UN "ADEVARAT" PROFESOR !!!

Buna seara, dragii mei!


Ce mai faceti scumpii mei? :):):)

Banuiesc ca bine sau macar imi place a crede ca bine. Este sambata, vremea este frumoasa pentru luna noiembrie, mai pe seara puteti iesi in oras, merge la un restaurant, club, samd, asa ca.....ar trebui sa fiti zambitori. :):)

Azi, am sa scriu cateva randuri despre un subiect nelipsit in aceste zile de pe "buzele" tuturor, anume: PROFESORUL DE LA LICEUL JEAN MONNET ACUZAT CA A INTRETINUT RELATII SEXUALE CU O ELEVA MINORA.

Scumpii mei, inca de acum 1 saptamana cand a izbucnit imensul scandal, numai privindu-i pozele tanarului profesor, am zambit gandind nu prea frumos despre el.

Ok, ok, ok, fara doar si poate: NU A FOST VIOL !!!

Mai mult, distinsa eleva, desi tatalui ei ii este greu sa accepte (si mie mi-ar fi ca parinte), nu este nici pe departe vreo "neprihanita" asa ca.....SUB NICIO FORMA N-O CONSIDER VICTIMA.

Insa, decizia de ieri a magistratilor care au dispus arestarea preventiva a profesorului pentru 29 de zile, imi pare cat se poate de justificata si salutara, iar in randurile de mai jos imi voi permite sa argumentez.

Mai intai, hai sa-l vedem pe invinuit.





Dragii mei, intr-una dintre multele emisiuni tv care au avut loc in aceasta perioada avandu-l ca subiect pe acest profesor, un ziarist mai in varsta, foarte simpatic, referindu-se la acesta dupa ce a vizionat fotografiile, a avut urmatoarea replica:

"Cine-i domnule PAPITOIUL ASTA???"

Scumpii mei, desi am facut muuuuulte la viata mea si nici pe departe nu am fost "usa de biserica", subscriu total celor spuse de respectabilul ziarist, intrebandu-ma cum naiba un astfel de individ a ajuns sa fie PROFESOR, fie si de sport??? :):):)

Nuuuu, nu sunt rau, nici vorba, insa privindu-i pozele acestui profesor, nu pot ajunge decat la concluzia ca este TIPUL CLASIC DE "PAPITOI" foarte raspandit in ziua de azi, care este obsedat de "trasul de fiare", isi priveste din 2 in 2 minute "bratele" usor incordate permanent indiferent ca merge pe strada sau sta pe un scaun, consuma un tub de gel in 3 zile si....bineinteles, merge cu camasa descheiata pana la buric.

De curiozitate, imediat cum a izbucnit scandalul, aflandu-i numele, am dat cautare pe Google si ceea ce presupuneam s-a adeverit: are profile pe aproape toate site-urile de socializare, incepand cu neogen, netlog, facebook, hi5, samd.

Firesc, o sa spuneti: "Si....care este problema"?

Bineinteles ca nu este absolut nicio problema, oricine poate si este bine sa aiba un cont pe un site de socializare, insa....tare imi este teama ca acest profesor a dezvoltat o obsesie fata de pustoaicele de pe siteurile de socializare, considerandu-se o maaaaaaare vedeta printre ele.

PROBLEMA ESTE UNICA: SA NU UITAM, VORBIM DE UN PROFESOR, fie si de sport, pe "mana" caruia mai devreme sau mai tarziu intra tineri elevi a caror discernamant nu este foarte bine pus la punct.

Pus in fata acuzatiilor, profesorul se apara spunand textual:

"AM FOST INSTIGAT, INCITAT SI PROVOCAT SA FAC ACESTE LUCRURI. A VENIT LA MINE IN CAMERA (eleva), SI-A DAT JOS HAINELE, M-A ARUNCAT IN PAT SI MI-A SPUS: Haide, fa-o, stiu ca si tu vrei"

Scumpii mei, analizand la "rece" situatia, tind sa-i dau crezare in cele declarate si sa accept ca asa au stat lucrurile, ca tanara eleva dupa ce s-a imbatat a intrat la el in camera si s-a dezbracat, propunandu-i sa faca sex, samd.

INSA....HAI SA N-O "ZGUDUIM" !!!!!!!!!!!!!!

Faptul ca o tanara de 17 ani si 11 luni da buzna peste tine in camera, se desbraca si iti propune sa faci sex cu ea, nu inseamna ca trebuie sa si accepti, mai cu seama cand esti cu 10 ani mai mare ca ea, iar pe deasupra ii mai esti si PROFESOR.

Un BARBAT ADEVARAT (nu-i cazul lui), fara s-o jigneasca, fara sa fie foarte dur, ar fi refuzat-o politicos, incercand sa-i explice, motivele pentru care nici daca-si doreste, nu poate face sex cu ea.

Insa, distinsul domn profesor (greu ii pot spune asa cand ii privesc moaca), UITA SA SPUNA CA INAINTE DE ACEST EPISOD, I-A FACUT "AVANSURI LA GREU" elevei, fara rusine fata de colegele acesteia care au asistat de multe ori la astfel de scene.

UNDE AM AJUNS "FRATILOR"???

Ne trimitem copiii la scoala si....chiar profesorii ii hartuiesc sexual si le propun intretinerea de relatii sexuale???

Nu vreau sa fiu inteles gresit, admit ca la varsa de 17 ani, o tanara este deplin pregatita sa aiba o relatie sexuala pentru ca lucrurile au evoluat de pe vremea tineretii noastre, insa....una este sa sti ca parinte ca fata ta traieste o relatie de iubire cu un COLEG DE ACEEASI VARSTA, care include si inceperea unei relatii sexuale si....cu totul altfel stau lucrurile cand te gandesti ca un PAPITOI DE GENUL ASTA, cu 10 ani mai mare decat fata ta, cu conturi pe toate siteurile de socializare, care-i mai este si profesor, ajunge s-o seduca si....sarind pasii normali al unui "inceput" de viata sexuala, o reguleaza ca pe orice alta "zdreanta" din zecile sau sutele cu care a fost.

Din nou, nu vreau sa fiu rau si nici dur, insa....il inteleg perfect pe tatal fetei care a depus imediat plangere la Politie, stiind prea bine ca acest lucru o sa insemne "puscaria" pentru respectivul barbat, chiar daca diferenta de timp intre varsta fetei sale si varsta "legala" in Romania de la care o relatie sexuala nu mai intra sub incidenta legii penale, nu era decat de 1 luna de zile. (eleva avea 17 ani si 11 luni)

Normal ca este frustrant ca TATA DE FATA, sa sti ca TOCMAI PROFESORUL EI a regulat-o, cel care intr-o societate normala (noi nu mai suntem demult), trebuie s-o protejeze.

Nu cred ca tatal tinerei este atat de naiv incat sa creada ca are la usa vreo "neprihanita", pentru ca, cel putin din pozele pe care le-am vazut la televizor cu tanara eleva si cu prietenele acesteia, nu-mi pare deloc asa, insa....ASTA NU-L SCUTESTE DE VINA CU NIMIC PE PROFESOR.

Asa ca, PROFESORUL TREBUIE SA PLATEASCA PENTRU FAPTA SA !!!

Intr-o tara in care si asa tineretul este debusolat total, expus pornografiei furibunde si al drogurilor inca de la varste foarte fragede, daca ajungem sa admitem ca pana si PROFESORII sa-i expuna "dezmatului" si sexului, pai atunci....ne-a luat Dumnezeu mintile cu totul.

In final, atat mai spun, fara sa sustin ca am dreptate 100%.

Din punctul meu de vedere, un barbat apropiat de 30 de ani, nici nu mai spun mai in varsta, daca se simte atras de pustoaice de 17-18-20 ani, cu siguranta are mari probleme, iar argumentele ca in ziua de azi, pustoaicele sunt foarte voluptuoase, senzuale si apetisante, este o mare "gogorita".

Sa fim seriosi, un barbat adevarat, care isi cunoaste valoarea, niciodata n-o sa coboare stacheta in asa fel incat sa intretina relatii cu fetite care put inca a "lapte" si a caror exprimare este de genul "Hai, faaaaata, ce naiba faci?" :):):)

Ce satisfactie poti avea ca barbat sa fii "rege" printre pustoaice, cand atatatea SUPER BUNACIUNI de 30-32-36-37 de ani, stilate, rafinate, smecherite, samd, le intalnesti la tot pasul??? :):):)

Hai sa va mai spun ce a declarat distinsul profesor in fata jurnalistilor, referindu-se la eleva:

"Imi este mila de ea, sincer sa fiu. Stiu ca nu ea a vrut sa mearga la politie. Dupa acea noapte era foarte fericita. Chiar mi-a spus ca multe colege de-ale ei ma plac. EA OBTINUSE CE NU REUSISERA ALTELE".

Sa mori de ras, nu alta !!!! :):):)

Mai fratilor, curat....CIUMPALAC ! :):):)

FRAIERUL SI....BAIATUL "DESTEPT".

Buna seara, dragii mei!

Uite ca iar ma "mananca" degetele si....nu m-ar mira sa incep a scrie din nou zilnic pe blog. :):):)

In seara asta, am de gand sa scriu despre un subiect deloc incitant sau interesant, asta neinsemnand ca as considera ca restul au fost interesante si incitante. :):):)

Vreau sa va povestesc niste evenimente pe care le-am trait acum fix 21 de ani si sa scriu cateva randuri despre un imens scandal ce se prefigureaza a exploda, anume: SISTAREA PLATII RENTEI REVOLUTIONARILOR DIN 1989.

Pentru cei care nu stiu (nici eu nu stiam pana acum cateva zile), in anul 2008 a fost votata o lege care acorda o renta tuturor revolutionarilor din 1989. Cuantumul acestei rente, nu-l cunosc cu exactitate, insa daca nu ma insel, putea atinge un nivel maxim de 2.200 ron/luna.

Datorita crizei financiare, cel putin asta a fost explicatia "oficiala", in anul 2012 acordarea acestei rente se sisteaza, iar din acest punct si pana la izbucnirea unui scandal monstru nu mai este decat o chestiune de timp.

Privind furia revolutionarilor la aflarea acestei vesti, as avea si eu cate ceva de spus, daca-mi este permis.

Din start, subliniez ca nu salut initiativa guvernului de a sista aceste rente, insa......totusi, adevarul este undeva pe la mijloc.

De ce spun acest lucru???

Pentru ca, dupa cum bine cunoasteti, dupa anul 1989, au fost mii si mii de cazuri de falsi revolutionari care au pus mana pe CERTIFICATUL care care de-a lungul celor peste 20 de ani, le-a conferit anumite drepturi si scutiri de impozite.

Daca ar fi sa impart revolutionarii din 1989 pe categorii, aceste ar fi:

a) falsi revolutionari (cei mai multi dintre ei)

b) persoane ranite in evenimentele din 1989 insa cu totul si cu totul intamplator, si....nu ca urmare a participarii la evenimentele din acele vremuri. (ex: mergeau pe strada si au fost impuscati accidental);

c) ADEVARATII REVOLUTIONARI, foarte putini la numar raportati la numarul imens de revolutionari cu certificat, care cu adevarat au avut curajul si nebunia sa adere din primele clipe ale miscarilor de strada contra regimului Ceausescu, iar in plus, urmasii celor decedati in acele evenimente.

Daca se intreaba cineva, de unde si pana unde imi permit eu sa vorbesc despre acele evenimente, vreau sa precizez si sa subliniez ca, ATAT IN SEARA ZILEI DE 21 DECEMBRIE 1989 CAT SI A DOUA ZI CAND CEAUSESCU A FUGIT CU ELICOPTERUL DE PE FOSTUL SEDIU AL COMITETULUI CENTRAL CARE SE AFLA IN PIATA PALATULUI, SUBSEMNATUL, A FOST PREZENT IN STRADA SI A VAZUT CU OCHII LUI CELE INTAMPLATE.

La acea vreme nu aveam decat 16 ani si vreo 4 luni si in ciuda rugamintilor disperate adresate de parintii mei care erau la serviciu, am "zbughit-o" de acasa, ducandu-ma exact acolo unde parintii ma implorasera sa nu ma duc.

Scumpii mei, cel putin in seara zilei de 21 decembrie cand inca Ceausescu era la putere, in Piata Universitatii, acolo unde s-a format vestita "BARICADA", erau stranse cateva mii de persoane (2-3 mii), insa ATENTIE (!!!).....doar maxim 100-200 de persoane, aveau curajul sa scandeze "Jos Ceausescu", "Jos Comunismul", samd, aflandu-se in mijlocul bulevardului, exact in fata hotelului Intercontinental.

Restul, printre care si subsemnatul, STATEAM PE MARGINEA BULEVARDULUI SI PRIVEAM !!!

Spre seara, dupa ce s-a intunecat, undeva pe la ora 18, eu am luat metroul din Piata Universitatii si am plecat spre Militari acolo unde locuiam, si....dupa putin timp, intr-adevar, s-a intervenit in forta, au fost omorati oameni, practic au fost facute primele victime ale revolutiei din Bucuresti.

In dimineata zilei de 22 decembrie, imediat cum parintii mei au plecat la serviciu, desi...le jurasem ca n-am sa ies din casa, impreuna cu prietenii de la bloc, am iesit pe bulevardul Armata Poporului si ne-am alaturat coloanei de manifestanti, formata din mii de muncitori care veneau de la uzinele din Militari, mergand spre Sala Palatului.

Cand am ajuns la Politehnica, desi eram mii si mii de oameni care scandam contra regimului Ceausescu, am fost intampinati de niste taburi care erau pe mijlocul bulevardului, iar a prima rafala trasa, DIN FERICIRE NU INSPRE COLOANA DE MANIFESTANTI CI IN SUS, cu totii ne-am aruncat pe burta. Dupa ceteva momente, soldatii care erau pe acele taburi, ne-au lasat sa trecem, manifestantii punandu-le flori in piept, pupandu-i si strigand "armata este cu noi".

Am vazut mii de oameni cu lacrimi in ochi, cu totii traiam clipe pe care nici macar nu ni le puteam imagina cu cateva zile inainte cand pe furis incercam sa prindem postul de radio "Europa Libera", insa....ceea ce nu stiam noi atunci sau nu realizam, era ca....DIN PACATE, NU ASITAM SUB NICIO FORMA LA O REVOLUTIE.

De ce, spun acest lucru???

Pentru ca, desi pare greu de crezut, mai cu seama pentru cei care nu au trait acele evenimente, daca O SINGURA MITRALIERA DE PE UN SIGUR TAB, AR FI INCEPUT SA TRAGA IN PLIN, credeti-ma pe cuvant ca, indiferent ca noi eram o coloana de 10-15 mii de manifestanti, N-AR MAI FI EXISTAT ABSOLUT NICIO REVOLUTIE.

Macar cei care in viata lor au avut de-a face cu armata, politia sau vreun serviciu secret, cred ca n-au vreun motiv sa ma contrazica.

Acel milion de bucuresteni strans pana la orele pranzului in Piata Palatului in ziua de 22 decembrie 1989, a putut fi realizat doar pentru ca ASA TREBUIA SA SE INTAMPLE, altfel, ar fi fost suficient, dupa cum spuneam ca o singura mitraliera de pe un singur TAB, sa inceapa sa traga in plin si....acolo era sfarsitul vestitei revolutii.

Cine crede ca o revolutie se poate desfasura doar cu milioane de oameni in strada, ESTE UN MARE NAIV SI UN MARE VISATOR.

Asadar, scumpii mei, ca sa ajungem la o concluzie cat de cat pertinenta, trebuie sa acceptam ca tot ce s-a intampat atunci in iarna anului 1989, poate cel mult sa poarte titulatura de "EVENIMENTELE DIN 1989", insa sub nicio forma REVOLUTIA DIN 1989".

Stiu, stiu, stiu, este extrem de dramatic ca in valtoarea acelor evenimente, din pacate, au murit sute si sute de tineri, care zac si acum in "CIMITIRELE EROILOR" DIN BUCURESTI SI ALTE ORASE ALE TARII.

Pentru cei mai tineri, care nu-si pot explica cum a fost posibil asa ceva, vreau sa le mai spun cateva lucruri.

ATENTIE, DUPA CE CEAUSESCU FUGISE CU ELICOPTERUL (am fost acolo, l-am vazut cu ochii mei), s-au distribuit mitraliere automate, oamenilor care participau la revolutie, iar apoi, nu cred ca este greu de imaginat ce pot face niste oameni simpli care au in mana o mitraliera, cand li se spune ca in scurta vreme teroristii lui Ceausescu, vor incerca sa preia din nou controlul.

Va dati seama ca s-a tras in nestire, iar cel mai important lucru, pe care atunci nu l-am inteles cu mintea celor 16 ani, insa....acum il inteleg perfect, este urmatorul episod pe care am sa vi-l povestesc si care oricand poate fi probat pentru ca exista peliculele de la acea vreme.

Ne situam in seara zilei de 22 decembrie 1989, dupa ce Ceausescu fugise de pe sediul Comitetului Central de la Piata Palatului. Imediat dupa ce a fugit cu elicopterul, sute de oameni au intrat in sediul Comitetului Central, au inceput sa arunce cu tablourile si cartile de la etaj, au arborat drapele cu insemnele Revolutiei si IN BALCONUL DE UNDE DE OBICEI VORBEA CEAUSESCU LA MITINGURI, s-a format un nucleu de oameni care luau cuvantul catre multime. Intre timp a venit si un car al Televiziunii Romane, iar...ATENTIE, dupe ce in prealabil am fost atentionati ca odata cu lasarea serii, TERORISTII LUI CEAUSESCU O SA NE ATACE, cum s-a lasat seara, a inceput sa se traga la "greu".

AICI ESTE PARTEA CEA MAI IMPORTANTA, si.....cei care sunt macar de seama mea, poate isi mai aduc aminte cum noul nucleu care preluase puterea, striga de zor de la balcon "Nu mai trageti, opriti focul!", asta in timp ce BALCONUL ERA LUMINAT DE PROIECTOARE !!!

Pai, chiar daca presupunem ca spre seara, teroristii lui Ceausescu au inceput sa atace sediul unde isi avea cartierul general noua putere, cum credeti voi ca, BALCONUL FIIND LUMINAT DE NISTE PROIECTOARE, nu ar fi tras sa-i omoare mai intai pe cei care erau liderii revolutiei si care luasera puterea????

In Piata Palatului se tragea in "dragi", iar cei care preluasera puterea, luminati de proiectoare, strigau de la microfon "Opriti focul, nu mai trageti", fara sa le fie teama ca fiind luminati de acele proiectoare, erau primii expusi in fata teroristilor lui Ceausescu. :):):)

Hai sa fim seriosi, din nou, daca macar 3 teroristi ar fi fost in acea seara in Piata Palatului, ma gandesc ca, era suficient sa puna mitralierele pe multimea care era cu mainile goale in piata si....ar fi ucis mii si mii de oameni.

Iar cand vezi ca langa tine mor pe capete mitraliati sute de persoane, credeti-ma ca si daca in strada sunt 1 MILION DE OAMENI, nu stiu cum sa fuga mai repede din fata gloanetelor.

Este mult de scris, nu mai spun de evenimentele oribile care au avut loc la Aeroportul Otopeni, cand zeci de soldati au fost trimisi sa apere aeroportul, iar cand au ajuns acolo, dupa ce li s-a spus sa se dea jos din camioane, sa-si scoata castile de pe cap si sa ridice mainile in sus, a inceput sa se traga crunt asupra lor, murind aproape 90% dintre ei.

NOTA: Exista documentare si marturii exacte ale putinilor supravietuitori.

Va spun sincer ca si acum, la peste 20 de ani distanta de la acele evenimente, IMI ESTE RUSINE SA-MI AMINTESC, iar de cate ori o fac, asa cum este in aceste momente, imi dau lacrimile gandindu-am la sutele de tineri care au murit in acele zile....ABSOLUT DEGEABA !!!

Erau tineri ca mine, ca voi, cu tot viitorul in fata, si....au murit crezand ca sunt mari revolutionari sau cum a fost cazul soldatilor, crezand ca apara revolutia.

Stiu, este greu pentru cei care au participat activ la acele evenimente, sa constate ca nimeni nu mai da "doi bani" pe ei, iar....datorita mizerabililor care dupa 1989, prin metode neortodoxe au reusit sa-si scoata certificat de revolutionar, azi, societatea are imense dubii asupra veridicitatii actelor lor de eroism.

Insa, cred ca adevaratii revolutionari trebuie sa accepte intr-un final adevarul, indiferent cat de crud este acesta:

Se imbata cu apa rece cand spun ca datorita vitejiei lor, curajului nebun pe care l-au avut in acele clipe de groaza cand Ceausescu inca era la putere, a fost posibila REVOLUTIA SI TRECEREA LA DEMOCRATIE.

Aceasta trecere oricum ar fi fost facuta, pentru ca Ceausescu ramasese ultimul care nu cazuse din LAGARUL EST-EUROPEAN. Din pacate, ei, revolutionarii adevarati, au sarit inca de la primul semn ca se "poate", crezand ca chiar traiesc o revolutie, intelegand ulterior ca lucrurile erau departe de ceea ce credeau la acel moment.

In final atat mai spun: SI EU PUTEAM SA MOR IN ACELE ZILE, CA ORICE ROMAN CARE A AVUT CURAJUL SA IASA PE STRADA IN ACELE CLIPE, insa.....macar, chiar daca dupa ani si ani de zile, am inteles un lucru extrem de clar:

ASTA-I VIATA, INTOTDEAUNA EXISTA FRAIERII CARE IES LA INAINTARE SI BAIETII DESTEPTI CARE CULEG ULTERIOR ROADELE !!!

Mi se intoarce stomacul pe dos, de cate ori il vad pe Emil Constantinescu, complimentandu-se reciproc cu Ion Iliescu, cand....acum 15 ani, ca sa ajunga sa castige presedintia si sa-l invinga pe Iliescu, milioane de oameni au militat ani si ani de zile, au iesit la zeci de mitinguri (tinerii de azi, nici nu-si pot imagina cata lupta a fost), iar azi....cei doi isi zambesc si isi trimit "bezele".

Asta-i viata scumpii mei !!!

Sa ma intreb ce au facut pe 21 sau 22 decembrie 1989, multi dintre cei de varsta mea care azi se lafaie in averi si se plimba cu limuzine de super lux, in timp ce eu eram pe strada si strigam "Jos Ceausescu", imi pare o naivitate. :):):)

De mult am inteles ca am FOST UN FRAIER si....multumesc lui Dumnezeu ca in acele zile n-am fost secerat de un glont tras in ceafa, asa cum au murit sute de tineri apropiati varstei mele.

Revenind la RENTA REVOLUTIONARILOR, dupa cum spuneam, adevarul este undeva pe la mijloc. Nu spun ca este bine ca a fost sistata plata acesteia, insa....desi consider ca este aproape imposibil sa mai stabilesti cu exactitate cine si cum a participat la revolutie (in fine, sa-i zicem asa), consider ca s-ar impune neaparat o reevaluare care sa cearna ADEVARATII REVOLUTIONARI DE MIZERABILII FALSI REVOLUTIONARI, care au reusit sa-si obtina "certificatul".

CRIMINALA DAR..."PROFUNDA" SI SENSIBILA !

Buna seara, dragii mei!


Scumpii mei, desi este 1 noaptea, ma apuc sa scriu cateva randuri. Acum vreo 2 ore, dupa ce m-am asezat in pat cu gandul sa ma culc, ca de obicei, asa cum fac in fiecare seara si cred ca nu sunt deloc SINGURUL, am comutat televizorul pe canalul "Televiziunii Poporului", unde spre surprinderea mea, in loc sa-l vad pe cel mai vestit dintre numitii "Dan", am vazut o duduie blonda, pe care o stiu din vedere desi nu-mi place deloc, care are o emisiune cu CRIMINALI.

Invitata emisiunii, era o tanara frumusica si extrem de finuta, cu o voce suava si o exprimare cu mult peste media societatii, dar care....FACUSE O CRIMA.

Urmarind in continuare, am inteles rapid ca respectiva tanara isi omorase iubitul cu vreo 80 de lovituri de cutit, iar in urma procesului avea de ispasit o pedeapsa de vreo 25 de ani.

Bai, nene, daca o urmareati pe respectiva tanara cum vorbea, cat de bine si de frumos se exprima, puteati fara probleme sa spuneti ca este un INGER de om.

Ceea ce m-a frapat, atunci cand foarte corect (cel putin la nivel de teorie) sustinea ca SE CONSIDERA EXTREM DE VINOVATA fata de crima comisa, ca indiferent ca si-a luat 25 de ani de inchisoare, pedeapsa este mult prea mica in raport cu ceea ce a facut, a fost faptul ca....mai tot timpul zambea atunci cand vorbea.

La un moment dat dorind sa aflu mai multe, am dat drumul la laptop si l-am rugat pe prietenul "Google" sa ma ajute putin. :):):)

Criminala se numeste Ioana Roman.





Cand a comis oribila crima, prin martie 2010, avea 22 de ani, iar iubitul ei, cel casapit cu 80 de lovituri de cutit, avea 36 de ani si tocmai ce divortase pentru a avea o relatie cu criminala. Mult mai grav este ca decedatul avea si un copil din casatoria anterioara.



Daca veti viziona filmuletul de mai sus, mai mult ca sigur ca privind fotografia tinerei coroborat cu ceea ce povesteste din noaptea crimei, n-o sa va vina sa credeti ca este vorba de una si aceeasi persoana.

Acum, sa va explic si de ce, am decis sa scriu aceste randuri pe blog. :):):)

Pentru ca, tot cu ajutorul prietenului "Google", am aflat ca domnisoara criminala, avea si ea un blog, unde scria intr-un mod foarte PROFUND SI SENSIBIL.

Hai sa vedem cate ceva din ceea ce a scris:

„Am citit mii de pagini despre dragoste. Le-am înţeles şi le-am simţit. Apoi am scris sute de pagini, ca să înţeleagă şi să simtă alţii, ca şi mine. Credeam că toate tainele iubirii îmi sunt cunoscute, că toate nuanţele îmi sunt familiare. Dar... nu am ştiut nimic! Nu am ştiut nicio clipă ce se ascunde, în realitate, în spatele cortinei burgheze şi parfumate de cuvinte... Oare ce sensuri obscure mi-au fost dezvăluite, ca printr-o acţiune mistică?"

Iubitii mei, asa, ca prin minune, dupa ce am citit paragraful de mai sus, am realizat ca in foarte dese randuri, pe siteul de socializare pe care am si eu cont, am vazut astfel de "creatii" ale unor distinse si "profunde" domnite, si....sincer, am simtit un fior pe spinare. :):):)

Numai Dumnezeu stie cate demente exista ca aceasta tanara finuta si draguta, educata si stilata, care posteaza niste pasaje ca cel de mai sus, care pentru mine sfideaza crunt NEBUNIA, insa pentru societatea de azi inseamna "profundul", fiind apreciat, si....dupa ce ti-ai petrecut cateva nopti cu ele, ajungi sa fi "casapit" cu zeci de lovituri de cutit. :):):)

Lasand gluma la o parte, scumpii mei, "fotografiati" bine de tot pasajul pe care l-am redat mai sus, pentru ca....de cate ori veti avea ocazia sa cititi astfel de pasaje in cate-o descriere, ganditi-va de doua ori inainte de a va petrece vreo noapte cu distinsa domnita :):):)

Nu m-ar mira nici de data asta sa nu ma luati in serios, insa....credeti-ma pe cuvand ca aproape toti indivizii/ele care scriu in genul mai sus prezentat, au probleme grave la "mansarda", traind intr-o lume a lor si in orice moment pot exploda intr-un mod aproape incredibil.

Este foarte tarziu, mi-am pierdut si "exercitiul" de a scrie, pentru ca ar mai fi multe de spus despre acest gen de persoana sensibila, profunda si finuta la prima vedere, insa....DOAR LA PRIMA VEDERE, pentru ca in spate, realitatea poate fi mult mai crunta.

In final, va mai spun doar atat:

Dupa acest "episod", m-am dus cu mintea la vreo 3-4 tipe pe care le-am cunoscut candva si cu care mi-am petrecut ceva nopti si.....ma consider norocos ca n-am plecat cu vreun cutit in gat intr-o explozie de nebunie. :):)

Da, da, da, erau tot genul asta de "profunde", care atunci cand scriau un pasaj, mie imi parea ca sunt nebune, sau....in tot cazul, cel putin eu, nu intelegeam nimic din ce scriau. :):):)

ATENTIE MARE CU....."PROFUNZIMEA" ASTA !!!!

LACRIMI...DE CE, ACUM, ATAT DE TARZIU???

Buna seara dragii mei!


Scumpii mei, desi....a trecut ceva vreme de cand n-am mai scris pe blog, totusi, zilele trecute am remarcat ca INCA, blogul mai este destul de citit si....cativa "ochisori" vigilenti mi-au atras atentia ca am scris un comentariu dupa care, la cateva ore l-am sters. :):):)

Daaaaa, scumpii mei, asa este, acum cateva zile, intr-o noapte, tarziu, am scris un comentariu, iar la doar cateva ore, dimineata cand m-am trezit, inainte sa plec la serviciu, l-am sters.

De ce l-am sters???

Sincer, nu stiu, insa....asa am simtit atunci, dupa o noapte destul de zbuciumata, in care am alternat somnul cu gandurile si framantarile.

Ce se intamplase, de fapt?

Pentru cei care n-au apucat sa citeasca acel comentariu, am sa explic imediat.

Acum cateva zile, pe 7 noiembrie, cu o zi inainte de marea sarbatoare "Sfintii Mihail si Gavril", tatal meu, cu care am incheiat orice relatie acum vreo 6-7 luni de zile (am scris la acea vreme pe blog), a trecut pe la consoarta mea si i-a adus niste jucarii baietelului meu.

Cand mi-a spus consoarta mea de acel episod, mi-a povestit si de faptul ca, tatal meu, atunci cand a venit vorba despre mine, i-au dat lacrimile si a spus ca situatia este dramatica.

Din acel moment, multe ore ce au urmat, inclusiv noaptea in care am scris acel comentariu (sters, ulterior), cat si a doua zi cand era marea sarbatoare si ziua tatalui meu, am tot fost framantat de ganduri, muscandu-mi buzele si nestiind ce sa fac.

Pana la urma, n-am facut nimic. Nici nu i-am dat telefon tatalul meu sa-i spun "La multi ani" si nici nu m-am dus impreuna cu sora mea si alte rude la el acasa.

A fost inca o decizie dura, pe care mi-am asumat-o, asa cum am facut cu toate deciziile pe care le-am luat in modesta-mi existenta, insa.....desi nu am certitudinea ca am procedat corect, totusi, dupa indelungi chibzuinte si framantari, mi-am asumat decizia.

De ce, spun acest lucru?

Tot pentru cei care n-au apucat sa citeasca comentariul pe care l-am sters ulterior, in acea noapte m-am tot gandit, DE CE, ACUM, LA 6-7 LUNI DISTANTA DE MOMENTUL IN CARE AM IESIT DIN CASA PARINTILOR MEI, CU LACRIMI IN OCHI SI CU TENSIUNEA 24 SAU 25, RUGANDU-MA LA DUMNEZEU SA NU FAC VREUN ATAC CEREBRAL, tatal meu, plange si spune ca situatia este disperata????

De ce, este situatia disperata????

De ce, este acum situatia disperata, si....nu a fost ani de zile la rand, in momentele in care ma trata cu dispret, ma sfida si imi dadea "flit" de cate ori explodam si cu disperare incercam sa-i arat ca usor dar sigur, relatia dintre mine si el, se distruge total, iar momentul in care, voi ajunge sa aplic cea mai crunta decizie, nu este departe.

Cei care mi-au citit pe vremuri blogul, stiu ca prin 2008 a mai fost un moment in care am rupt orice relatie cu parintii mei, dupa ce au refuzat sa vina la nunta surorii mele, invocand un motiv de tot rasul, cand in realitate, marea problema o reprezenta cainele lor, care....daca ar fi venit la nunta, ar fi trebuit sa ramana singur in casa vreo 2 zile. (nunta a fost facuta la munte)

Insa, ulterior, tot dupa vreo 7 sau 8 luni distanta, o persoana foarte importanta pentru mine la acel moment, a insistat atat de tare sa ma impac cu parintii mei, incat am cedat si m-am impacat. Extrem de repede, realitatea mi-a demonstrat ca a fost o imensa copilarie si naivitate din partea mea, si....din pacate, lupul isi schimba parul dar naravul ba.

Vedeti voi, poate va mai aduceti aminte cand spuneam ca, inca de la 16 ani am inceput sa muncesc, iar sintagma "Tata/mama, da-mi si mie x bani pentru y lucru", NU A EXISTAT, iar, mai mult....timp de peste 20 de ani de la acel moment, le-am satisfacut parintilor mei toate poftele si dorintele pe care le-au avut, cheltuind sute si sute de milioane, fara sa am nici cea mai mica retinere.

De iubit, n-as putea spune ca i-am iubit, pentru ca as minti...I-AM IDOLATRIZAT !!!

Da, da, da, pe parintii mei, pur si simplu i-am idolatrizat. Eram deja mare (18-19 ani), si....doar ce se intuneca afara, iar daca tatal meu nu ajungea acasa, deja simteam un "ghem" in stomac, gandindu-ma sa nu se fi intamplat ceva cu el.

In fapt, de-a lungul existentei mele, nu am avut decat o mica pretentie, atat de mica incat este si jenant s-o precizez:

MI-AM DORIT MACAR O DATA IN VIATA, SA SIMT CA INSEMN CEVA PENTRU PARINTII MEI, CA AS CONTA MACAR JUMATATE DIN CAT CONTEAZA CATELUL LOR, SAMD.

Din pacate, nu s-a intamplat asa, ci...din contra. :):):)

Azi, tatal meu plange cand vine vorba de mine, si....ma gandesc, de ce????

Aaaaaa, se gandeste ca n-o sa ma mai vada si n-o sa ma mai auda NICIODATA, asa cum i-am spus cand am iesit ultima data pe usa casei lui, cu ochii plini de lacrimi si cu gandul si ruga catre Dumnezeu sa ma calmeze si sa-mi scada tensiunea care pur si simplu explodase la 24-25. Noroc ca am avut pastilele langa mine si am reusit s-o temperez.

Da, daca tatal meu se gandeste la acest lucru, in mod clar situatia este disperata, pentru ca, cine ma cunoaste, stie ca nu ma joc cand ajung sa ma jur ca voi disparea total din viata cuiva.

Insa, ca sa ajung sa-i spun cuiva acest lucru, trebuie ca nivelul sfidarii, batjocurei la adresa mea si a nepasarii, sa depaseasca orice fel de inchipuire, pentru ca altfel, cu mine te poti certa foarte usor si tot la fel de repede sa te impaci.

Din pacate, de-a lungul vietii, au fost cateva persoane care m-au facut sa jur ca NICIODATA NU-MI VOR MAI AUZI VOCEA SI NU MA VOR MAI VEDEA, iar cel mai dureros pentru mine este faptul ca insasi tatal meu este pe aceasta lista.

Revenind, dupa cum va spuneam, acum cateva zile, dupa ce consoarta mea mi-a povestit despre vizita tatalui mei, ore la rand am fumat tigara de la tigara si m-am tot framantat, gandindu-ma ce sa fac.

Nu mi-a fost usor sa aud ca tatal meu plange cand vine vorba de mine, si....din pacate, faptul ca am un suflet mare, care ma impinge spre multa naivitate in momente in care creierul imi da solutia CORECTA, m-a facut sa ma framant ore si ore la rand, nestiind ce sa fac.

In plus, mai existau si presiunile consoartei, surorii si cumnatului meu, care insistau sa ma impac cu parintii mei.

Insa, iubitii mei, spre deosebire de alte multe momente in care sufletul a avut castig de cauza in fata CREIERULUI SI AL EVIDENTEI, de data asta, a fost invers: MI-AM ASCULTAT CREIERUL.

Da, da, da, iar argumetele au fost "garla" in favoarea deciziei de a nu ma impaca si a-mi respecta juramantul.

De ce, sa ma fi impacat cu tatal meu???? Credeti ca s-a schimbat cu ceva????

100% VA SPUN CA.....NU !!!!

Daca m-as fi impacat cu el, peste foarte putina vreme, m-ar fi tratat cu aceeasi sfidare si nepasare, mi-ar fi spus aceleasi cuvinte, ar fi avut aceeasi atitudine de care sunt satul pana peste cap.

Daca cineva ar fi avut de pierdut de pe urma IMPACARII, acela as fi fost DOAR EU.

Vedeti voi, cand alegi sa te impaci cu cineva care ti-a dovedit in dese randuri caracterul si comportamentul reprobabil, iar impacarea nu are la baza vreun interes (in cazul meu, absolut exclus, niciodata n-am facut asa ceva), nu faci altceva decat sa-ti supui sufletul la o alta dezamagire, la o alta suferinta care 100% o sa urmeze.

In momentul in care alegi sa te impaci cu cineva, ce gandesti????

Normal, firesc, iti spui: "Ok, poate ca s-a schimbat, poate ca a inteles ca a gresit, samd".

Mai mult, in acele momente ale impacarii, in suflet ti se infiripeaza din nou SPERANTA, care...din pacate, in 99,9% din astfel de cazuri, nu are absolut niciun pic de fundament.

In cazul meu, intotdeauna am visat sa am o relatie cu tatal meu, asa cum ar trebui sa fie, insa.....la un moment dat a trebuit sa accept ca pentru parintii mei, nu insemn absolut nimic, cu exceptia faptul ca pot fi o "vaca" buna de muls, atunci cand este nevoie de "finantare".

Atat tatalui meu cat si mamei mele, ani de zile la rand, le-am cerut cu disperare un moment "zero", in care sa ne privim in ochi, sa discutam ca niste oameni maturi, sa se termine pentru totdeauna cu sfidarea, incapatanarea, orgoliul, samd.

Credeti ca am avut succes???

Absolut deloc! Se sustineau reciproc, ma sfidau cu ochi senini, imi taiau vorba si imi dadeau "flit", samd....arsenalul in astfel de situatii, il cunoasteti mult prea bine.

Asa ca, de data asta, mi-am ascultat CREIERUL, desi.....imbecilul meu de suflet, atunci cand am auzit ca tatal meu plange cand vorbeste de mine, imi dicta sa dau inapoi, sa ii mai acord o sansa, sa ma impac cu el, samd.

Bineinteles ca iau in considerare sintagma "Niciodata sa nu spui niciodata", iar mie viata mi-a demonstrat fara echivoc ca este cat se poate de reala, insa......raman la parerea ca sansele ca parintii mei sa-mi mai auda vreo data vocea sau sa ma mai vada, este extrem de mica..

In general, atunci cand batjocura si dispretul la adresa mea, au depasit limite greu de inchipuit, nu mai spun si de suportat, am avut puterea sa iau decizii extrem de dure, care, chiar daca mi-au umplut inima si sufletul de sange, le-am urmat fara sa cracnesc, asumandu-mi toate consecintele.

Ar mai fi de spus ceva, deloc putin important:

TATAL MEU, NICIODATA N-O SA POATA INVOCA FAPTUL CA N-A PUTUT DISCUTA CU MINE, CA N-A PUTUT "INDREPTA" LUCRURILE, PENTRU CA, ANI DE ZILE LA RAND, CU DISPERARE AM INCERCAT SA DISCUT ATAT CU EL CAT SI CU MAMA MEA.

Asa sunt eu, ma dai afara pe usa, intru pe geam, inchizi geamul, intru pe cos, inchizi si cosul, iti dau telefoane si sms-uri pana nu-mi mai misc degetele, iti inchizi telefonul, iti dau mailuri, pana tocesc tastatura, insa....cand ajung coplesit de dispret si nepasare, DISPAR PENTRU TOTDEAUNA FARA A MAI SCOATE UN "SUNET".

In fine, asa eram candva, pentru ca acum....am ajuns o "leguma" cu ochii atintiti pe aparatul de masurat tensiunea si cu pastilele in buzunar. :):):)