O LECTIE DE VIATA LA SFARSIT DE....2013.

Buna seara, dragii mei!

NOTA: In acest ultim comentariu al anului 2013, dupa o scurta retrospectiva a ceea ce a reprezentat de la deschidere si pana acum acest blog pentru mine, voi scrie despre O LECTIE DE VIATA, pe care, multi dintre voi, ar fi oportun s-o bagati bine de tot la cap.

Ma uit la ceasul care arata ora 1:14 minute. Mai avem fix 22 de ore si 46 de minute si se termina si anul 2013. Privind "arhiva" blogului, vad ca am depasit borna 400" a comentariilor scrise. Cand imi aduc aminte de ziua cand am deschis blogul si am scris primul comentariu (5 iunie 2010) parca nu-mi vine a crede ca, usor, usor, de cate ori am simtit nevoia sa imi exprim o parere sau un sentiment, am facut-o si, uite asa, am ajuns ca dupa 3 ani si jumatate sa adun cateva sute.

Sincer, nici mie nu-mi vine a crede ca am scris atat de mult. Mii si mii de randuri, sute de mii de cuvinte. Pentru unii niste imbecilitati, pentru altii lucruri acceptabile, iar pentru altii chiar folositoare. In functie de gusturi.:):):)

Desi absolut niciodata nu m-am considerat un blogger si nici in continuare n-o voi face, cred ca important este ca atunci cand iei decizia sa deschizi un blog, sa n-o faci pentru ca este la moda, sa n-o faci din ratiuni financiare (postarea de reclame) si.....cel mai important, sa n-o faci pentru manipulare psihica. Trebuie s-o faci doar pentru tine. Pentru posibilitatea ca in orice moment sa ai un loc unde sa iti expui o traire, un sentiment sau....dupa cum spuneam, o simpla parere.

Nu stiu cum vad altii deschiderea unui blog, insa pe mine m-a ajutat absolut enorm. Culmea este ca pana acum vreo 4 ani de zile nu scriam si nici nu credeam ca pot s-o fac, cel putin la nivelul la care sa adun zeci si zeci de mii de accesari. Nevoia de a scrie, initial (inainte de deschiderea acestui blog) a venit din disperare. Au fost momente cumplite in viata mea cand.....disperat fiind, am inceput sa scriu tot ce traiam, cu gandul ca.....ramanand scrise si, peste 2-3-5-10-20 de ani, nu voi uita vreo data tot prin ce am trecut. Apoi, a inceput sa-mi placa sau mai bine spus sa ma relaxeze. Ma relaxeaza ideea de a-mi fi citite trairile si punctele de vedere de catre NECUNOSCUTI. Normal, unii te injura, altii te apreciaza, important este sa te simti tu impacat cu tine.

Bun. Acum....LECTIA DE VIATA, pe care, asa cum va spuneam la inceputul comentariului, ar fi oportun s-o bagati bine de tot la cap. :):):)

Mereu am spus ca, CEA MAI MARE GRESEALA PE CARE O PUTETI FACE, este sa cedati, manati de gandurile bune ale unei impacari, dupa ce candva ati luat hotararea sa rupeti orice relatie cu o persoana.

Va mai aduceti aminte de Jungle Man??? Cei mai vechi cititori ai blogului stiu ca distinsul domn, pana acum vreo 2 ani si ceva cand am decis sa intrerup absolut orice contact cu el, era ca fratele meu.

Prin luna iulie a acestui an, intr-o dimineata, primesc un sms. Il deschid si vad ca era de la Jungle Man. Era deja peste 1 an si jumatate de cand nu mai schimbasem absolut niciun cuvant cu acesta. Ce continea sms-ul? Pe langa faptul ca era kilometric, continea numai multumiri la adresa SUBSEMNATULUI pentru tot ce am facut pentru el in cei aproape 7 ani de prietenie, regretul profund ca nu ne mai vorbim si.....multa cenusa in cap pe care si-o punea pentru faptul cum s-a comportat cu mine.

Dupa ce am citit sms-ul i l-am aratat unei cunostinte comune, care ne stia pe amandoi si cunostea situatia existenta. Acea persoana, citind sms-ul, FIRESC, imi spune:

"Mai leule, orgoliosule, mai lasa si tu de la tine si impaca-te cu el. Nu vezi ce cuvinte frumoase si din suflet ti-a scris. Se simte ca este sincer si regreta faptul ca ati ajuns sa nu va mai vorbiti si sa nu mai stiti nimic unul de altul. Hai, IMPACA-TE CU EL".

Eu, leul, orgoliosul, desi....pricinuindu-i respectivei persoane o dezamagire, nu numai ca am refuzat sa achiesez sugestiei de impacare ci i-am si spus respectivei persoane ca nici pe departe nu sunt cuvinte spuse din suflet ci.....cel mai probabil, ceva s-a intamplat. Bineinteles ca respectiva persoana ca de altfel multe altele care ma cunosc, m-a facut nebun si paranoic.

Eeeeee, peste doar vreo 20 de minute de la primirea acelui sms, s-a facut "lumina". Imi suna telefonul si, privind ecranul, vad ca eram apelat de catre unul dintre cumnatii mei care.....ATENTIE MARE, ma intreaba daca l-am trimis eu pe Jungle Man sa intre in audienta la un mare "boss". Bineinteles ca am ramas mut de uimire si...continuand, cumnatul meu imi spune ca a fost sunat de sefa de cabinet a acelui "boss", care, disperata, ii spunea ca este un individ care insista la greu sa intre la seful si...se recomanda ca si cunostinta a cumnatului meu. (era adevarat ca se cunostea cu al meu cumnat, insa acesta nu fusese sunat in prealabil de Jungle Man ci pus in fata faptului implinit). :):):)

Dupa momentele de uluire desi....v-am spus ca ii spusesem respectivei persoane ca ma astept sa se fi intamplat ceva de am primit acel sms magulitor de la Jungle Man, al meu cumnat ma intreaba daca vreau sa-l ajute pe Jungle Man sa obtina o audienta la acel "boss" iar raspunsul meu a fost, desigur.....nu. (oricum nu era ceva personal pentru Jungle Man, altfel, indiferent de situatia dintre noi, as fi spus sa-l ajute)

Ulterior, ii trimit un sms lui Jungle Man si ma limitez la a-i spune ca NICIODATA nu se face asa ceva si.....daca avea nevoie de ajutor, putea sa-l sune pe cumnatul meu inainte si sa-l intrebe daca il poate ajuta. Bineinteles ca a urmat un moment mai mult decat penibil in care Jungle Man incerca sa-mi explice prin sms-uri ca.....A FOST DOAR O COINCIDENTA, iar tot ce mi-a scris in acel sms, este real si venit din suflet.

Imi vine sa rad cand imi aduc aminte. A naibi coincidenta. Dupa 1 an si jumate de cand rupsesem orice relatie cu el, exact in momentul in care era in biroul sefei de cabinet al acelui "boss", Jungle Man isi aduce aminte de cat de multe am facut eu pentru el, cat regreta ca nu ne mai vorbim si cat de nerecunoscator a fost el cu mine. Desi, asa este, nici mamica lui n-a facut pentru el cate am facut eu, asa cum, am facut pentru multi altii ca el.

ASADAR, SCUMPIULOR, DUPA CUM VA SPUNEAM: LUPUL ISI SCHIMBA PARUL DAR NARAVUL NICIODATA !!!

In final, referindu-ma la anul 2013 ce se va incheia peste doar cateva ore, pot sa spun ca a fost un an destul de bun. A fost un an in care am continuat drumul gasirii echilibrului dupa ani si ani in care eram atat de idiot incat acest lucru putea sa ma coste imens. Am continuat sa fiu aproape de Dumnezeu si.....nu pentru ca este la moda ci pentru ca asa simt.

Sanatatea, spre deosebire de anii precedenti, parca a fost ceva mai buna, poate si pentru faptul ca respect cu sfintenie tratamentul pentru tensiune si.....CEL MAI IMPORTANT, extrem de rar ma mai enervez. Chiar ma gandeam, nu stiu daca in acest an m-am certat de vreo 3-4 ori si....nu mai mult de cateva minute. Imi pare incredibil cum inainte de a ma imbolnavi stateam si ma certam cu toti nemernicii, consumand energie cat pentru sapte vieti.

VA PUPICESC CU DRAG SI VA UREZ DIN TOT SUFLETUL "LA MULTI ANI" !!!