infometati muscau, inclusiv, din geamantanele care pluteau.
Urmatoarea perioada a fost CRUNTA pentru pilotul Paul Mitu. A fost anchetat de rusi (producatori ai avionului), francezi, englezi, mauritani si romani. Dupa ancheta comisiei internationale, verdictul a fost clar...NU A EXISTAT NICIO EROARE DE PILOTAJ. (fapt ce a condus la incasarea de catre statul roman a politei de asigurare in valoare de 34 de milioane de dolari).
Dar pentru NESIMTITELE AUTORITATI COMUNISTE, si in special pentru sefii sai care nu stiau cum sa-si salveze "fundul" ca l-au obligat sa zboare desi avea defectiuni la unul dintre motoare (culmea! catastrofa neproducandu-se din acea cauza, dar cand este sa se intample...se intampla) nu a fost indeajuns CONCLUZIA comisiei internationale, asa ca, dupa istovitoare alte anchete...I-AU RETRAS AUTORIZATIA DE "ZBOR".
NOTA: Bineinteles ca sefii sai n-au mai recunoscut ca L-AU OBLIGAT VERBAL sa "zboare", iar culmea tupeului a fost ca, dupa catastrofa, chiar ei il incriminau pentru ca a acceptat sa decoleze cu probleme la un motor !!! (halal sefi, halal caractere! oare asa or fi si astazi? nu stiu de ce cred ca, MAJORITATEA...da).
Abia dupa 2 ani si jumatate, si dupa nenumarate audiente si rugaminti, i-a fost din nou redata posibilitatea de a "zbura", insa din functia de comnadant de nava a ajuns ELEV NAVIGATOR. (cea mai mica functie) Cu o indarjire incredibila si strangand din dinti, in urmatorii ani a reusit sa promoveze DIN NOU toate examenele teoretice si psihologice, recapatandu-si pozitia anterioara catastrofei.
La varsta de 50 de ani s-a pensionat si...cand credea ca a depasit toate "loviturile" ce au legatura cu a sa cariera de PILOT, acum 4 ani, un domn Boc, caruia ii place si acum sa se laude cat de bine a condus Romania, i-a redus PENSIA "NESIMTITA" cu 80%. Asa ca, in prezent, dupa o cariera de zeci de ani de pilotaj, mii de "zboruri" si sute de mii de pasageri transportati in siguranta catre diversele destinatii, pilotul Paul Mitu trebuie sa se multumeasca cu o pensie "redusa" de 900 ron. (matematic, inainte de reducerea de 80%, era undeva pe la 5.000 ron)
Desi stiti ca NU FAC POLITICA, nu pot sa nu remarc faptul ca, distinsul domn Boc, daca imi aduc bine aminte, NICI PE PICIOARELE SALE, AVAND PAMANUL SUB ELE, NU A FOST IN STARE SA NU SE PRABUSEASCA (va aduceti aminte cum a cazut la emisiunea lui Andrei Gheorghe) dar sa fi fost pus in situatia dramatica in care s-a aflat, FARA A AVEA VREO VINA, pilotul Paul Mitu, in Mauritania, in apele oceanului, printre rechini !
Si cu toate acestea...A "TAIAT"...dar unde nu trebuia!
SUB NICIO FORMA NU TREBUIAU "TAIATE" PENSIILE PILOTILOR !!!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu