TARNOSIREA CATEDRALEI SFANTUL ILIE SIN CARTIERUL TITAN.

Buna seara dragii mei!

Scumpilor, din nou, n-am mai scris de multa vreme pe blog insa in seara asta o fac cu cea mai mare placere pe care am avut-o vreo data de cand am inceput sa scriu aici.

Maine este 20 iulie, zi de mare sarbatoare....SFANTUL ILIE. Pe scurt, foarte pe scurt, am sa va spun ca in anul 2007, marea sarbatoare a SFANTULUI ILIE a cazut intr-o zi de vineri. Bineinteles ca in ignoranta in care ma scaldam la acea vreme, habar nu aveam ca acea zi de vineri era o mare sarbatoare si....pentru mine, nu era decat o zi obisnuita in care inca de la primele ore ale acelei zile plecam spre Delta Dunarii la pescuit.

Nu este nici momentul si nu am nici timpul sa povestesc acum cate am trait in acea zi de vineri 20 iulie 2007, insa pot sa va spun ca, atunci, in acea zi.....TREBUIA SA MOR INTR-UN ACCIDENT DE MASINA.

Practic, am adormit la volan si am iesit de pe carosabil cu circa 100 km/ora TRECAND EXACT PRINTRE DOI COPACI, intr-un loc care, culmea, se numea...VALEA MORTII. (cu circa 30 km inainte de Tulcea, inainte de localitatea Nalbant).

Dupa cum spuneam, nu voi intra acum in amanunte, insa, vreau sa va arat cum le aseaza DUMNEZEU in viata pe toate ce le traim. Asadar, dupa ce in anul 2007 exact pe 20 iulie de SFANTUL ILIE am trecut milimetric pe langa moarte, aproximativ 2 ani mai tarziu, in ziua cand s-a nascut baietelul meu, veneam cu masina de la spital indreptandu-ma spre cartierul Titan unde locuiesc, manat de dorinta de a merge la o biserica, unde, sa-i multumesc lui DUMNEZEU ca mi-a dat un prunc sanatos, sa aprind lumanari si sa cumpar cateva icoane si talismane bisericesti.

Asadar, ajungand in cartier, am oprit masina la bisericuta din lemn din PARCUL I.O.R. (cei care cunosc cartierul o stiu, aceea de langa pod) si cum era ora 13,30-14 am inceput sa ma uit prin vitrina magazinul din cadrul bisericii care comercializa talismane si icoane. Magazinul fiind inchis, am intrebat un pusti de la biserica daca cineva poate sa imi vanda ceva, iar pustiul foarte amabil mi-a spus ca merge s-o cheme pe femeia care vinde. Dupa cateva minute apare o tanti la vreo 60 de ani care mai avea putin si ma lua la palme ca am deranjat-o, spunandu-mi ca magazinul este inchis. Degeaba am incercat sa-i explic ca este cea mai importanta zi din viata mea, ziua cand am devenit tatic, pentru ca distinsa doamna, n-a fost deloc impresionata.

Dezamagit, am plecat mai departe iar....fostul meu prieten JUNGLE MAN (cititorii mai vechi stiu cine este insa de aproape 2 ani de zile nu mai vorbesc cu el), mi-a sugerat sa mergem la o catedrala tot din cartierul nostru, undeva prin zona Postavaru, pe langa cimitir (pe traseul autobuzului 311 in directia Macarale). Ajuns la catedrala, am observat ca era in constructie sau mai bine spus, constructia era terminata insa in interior nu avea aproape nicio amenajare, nici nu mai spun despre picturi pe pereti.

Intrat in interiorul catedralei, am mers in fata altarului unde era o simpla icoana si prabusindu-ma in genunchi in timp ce lacrimile imi siroiau pe obraji (cei ce citesc demult blogul stiu cat de prabusit psihic si fizic eram in acea perioada), I-AM MULTUMIT LUI DUMNEZEU SI L-AM RUGAT SA MA AJUTE SA INCERC A MA RIDICA. Parca si azi, la 4 ani distanta de la acel moment, cand ma gandesc, simt cum mi se ridica parul pe mine de emotie si cum ochii incep a mi se umezi.

Ulterior acelei zile, pana in ziua de azi, cand scriu aceste randuri, tocmai intors de la biserica, aproape saptamana de saptamana, am mers la lacasul DOMNULUI si nu am uitat sa-i multumesc, stand in genunchi, exact in acelasi loc ca si acum 4 ani, pentru faptul ca, atunci, nu m-a lasat ci usor, usor, m-a ajutat sa ma ridic.

Tot in aceasta catedrala, am revenit de fiecare data cand a fost ziua baietelului meu si.....tot acolo, in fata altarului, l-am invatat pe piciulica sa-l iubeasca pe Dumnezeu si sa-si faca cruce.

Revenind la prezent, va spuneam ca atunci cand m-am apucat sa scriu acest comentariu, am simtit cea mai mare placere de cand imi astern aici parerire si simtirile.

SCUMPILOR, MAINE ESTE DIN NOU 20 IULIE, ZIUA SFANTULUI ILIE, IAR PENTRU CATEDRALA SUFLETULUI MEU CARE....ATI GHICIT, EXACT SFANTUL ILIE SE NUMESTE, ESTE MAREA ZI A.....TARNOSIRII !!!

Maine dimineata, la ora 7,30 incepe in curtea bisericii o mare slujba, iar la ora 9 o sa soseasca si PATRIARHUL DANIEL. Practic, maine, de ziua SFANTULUI ILIE, catedrala sufletului meu o sa fie TARNOSITA.

Vedeti voi cum le aseaza DUMNEZEU pe toate. Acum 6 ani, cand ma scaldam intr-o dezgustatoare IGNORANTA, habar nu aveam cand ma indreptam cu masina spre Delta Dunarii avand muzica house la maxim, ca peste doar putina vreme voi trece milimetric pe langa moarte. Am aflat de marea sarbatoare a acelei zile, cand, dupa ce am adormit la volan si am iesit cu masina de pe carosabil, exact printre doi copaci, avand o viteza de cel putin 100 km/ora, soferii care se opreau si ma vedeau teafar si fara nicio zgarietura, isi faceau cruce spunandu-mi:

"OMULE, DU-TE LA BISERICA SI MULTUMESTE LUI DUMNEZEU SI SFANTULUI ILIE, ca te-a salvat din ghearele mortii, pentru ca, acest loc unde ai facut accidentul si care se numeste VALEA MORTII, putini oameni au scapat teferi cand au avut accident. Uitat-te cate cruci sunt pe marginea drumului". (dragii mei, asa era, erau o gramada de cruci pe care le-am vazut ulterior, cand treceam pe acolo in drum spre Delta).

Apoi, peste aproximativ 2 ani, in ziua cand s-a nascut baietelul meu, aproape ca sunt luat la palme de acea femeie de la biserica de lemn din Parcul I.O.R, ca sa ma duca drumul la o catedrala in constructie, care, atunci, habar nu aveam ca se numeste CATEDRALA SFANTUL ILIE si.....care, alti 4 ani mai tarziu, pe 20 iulie 2013, este TARNOSITA exact in ziua de SFANTUL ILIE.

Incredibil, absolut incredibil, cel putin din umilul meu punct de vedere.

Maine dimineata, la ora 7,30 voi fi in curtea bisericii, unde am sa-i multumesc inca o data lui DUMNEZEU ca in urma cu fix 6 ani de zile m-a salvat din ghearele mortii, iar ulterior, voi asista cu maxima emotie la TARNOSIREA catedralei sufletului meu, asa cum imi place sa-i spun.

In final, vreau sa va arat niste poze, IN PREZENT, regretand ca nu am poze cu aceasta catedrala din ziua in care am intrat prima data in interiorul acesteia, acum 4 ani, sa puteti observa cata energie si munca a putut fi investita in acesti ani si cat de muuuuulti bani au fost necesari ca sa arate asa cum este in prezent. (s-au investit zeci de miliarde, nu exagerez, iar ctitorul acesteia este un foarte influent om de afaceri bucurestean caruia n-am sa-i scriu numele pentru ca stiu ca uraste publicitatea vis-a-vis de acest subiect).

De la slujba care s-a tinut in aceasta seara in curtea bisericii (de miercuri si pana maine nu s-a mai intrat in biserica), am retinut si mi-au intrat la suflet cateva cuvinte, simple, dar incredibil de profunde, spuse de PREOTUL RAROH al acestei catedrale, un om de toata isprava, care, ani la rand, nu s-a sfiit sa imbrace salopeta si sa ajute muncitorii la imensul santier care a fost. Asadar, in seara asta, preotul spunea:

"Iubiti credinciosi, nu trebuie sa fim MANDRI ca am construit aceasta catedrala ci doar...BUCUROSI. Maine, o sa aiba loc TARNOSIREA si se va intra in altar. INSA, DACA MAINE NU CONSTRUIM SI IN SUFLETELE NOASTRE O CATEDRALA, ATUNCI DEGEABA AM RIDICAT IMPREUNA ACESTE ZIDURI".

SUPERB, ABSOLUT SUPERB !!!

P.S. Cand s-a terminat slujba, iar puhoiul de lume iesea din curtea bisericii, un imbecil la volanul unei limuzine, avand in dreapta sa, bineinteles, o pitzipoana, amandoi purtatori de ochelari de soare, desi, era aproape ora 20:45, a vrut sa faca o gluma si....a accelerat cu un scartait de roti ingrozitor, prin multimea care se indrepta spre casa.

DOAMNE DUMNEZEULE, ITI MULTUMESC IN FIECARE ZI CA NU SUNT CA ACEST GEN DE CRETINOIZI! VAI DE STEAUA LOR, CARE, DIN SPATELE OCHELARILOR DE SOARE DE SUPER FITZA, NU INTELEG ABSOLUT NIMIC DIN CEEA CE SE INTAMPLA IN JURUL LOR.