NU EXISTA DEPENDENTA DE NICOTINA!

Buna seara, dragii mei!

Am fumat timp de 29 de ani, fara intrerupere, minimum 2 pachete/zi. Mai precis, din decembrie 1989 pana in decembrie 2018 cand am facut infarctul.

Si, bineinteles ca, ERAM 100% CONVINS CA SUNT DEPENDENT DE NICOTINA. Puteam oricand sa mananc DOAR o bucata de paine, un covrigel sau un biscuite, INSA tigarile nu trebuiau sa-mi lipseasca! Mai mult, in toti acei 29 de ani in care am fumat enorm, nici macar o singura data nu s-a intamplat sa incerc a ma lasa de fumat. Nu am incercat, PENTRU CA ERAM SIGUR CA NU POT!

Acum, cand scriu aceste randuri, ma aflu la aproximativ 2 luni distanta de data la care am facut infarctul secondat si de un socant stop cardiac (9 decembrie 2018) si...NU MAI FUMEZ!

Nu numai ca nu mai fumez, DAR NICI NU AM SIMTIT VREODATA NEVOIA SA MAI FUMEZ! Chiar astazi am mers cu un taximetrist care "suda" tigarile, am stat in fata langa el, dar nicio clipa nu am simtit nevoia sa fumez.

Mai mult, am INCA tigari in casa! Sunt cele 2 pachete pe care le-am cumparat dintr-o benzinarie in dimineata zilei de 9 decembrie, cu aproximativ 2 ore inainte de a face infarctul! NICIO CLIPA, IN ACESTE 2 LUNI CARE AU TRECUT, NU MI-A TRECUT PRIN CAP SA MA ATING DE VREO TIGARA.

Ved la televizor reclama la NICORET, care te ajuta sa scapi de dependenta de nicotina!

CREDETI-MA PE CUVANT...NU EXISTA DEPENDENTA DE NICOTINA!!! Pur si simplu, nu exista!

Am auzit de foarte multe ori faptul ca ZAHARUL ar fi mult mai puternic in ceea ce priveste DEPENDENTA, decat nicotina. Dar, niciodata nu am dat crezare!

Daca in aceste 2 luni a trebuit sa ma lupt cu DEPENDENTA, acest lucru nu a avut legatura cu nicotina, CI CU ZAHARUL! Da, mi-a fost destul de greu in a elimina toate sucurile carbogazoase si dulciurile pe care le mancam zilnic, inainte de a face infarctul! (astfel, am si slabit cele 7 kg, fara niciun pic de efort, ajungand la greutatea de 94 kg, cea in care am stat de la 20 de ani pana la vreo 42)

Revenind la dependenta de NICOTINA, m-am tot intrebat de ce nu-mi lipseste GUSTUL TIGARETEI, nici macar atunci cand ii vad pe altii ca fumeaza?

Raspunsul este simplu: nu eram dependent de gustul tigaretei, CI DE EXERCITIUL DE A FUMA. (cu tot ceea ce include acesta)

Daca as fi fost dependent de nicotina (iar, dupa 29 de ani in care am fumat minimum 2 pachete/zi, nu aveam cum sa nU fiu dependent, DACA AR EXISTA ACEASTA DEPENDENTA)...dupa ce am facut infarctul si, implicit, nu am mai fumat, ar fi trebuit sa am niste stari date de sevraj. DAR, JUR CA NU AM AVUT ABSOLUT NICIO STARE CA URMARE A ELIMINARII FUMATULUI!

Ok, poate nu ma credeti pe mine, insa si Busu (de la PRO TV) spune exact acelasi lucru: NICI NU-SI MAI ADUCE AMINTE CA A FUMAT TIMP DE 37 DE ANI!

PS: Asa cum am mai precizat, nu ma veti auzi vreodata sa SFATUIESC pe cineva sa nu mai fumeze, dupa ce eu am fumat timp de 29 de ani, RECUNOSCAND SINCER FAPTUL CA, DACA NU FACEAM INFARCTUL (culmea, precedat si de stopul cardiac care m-a condus pentru cateva minute pe taramul "ingerasilor"), NICIUN ARGUMENT MEDICAL SAU FINANCIAR, NU M-AR FI FACUT SA MA LAS DE FUMAT! Asadar, nu pot fi ipocrit!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

NU CUMVA ESTE PREA LAUDAT SPITALUL MONZA?

Buna seara, dragii mei!

Jur! Multe as putea crede ca se pot intampla in Romania, chiar foarte multe (avand in vedere promiscuitatea teribila in care se scalda clasa politica romaneasca, precum si disolutia continua a societatii), DAR NICIODATA NU AS FI PUTUT CREDE CA UN PAPAGAL DE ITALIAN (atentie mare!!!...detinator a doar 8 clase, parcangiu in tara sa) VA AJUNGE SA DESFASOARE PROFESIA DE MEDIC CHIRURG, IN CEL MAI VESTIT SPITAL DIN ROMANIA, RESPECTIV, SPITALUL MONZA! :))))

Bai, fratilor, MACARONARUL CU 8 CLASE a operat in cadrul vestitului Spital Monza!

Tocmai despre vestitul as dori sa vorbesc, in randurile ce urmeaza.

Suferind un infarct atat de grav cu 2 luni in urma, atunci cand am dorit sa-i fac fiului meu o ecografie cardiaca (preventiv, desigur, mai ales ca face fotbal), EVIDENT CA AM ALES SPITALUL MONZA! Asa ca, am pus mana pe telefon si am facut o programare, ocazie cu care am aflat si pretul...300 sau 350 ron, uite ca nu mai tin minte exact.

In ziua stabilita cu doamna de la "programari", m-am prezentat impreuna cu fiul meu la Spitalul Monza, unde foarte repede aveam sa traiesc un soc si, totodata, sa-mi aduc aminte despre cuvintele unei cunostinte despre Spitalul Monza. (cuvinte pe care le-am tratat cu "retinere", la momentul respectiv)

Mai precis, de cum am ajuns in spital si am anuntat ca am o programare pentru ora 10, mi s-a adus la cunostinta faptul ca DOAMNA DOCTOR intarzie vreo 20 de minute, fiind prinsa in trafic. Mi s-a parut curios, dar nu am comentat.

Cat timp am asteptat sa vina doamna doctor (de la ora 10 la 10:20), o asistenta i-a facut fiului meu o electrocardiograma, iar pe la ora 10:25 mi s-a comunicat faptul ca....DOAMNA DOCTOR VA MAI INTARZIA (nu se stie cat timp!) pentru ca este prinsa in trafic!!!

Acela a fost momentul cand am simtit ca imi vine sa "explodez", insa frica de inca un infarct, m-a potolit instant. Sentimentul ca eram tratat ca si cum as avea "ciunga in par", coroborat cu imposibilitatea de a "exploda", m-a frustrat maxim!

Dupa ce am anuntat ca renunt la programare (fapt care nu a deranjat pe nimeni, neexistand nici macar o minima incercare in a ma face sa ma razgandesc, nu mai vorbesc despre scuze!), in timp ce paraseam spitalul, ma gandeam...

Bai, nu ma aflasem la camera de garda a Spitalului Pantelimon, CI IN CEL MAI RENUMIT SPITAL DIN ROMANIA, SPITALUL MONZA, unde pentru o ecografie cardiaca as fi platit...aproximativ UN SFERT din salariul multor romani!

Sa fim clari! Nu faptul ca doamna doctor a intarziat, a fost ceea ce m-a socat (oricui, i se poate intampla), CI MINCIUNA IN FORMA CONTINUATA, PE LANGA FRACTURA DE LOGICA IN FORMULAREA ACESTEIA! Ok, din varii motive iti dai seama ca vei intarzia la spital, insa in ziua de astazi, cu ajutorul banalei aplicatii "Waze", oricine poate sti cu exactitate la ce ora va ajunge intr-un anume loc.

ASA CA, NU POTI TELEFONA SA SPUI CA VEI INTARZIA 20 DE MINUTE PENTRU CA ESTI PRINSA IN TRAFIC, IAR PESTE 20 DE MINUTE SA SUNI DIN NOU SI SA SPUI CA VEI MAI INTARZIA, NU SE STIE CAT TIMP...

Este o chestiune de minima logica! :)))

Mai mult! Dupa o asteptare de 30 de minute, ceea ce m-a facut sa renunt la programare, dupa cum va spuneam mai devreme, NIMENI NU PAREA DERANJAT DE FAPTUL CA AM RENUNTAT, CU ATAT MAI PUTIN SA PRIMESC VREO SCUZA!

O durere in cur, maxima!

Si, uite asa, mi-am adus aminte despre cuvintele spuse de o cunostinta de-a mea, referitoare la Spitalul Monza, care nu erau foarte magulitoare...

Adica, mai pe romaneste, DESI MERGI LA SPITALUL MONZA ASTEPTANDU-TE SA GASESTI MAXIM DE CALITATE A SERVICIILOR, este posibil sa constati ca lucrurile nu stau tocmai asa!

PS: Ulterior, ecografia cardiaca i-am facut-o fiului meu la Medicover (360 ron), iar testul de efort i l-am facut la Sanador (350 ron)...rezultatele fiind in regula pentru sportul de performanta.

Bineinteles, DOAR O PARERE!

FRICA DUPA....INFARCT!

Buna ziua, dragii mei!

Multi dintre voi imi scriu pe whatsapp, intrebandu-ma de ce nu mai scriu pe blog. In mod cert, voi relua obiceiul de a scrie, dar inainte de a se intampla acest lucru, trebuie sa ma simt in stare!

Au trecut doua luni de cand am facut infarctul, urmat de stopul cardiac care m-a trimis, pentru cateva minute, in lumea celor drepti...

Scumpii mei, recuperarea dupa un infarct agravat de stop cardiac, NU ESTE DELOC USOARA!

Primul lucru cu care te lupti este....FRICA DE A NU MAI FACE INCA UN INFARCT! Iar, aceasta frica apare inca din primele minute de cand esti scos din operatie (ma refer la montarea stent-ului) si dus la terapie intensiva.

CINE SUSTINE CONTRARIUL SAU BASINILE CU "GANDITUL POZITIV", ORI ESTE CRETIN, ORI EXTREM DE IPOCRIT!

N-ai cum sa nu te "caci" pe tine de frica, atunci cand, aflandu-te la terapie intensiva, vezi cum, inclusiv, MEDICII CARE TE VAD sunt extrem de rezervati atunci cand vine vorba despre..."sunt bine, domnule doctor?"...

Daca ai norocul si iesi cu bine din cele 3-4 zile petrecute la terapie intensiva, ajungi intr-un salon sau...in cel mai bun caz, daca platesti 50 de euro pe zi, intr-o rezerva, pentru alte 5-6 zile, care ti se vor parea la fel de lungi si inspaimantatoare, nu de alta dar...trecerea de la terapie intensiva (unde esti monitorizat 24 din 24) la o rezerva in care stai singur, iar asistenta vine doar atunci cand trebuie sa-ti dea medicamente sau sa-ti recolteze sange, nu este deloc lipsita de FRICI!

Da, scumpilor! Te "caci" pe tine de frica, la cea mai mica durere sau presiune in piept! (nu mai spun, daca ai fost resuscitat, pentru ca te dor si coastele)

Ulterior, daca ai parcurs cu bine si aceste 5-6 zile de "salon" sau "rezerva", ti se prescrie tratamentul pe care urmeaza sa-l respecti cu sfiintenie, ti se inmaneaza concediul medical si ti se face externarea.

Dar, FRICA NU TRECE! Ea iti paralizeaza in continuare existenta, mai ales in primele zile petrecute ACASA, pentru ca trecerea de la SPITAL (acolo unde constientizezi ca te afli intr-un mediu sigur)...la DOMICILIU (departe de siguranta din spital), nu este deloc usoara!

Dupa alte cateva zile petrecute acasa, in care te misti de colo pana colo (desigur, prin apartament), cu mare grija, incepi sa scoti nasul AFARA. Ti-e frica, normal ca iti este frica, mai ales daca este si IARNA, iar doctorii ti-au spus sa ai mare grija la aerul rece. Mai intai, cateva minute, perioada pe care o simti ca si cum ai fi alergat din Titan pana la Piata Unirii, senzatie care te obliga sa te intrebi...VOI MAI FI, VREODATA, UN OM NORMAL? Apoi, cu fiecare zi care trece, adaugand 1-2 minute si, totodata, marind, usor, ritmul mersului...incepi sa capeti incredere! Dupa cateva saptamani de antrenament zilnic, ajungi la o performanta de 25-30 de minute de mers alert!

Dar, tot iti este FRICA! Nu are cum sa nu-ti fie frica!

Usor, usor, cu fiecare zi care trece, corpul reincepe sa se acomodeze la efort, putand sa spun ca, la aproximativ 2 luni distanta de la infarct, incepi sa atingi o capacitate de a functiona continuu (fara sa stai in pat), de vreo 4-5 ore.

Asa ca, in cazul in care ati avut nesansa de a face un infarct (cu atat mai rau, daca a fost precedat si de stop cardiac)....INVATATI SA ACCEPTATI FRICA, DAR, MAI ALES, INVATATI SA O GESTIONATI! Pentru ca, indiferent de ceea ce va spun unii sau altii (care, desigur, nu au trecut prin asa ceva)....FRICA VA EXISTA TOATA VIATA!

Dar, desi nu pare, TOCMAI FRICA ESTE CEL MAI MARE CASTIG, DUPA UN INFARCT! SI, TOTODATA, SI CEL MAI MARE...PAZNIC!

Bineinteles, DOAR O PARERE!