LA MULTI ANI...FIULE!

Buna seara dragii mei!

V-ati imaginat vreodata in AVANS cum vor decurge lucrurile pe un "palier" din viata voastra? Eu, sincer...nu prea am facut-o pentru ca nu-mi plac "planurile", insa a existat un moment in viata mea cand, CU INGRIJORARE MAXIMA, desi incercam sa-mi imaginez cum vor sta lucrurile peste 4-5 ani, parca tot nu aveam curajul a ma gandi.

Acel moment s-a intamplat in dimineata zilei de 29 iunie 2009 cand, imediat dupa ce o asistenta medicala a iesit din sala de operatie si mi-a spus "Sa va traiasca!" iar la cateva minute mi-am intersectat prima data privirea cu baietelul meu care era dus cu incubatorul la sectia de Neonatologie (si acum imi dau lacrimile cand imi aduc aminte) am coborat in fata spitalului sa fumez o tigara si, cu mainile tremurand pe telefon, am anuntat-o pe sora mea ca sunt...TATA.

Dar imediat cum am inchis telefonul, imi aduc extrem de clar aminte ca m-am gandit cu maxima ingrijorare daca, AVAND IN VEDERE PERIOADA ABSOLUT DRAMATICA PE CARE O TRAIAM ATUNCI (cititorii vechi stiu) voi fi in stare sa ma "ridic" si sa-mi indeplinesc indatoririle de tata. Viata mea in acel moment era un dezastru absolut din aproape toate punctele de vedere, ma aflam 100% pe marginea prapastiei si nici macar nu puteam sa reactionez, ceea ce imi dadea un imens sentiment de ingrijorare fata de noile "obligatii" pe care le aveam.

Dar uite ca au trecut 5 ani de la acel moment! Astazi este din nou 29 iunie! Pentru ca duminica nu "functionez" prea bine, iar in plus, si invitatii au preferat sa-l sarbatorim pe piciulica ieri seara (sambata) am avut ocazia sa-i spun "La multi ani" si sa sufle in lumanarea de pe tort (in forma de testoasa ninja, deh...asta i-a fost dorinta), exact in primele minute ale zilei sale de nastere.

A fost o petrecere frumoasa, intr-un cadru relaxant la Restaurantul Casa Jienilor, iar eu...atat ieri (la petrecere) cat si astazi cand am mers la Catedrala Sfantul Ilie din Titan (locul in care am intrat fix acum 5 ani, la cateva ore dupa ce se nascuse baietelul meu) I-AM MULTUMIT INCA O DATA LUI DUMNEZEU ca...nu numai ca m-a ajutat sa ma ridic, dar spun eu, m-a ajutat sa fiu un TATA nu numai in "acte".

Nu stiu si nici nu cred ca sunt cel mai bun tatic din lume, dar indraznesc sa spun ca, atat cat am putut, am fost trup si suflet langa baietelul meu incepand cu ziua in care a venit pe lume. Sunt constient ca mai am multe de invatat si, deoapotriva, de corectat, insa educatia pe care i-am dat-o (desi l-am rasfatat mult prea mult) sper sa-i foloseasca in viata.

Important este ca, avand CREDINTA IN DUMNEZEU, usor dar sigur am reusit sa ma "ridic" din dezastrul pe care l-am trait acum 5 ani, iar astazi, spun eu, sunt infinit mai puternic decat am fost vreodata. Am invatat sa nu mai repet greseli ale trecutului si, facand "curatenie" in jurul meu, sa nu mai dau sansa unor persoane sa beneficieze de ceea ce nu merita, cu efecte dezastruoase pentru sufletul si inima mea!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

NOTA: La multi ani pentru toti cei care isi sarbatoresc astazi ziua de nume! Sa nu uitam ca este o zi de mare sarbatoare! (Sfintii Petru si Pavel)