Din nou, am intrat in ultima zi a anului. Daca nu ma inseala memoria, cred ca in fiecare ultima zi a anilor care au trecut de cand am acest blog, indiferent de starea pe care o aveam la acel moment, mi-am gasit mereu ceva timp pentru a face o retrospectiva.
In aceasta noapte (ultima a anului), indiferent cat as dori sa fac retrospectiva intregului 2018, amintirile mi se deruleaza in minte vis-a-vis de o singura zi si o singura noapte!
Daca dau timpul inapoi cu FIX 3 saptamani, exact la aceasta ora ma aflam, dezbracat complet (cu un cearceaf aruncat peste mine), plin de vanatai pe brate, si avand mai mult decat vizibile pe piept, urmele talpilor defibrilatorului, pe langa faptul ca aveam corpul plin de fire si ventuze cu ajutorul carora imi era monitorizat, secunda de secunda, ritmul cardiac, pe unul dintre paturile TERAPIEI INTENSIVE DIN CADRUL SECTIEI DE CARDIOLOGIE A SPITALULUI FLOREASCA.
Era prima mea noapte petrecuta INTERNAT intr-un spital! (9 spre 10 decembrie) In spital mai ajunsesem de multe ori (inclusiv, noaptea), dar de data aceasta situatia era foarte grava!
TRECUSERA 12 ORE DE CAND FACUSEM INFARCT AGRAVAT DE UN ULTERIOR STOP CARDIAC!
Si, obligat sa stau doar intins pe spate, avand si piciorul drept legat de pat (datorita operatiei prin care mi s-a montat stent-ul la inima), in semiintunericul salonului de terapie intensiva, cu ochii in tavan, mi se derulau prin fata ochilor IMENSELE GRESELI PE CARE LE-AM FACUT IN VIATA, SI, CEL MAI GRAV, MODALITATEA IN CARE LE-AM REPETAT PE CELE MAI GRAVE DINTRE ELE!
De fumat, CORECT!, am facut-o timp de 29 de ani, FARA PAUZA si...nu putin! Minimum 2 pachete/zi. Dar, de departe, cea mai mare greseala a vietii mele a fost NEPUTINTA de a-mi tempera TRAIRILE, de a nu mai arde precum o torta pentru orice situatie, de a nu mai exploda precum o bomba nucleara atunci cand eram mintit sau se incerca manipularea mea samd.
Apropos, de fumat! In aceste 3 saptamani scurse de la infarctul urmat de stop cardiac, am tot fost intrebat daca...AM MAI FUMAT?
Inaintea oricarui raspuns, as vrea sa va arat o poza, facuta cand inca ma aflam in cele 72 de ore SUPER CRITICE de dupa infarct si stop cardiac:
Cand am rugat pe cineva sa-mi faca poza aceasta, un singur lucru am avut in minte! SA NU CUMVA SA UIT, VREODATA!
Scumpii mei, dupa ce am fost mort pentru 5-6 minute, timp in care inima nu mi-a mai batut, READUS LA VIATA DE CATRE BRAVII MEDICI AI SPITALULUI FLOREASCA, totul s-a schimbat!
Chiar in acea prima noapte petrecuta la terapie intensiva, am avut tot timpul din lume (pentru ca nu am putut dormi, nici macar cateva minute) sa ma gandesc la cat de mult conteaza SA FI SANATOS, chiar daca nu ai masina si mergi cu tramvaiul, chiar daca nu porti haine de firma ci unele ieftine, chiar daca nu faci Craciunul la Hotel Alpin din Poiana Brasov ci...mancand o felie de cozonac si impodobind un bradut intr-un modest apartament din orice oras al tarii samd.
99% DINTRE OAMENI HABAR NU AU CAT DE REPEDE SI CAT DE PE NESIMTITE SE PASESTE IN LUMEA DE DINCOLO! NU AI TIMP SA-TI DAI SEAMA!!!
Cred ca, daca oamenii ar ajunge sa cunoasca acest lucru (ceea ce, evident, nu este de dorit!)....majoritatea dintre ei nu ar mai alerga ca disperatii dupa lucruri care au atat de putina importanta!
INCERCATI SA POCNITI DIN DEGETE! NU GLUMESC! Atat dureaza "trecerea"! NU AI TIMP SA CONSTIENTIZEZI, ABSOLUT NIMIC DIN CEEA CE TI SE INTAMPLA!
In fine! Nu am voit a incheia anul intr-o nota trista, insa aceste ganduri am simtit nevoia sa le astern!
Bineinteles, DOAR O PARERE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu