OANA ZAVORANU, AVEREA TI-A VENIT! DAR SA NU SE APROPIE...SINUCIDEREA!

Buna ziua dragii mei!

Unii dintre noi (din nefericire) TRAIESC DOAR PENTRU BANI. Bani, bani, bani! Este tot ceea ce ii intereseaza! La care, fireste, de cele mai multe ori, se adauga CULTUL PERSONALITATII! Eu sunt cel mai frumos, destept, talentat, curajos, samd.

Am repetat de multe ori ca nu sunt PSIHOLOG, dar daca as fi ajuns, cu siguranta doua personaje mi-ar fi atras atentia in mod deosebit: GICI BECALI SI OANA ZAVORANU!

Astazi am ales sa vorbesc (din nou, pentru ca am mai facut-o in vreo doua randuri) despre Oana Zavoranu care, spre siderarea tuturor (dar mai putin a mea, si veti vedea de ce spun acest lucru) si-a continuat DELIRUL URII, inclusiv, dupa ce mama sa a trecut in nefiinta!

Va spuneam mai sus ca nu am fost absolut deloc socat de acest comportament! Iar ca argumentatie va arat doua poze:





Stiu! Majoritatea poate ca a uitat! NU SI EU! Acum vreo 4-5 ani, am vazut in presa pozele de mai sus! Am fost absolut socat, si fireste, am incercat sa gasesc motivul pentru care, O CRESTINA, ajunge sa batjocureasca CRUCEA. Concluzia a fost clara: pactul cu diavolul!

Ulterior, cand a izbucnit in presa scandalul dintre Oana Zavoranu si VRAJITOARELE, am aflat ca impricinata a platit bani grei (sute de mii de euro) pentru a-i cere DIAVOLULUI ajutorul! Daca nu ma inseala memoria (si nu am niciun motiv sa cred ca-mi joaca vreo festa), chiar la una dintre emisiunile tv, a fost povestit momentul in care una dintre vrajitoare a dus-o pe Oana, la miezul noptii, la marginea unei ape, si a pus-o sa arunce un teanc de euro in apa, in timp ce-i cerea DIAVOLULUI sa se arate si s-o ajute in ceea ce isi dorea! (bani, putere, samd)

NOTA: Bineinteles ca DIAVOLUL care si-a facut aparitia din apa, si a infascat banii, nu era decat un complice al vrajitoarelor.

Asadar, din nou, NU MA INSELASEM!

De ce ne-am mira astazi de comporamentul Oanei Zavoranu, inclusiv dupa moartea mamei sale?

Scumpilor, eu spun, iar voi, peste ceva vreme, in cazul in care imi veti mai citi blogul, veti avea ocazia sa spuneti daca am avut sau nu dreptate!

DRUMUL OANEI ZAVORANU MERGE INTR-UN SINGUR SENS....SPRE SINUCIDERE!

Este doar o chestiune de timp pana se va intampla! Daca cei din jurul sau (dar nu vad cine! poate doar Capatos!) ar fi interesati de VIATA Oanei Zavoranu, negresit ar trebui sa insiste a o convinge sa ceara ajutor de specialitate! Dar nu de la genul acela de "distruse" doamne psiholog care apar pe la tv, ci de la un PSIHOLOG ADEVARAT!

Oana Zavoranu, alaturi de Gigi Becali, sunt exemplele cele mai concludente ale TULBURARII GRAVE DE COMPORTAMENT SI DUBLA PERSONALITATE. (la naiba, poate nu folosesc termenii cei mai corecti din punct de vedere medical, pentru ca, v-am spus ca nu sunt psiholog)

Gigi Becali nu se va sinucide, avand drept "ANCORA"....familia si copiii! Dar OANA este intr-un imens pericol! MAI ALES, ACUM, CAND A DEVENIT MULTIMILIONARA IN EURO! Ma indoiesc profund ca averea ce-i ramane de pe urma decesului mamei sale este in suma de 60 milioane de euro (asa cum speculeaza presa), dar undeva pe la 8-12 milioane de euro, probabil ca este!

DAR ATENTIE MARE! Defuncta Marioara Zavoranu, nu a lasat in conturi suma uriasa de bani! Ci din contra! Averea este investita in diverse afaceri! Astazi poate ca valoreaza 8-12 milioane de euro, dar daca in continuare nu va fi gestionata la fel de bine cum a fost facuta de catre defuncta, in cativa ani, praful se va alege!

Daca tot a venit vorba de afacerile familiei Zavoranu, vreau sa precizez faptul ca, PANA LA UN PUNCT, am incercat sa inteleg supararea Oanei vis-a-vis de faptul ca, la putina vreme dupa moartea tatalul sau, a fost pacalita de mama sa, care a pus-o sa semneze un act prin care renunta la partea cuvenita in urma succesiunii.

FIRESTE CA NU A FOST CORECT! DAR BENEFIC SI "SANATOS" O FI FOST?

Eu opinez ca, raspunsul la intrebarea de mai sus, este primit chiar in aceste zile, cand Oana Zavoranu intra in posesia unei fabuloase (pentru un om obisnuit) averi! Ar mai fi exista aceasta avere daca acum multi ani, Marioara Zavoranu, nu ar fi pacalit-o pe Oana sa semneze acel act?

Jigodiile prefacutele din jurul Oanei Zavoranu, care acum, dupa ce aceasta intra in posesia fabuloasei averi, nu stiu cum sa se mai gudure fata de aceasta si, PRECUM LUI CEAUSESCU, sa-i spuna ca este cea mai desteapta, talentata si frumoasa femeie din Romania....pot spune orice, dar eu, ca simplu si banal posesor de ceva CREIER, spun un lucru:

DACA NU EXISTA ACEA DECIZIE A MARIOAREI ZAVORANU (ma refer la episodul cu cedarea de catre Oana a drepturilor revenite in urma succesiunii) AVEREA DE CARE SE DISCUTA IN PREZENT N-AR MAI FI EXISTAT!

As putea sa "astern" o stufoasa argumentatie, dar ma limitez a va readuce aminte de SUTELE DE MII DE EURO, pe care, CHIAR EA, OANA ZAVORANU, se plange ca le-a platit vrajitoarelor! Fara comentarii!

Acest lucru nu intelege Oana Zavoranu! Si nici nu are cum sa inteleaga, atata timp cat are in jurul ei, numai jigodii care, veti vedea, usor dar sigur o vor "ajuta" sa termine rapid fabuloasa avere! Credeti ca vreuna dintre jigodiile din jurul Oanei, va avea curajul s-o supere, SPUNANDU-I ADEVARUL?

Nu! Din contra! O vor ajuta sa ajunga cat mai rapid la...SINUCIDERE! Pentru ca acolo va ajunge Oana, dupa ce va termina averea lasata de mama sa!

Revenind la Marioara Zavoranu si decizia de acum multi ani, as fi acceptat punctul de vedere al Oanei daca, ATENTIE MARE, as fi vazut ca, in loc sa sporeasca averea lasata de tatal Oanei, n-ar fi stiut cum s-o cheltuiasca mai rapid. DAR NU A FOST ASA! Iar astazi, in urma gestiunii exemplare a averii, Oana intra in posesia unei sume fabuloase!

RAMANE DE VAZUT CUM VA STI OANA ZAVORANU SA GESTIONEZE DE ACUM INAINTE AVEREA FAMILIEI!

Si ar mai fi ceva! O vorba veche din strabuni spune ca "Ai grija ceea ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se intample!"

Oana si-a dorit cu atata ardoare AVEREA, incat acest lucru a facut-o, inclusiv, sa mearga la vrajitoare si sa ceara ajutorul DIAVOLULUI! Pepe, insa, si-a dorit copii! AMANDOI AU ASTAZI CEEA CE SI-AU DORIT!

BINEINTELES, DOAR O PARERE! 

UN RASPUNS PE CARE L-AM ASTEPTAT TIMP DE 7 ANI.

Buna seara dragii mei!

Acum vreo 4 ani, in cadrul unui comentariu scris in data de 21.04.2011, si intitulat "JOIA MARE, O ZI DECISIVA PENTRU DESTINUL MEU" (il gasiti in arhiva blogului), va spuneam clar si raspicat ca, o zi de "Joia Mare", mi-a schimbat total destinul, si va mai spuneam ceva care, pe langa faptul ca parea de necrezut (si nu m-a crezut nimeni, nici macar cele mai apropiate persoane), foarte usor ma putea plasa in perceptia colectiva...CA FIIND DUS CU CAPU'.

Eeee, scumpii mei, anul acesta, dupa 7 ani, culmea (!!!)...tot intr-o zi de JOIA MARE, fara nicio atentionare prealabila, Dumnezeu mi-a dat raspunsul la UNICA intrebare careia, indiferent cat de mult am intors-o pe toate fetele, nu-i gasisem raspuns! (va voi lamuri imediat)

Cati oameni sustin ca cred in Dumnezeu? Multi! Fara discutie! Dar cati oare dintre acesti "MULTI", cred cu adevarat in existenta lui Dumnezeu? Sau...CATI OAMENI DIN CEI CARE, MAI DES SAU MAI RAR, AJUNG SA ASCULTE PREDICA PREOTULUI IN BISERICA, CRED CU ADEVARAT IN CEEA CE AUD?

Si cati, oare, nu sunt tentati sa spuna ca, accepta ca exista acolo "sus", O FORTA, dar nici pe departe nu cred in ceea ce povesteste preotul???

Eu va pot asigura de un lucru! De faptul ca, desi poate nu par, sunt mai lucid si ancorat in REALITATE decat multi dintre semenii mei, iar daca ajung sa sustin un lucru, sub nicio forma nu poate fi vorba de AUTOSUGESTIE, ci din contra, incerc sa-mi acompaniez pledoaria pe dovezi, daca nu IREFUTABIE, macar sustenabile.

Asadar, va spun cu toata dragostea, ca niciodata sa NU VA INDOITI CA DUMNEZEU CHIAR EXISTA, IAR CEEA CE PREOTII POVESTESC IN BISERICI, ESTE PERFECT ADEVARAT! In randurile ce urmeaza va voi povesti ceva (cititorii mai vechi ai blogului, deja stiu, iar cei mai noi, daca vor amanunte in plus, pot cauta in arhiva blogului postarea de care am facut vorbire la inceputul comentariului), iar daca alegeti sa credeti sau nu, ramane decizia voastra!

Acum 7 ani, tot intr-o zi de JOIA MARE (doar ca se intampla pe 24 aprilie), intr-un context pe care nu-l mai dezvolt acum (dar cautati postarea mentionata in arhiva), fiind intr-o discutie cu o persoana CUNOSCUTA CHIAR IN ACEA ZI, am auzit o "VOCE" care, atentie mare (!!!), in doua randuri, la diferenta de doar cateva ore, mi-a spus ceva!

Fireste ca atunci, pe moment, in ambele situatii, dar mai ales in prima...AM CREZUT CA AM HALUCINATII! Cum sa stai de vorba cu cineva, sa-l asculti cum vorbeste, iar in secundar, DEODATA, sa auzi atat de clar o voce care iti spune ceva??? Primul impuls este de a crede ca ai halucinatii! Instant te gandesti daca nu cumva esti beat, drogat, sau ai innebunit! Asa m-am gandit si eu! Dar sa mai auzi aceeasi "VOCE", si a doua oara, peste doar cateva ore???

Acea "VOCE" pe care am auzit-o in data de 24 aprilie 2008 (fix in JOIA MARE...puteti verifica) ma avertizase scurt, CULMEA, fata de acea persoana pe care o cunoscusem in aceeasi zi! Prima data mi-a spus "Ea este!" (fara explicatii), iar a doua oara mi-a spus "Aceasta femeie va fi extrem de importanta in viata ta".

Ce a urmat, dar mai ales ceea ce am trait aproape un an de zile cu acea persoana, nu are sens sa mai povestesc, limitandu-ma a preciza ca, cel putin din punctul meu de vedere, dictionarul explicativ al limbii romane nu poate descrie in cuvinte, CAT DE APROAPE AJUNSESEM DE MARGINEA PRAPASTIEI, si nu este o exagerare daca adaug, cat de aproape ma aflam sa-mi pierd chiar viata!

Atunci, cu lacrimi in ochi, si fara pic de exagerare, stand in genunchi si cu icoana in brate, IL intrebam pe Dumnezeu: "De ce Doamne?".

Raspunsurile, n-au venit atunci, nici pomeneala, dar au inceput sa vina, usor, usor, unul cate unul, oadata cu trecerea timpului, si cu dizolvarea calvarului sufletesc!

Un singur raspuns nu primisem! PANA IN ACEST AN (culmea, tot intr-o zi de "Joia Mare"), CAND FARA SA VREAU, SI FARA NICI CEA MAI MICA AVERTIZARE...L-AM PRIMIT!

Timp de 7 ani, la o unica intrebare nu-i gaseam raspuns! Ce s-a intamplat atunci, in ziua de 24 aprilie 2008, exact in JOIA MARE, si cine a fost acea "VOCE" pe care, CLAR DE TOT o auzisem! Ok, cei din jurul meu carora le-am povestit ceea ce traisem, aveau dreptul de a ma crede sau nu, asa cum acelasi drep l-ati avut si voi, cititorii mai vechi ai acestui blog, atunci cand ati citit ceea ce am scris despre acel "episod".

DAR EU, SPRE DEOSEBIRE DE TOTI CEILALTI, STIAM CLAR CA LUMINA ZILEI CA, ATUNCI, IN ACEA ZI, CHIAR AM AUZIT ACEA VOCE!

Si totusi, cine era?

In acest an, tot in JOIA MARE, la 7 ani distanta de la acel "episod", stand in biserica si ascultand predica finala a preotului, am auzit niste cuvinte care, pe moment, m-au paralizat de emotie!!! Preotul a amintit credinciosilor urmatorul lucru:

JOIA MARE ESTE UNICA ZI DIN AN IN CARE CERUL SE DESFACE, IAR MURITORII POT FI APELATI DE DUMNEZEU SAU DE SUFLETELE CELOR TRECUTI IN NEFIINTA!!!

Fireste ca nu indraznesc a crede ca acea VOCE pe care am auzit-o atat de clar cum mi-a vorbit, ar fi fost vocea lui Dumnezeu! Chiar nu indraznesc a crede asa ceva! Cine sunt eu pana la urma, sa-mi vorbeasca Dumnezeu???

Dar un lucru stiu clar:

ACEA VOCE A DEPASIT SFERA PAMANTEASCA! SI MARE DREPTATE A AVUT CU TOT CEEA CE MI-A SPUS!

Acea persoana cunoscuta de doar cateva ore, si asupra careia ma AVERTIZA, chiar a avut o importanta DECISIVA in destinul meu! Desi ceea ce am trait langa ea a fost cel mai cumplit episod din viata mea, prin raul facut...M-A ADUS APROAPE DE DUMNEZEU SI CREDINTA!

Asadar, scumpii mei, decizia de a crede ceea ce v-am povesti sau, din contra, a ma crede NEBUN, bineinteles ca va apartine! Dar eu va spun un lucru:

CREDETI IN DUMNEZEU, MERGETI LA BISERICA SI ASCULTATI PREDICILE PREOTILOR, SI NU VA INDOITI NICIO CLIPA CA, DESI, PARE GREU DE CREZUT...TOT CEEA CE SPUN ESTE PERFECT ADEVARAT!

NOTA: Atentie mare!!! Eu nu am auzit, INITIAL, din gura unui preot ca JOIA MARE este singura zi din an in care cerul se deschide, iar oamenii pot fi apelati de Dumnezeu, sau de cei trecuti in nefiinta...IAR ULTERIOR, prin autosugestie, sa ajung a crede ca am auzit o VOCE intr-o zi de Joia Mare!!!

DIN CONTRA!!! EU AM AUZIT MAI INTAI ACEA VOCE, SI ABIA DUPA 7 ANI AM AFLAT DESPRE ZIUA DE "JOIA MARE"!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

PASTE FERICIT !!!


Si cand scriu aceste randuri, amintindu-mi cuvintele preotului, simt ca mi se furnica pielea pe mine!

Eu nu pot sustine in acest moment ca "VOCEA" pe care am auzit-o, atunci, in acea zi de JOIA MARE a anului 2008, a fost a lui Dumnezeu, sau a vreunui suflet decedat!

DAR ACUM, SUNT 1.000.000% SIGUR CA ACEA "VOCE" PE CARE AM AUZIT-O, DEPASEA GRANITA EXISTENTEI UMANE!

A

VALUL CRIMELOR SI AL SINUCIDERILOR NE ARATA CLAR DISOLUTIA STATULUI DE DREPT SI AL BISERICII.

Buna seara dragii mei!

Aceasta saptamana, cel putin pentru sufletul meu, este cea mai frumoasa din an. Sper sa nu existe vreunul dintre voi care sa se intrebe "de ce?", nu de alta, dar ar fi extrem de rusinos!

Si imi pare extrem de dezamagitor ca, in aceasta SAPTAMANA, cand toata suflarea ortodoxa ar trebui sa fie cu sufletul cat mai aproape de Dumnezeu si credinta, micul ecran abunda de stiri privind SINUCIDERI SI CRIME! Dintre cele mai socante!

Dealtfel, retardat sa fii, si, in cazul in care, macar sporadic, privesti si asculti STIRILE, sa nu observi ca in ultima perioada valul SINUCIDERILOR SI AL CRIMELOR s-a transformat intr-un tsunami. Ce inseamna acest lucru? Din punctul meu de vedere, raspunsul este unic:

DISOLUTIA, atat a statului de drept (veti intelege imediat, pentru ca voi explica), cat si a bisericii!

In cazul CRIMELOR, de cele mai multe ori, de-o ferocitate incredibila si de neacceptat pentru un om normal la cap, DISOLUTIA STATULUI DE DREPT este reprezentata de LIPSA TOTALA DE FRICA IN CEEA CE PRIVESTE LEGEA! Cei care vor astazi sa ucida, nu-si mai fac nici cea mai mica problema vis-a-vis de pedeapsa legala pe care o vor primi (bineinteles, in cazul in care sunt prinsi, pentru ca in ultimii ani, au ramas destui criminali nepedepsiti, datorita incompetentei anchetatorilor), pentru ca aceasta, in cele mai nefericite cazuri (pentru criminali) urca pana pe la 15 ani de puscarie!Si fireste, eliberarea conditionata dupa executarea a doua treimi din pedeapsa, este deja o constanta in destinul criminalilor!

De ce avem stipulate in codul penal, pedepse atat de mici pentru aceste odioase crime? Sau mai ales, de ce, nu mai exista, sau nu facem sa existe din nou PEDEAPSA CAPITALA? Pai, ar trebui intrebati parlamentarii si factorii politici care decid soarta acestei tari. Dar nu are cine sa-i intrebe, pentru ca SEMIDOCTA MAJORITATE A SOCIETATII, este infinit mai interesata de ceea ce se intampla la Gherghe sau Capatos, decat la ceea ce am descris mai sus!

STIU, STIU, STIU, sunt destui retarzi care argumenteaza eliminarea din codul penal a PEDEPSEI CAPITALE, datorita unor posibile erori judiciare. Dar nimic nu este mai fals! PEDEAPSA CAPITALA ar putea fi foarte usor REimplementata, si dispusa ulterior, DOAR IN CAZURILE DE CRIMA CU PREMEDITARE, cand autorul este 1.000.000% clar! (spre exemplu, cum este acel nenorocit care a intrat peste o femeie in casa si a ucis-o cu bestialitate, pentru simplul motiv ca nu ii raspunsese la "avansuri")

NOTA: Intr-un caz precum cel al Elodiei, fireste ca nu se poate aplica PEDEAPSA CAPITALA, pana ce dovezile ca Cioaca este autorul crimei nu sunt irefutabile.

Asadar, in cazul CRIMELOR, disolutia statului este din ce in ce mai clara, iar din umilu-mi punct de vedere, nu peste multa vreme, ca cetatean cu mintea intreaga, va trebui sa te gandesti de doua ori, atunci cand, din nefericire, poti avea un conflict banal cu cineva. Vor fi din ce in ce mai multi romani tentati sa ajunga la crima, pornind de la "nimicuri", pentru ca eventuala pedeapsa ce urmeaza a fi primita, este absolut ridicola!

In cazul SINUCIDERILOR, disolutia BISERICII, este la fel de evidenta! Este pur si simplu socant modul in care, DIN CE IN CE MAI MULTI ROMANI aleg sa-si puna capat zilelor, fara nici cea mai mica retinere, lasand in urma lor, INCLUSIV COPII NEVINOVATI! Ca sa nu mai pomenesc de MONSTRII, care aleg a se sinucide, dar nu pleaca singuri pe lumea cealalta, ci insotiti, INCLUSIV DE PROPRII COPII, cum a fost recentul caz al barbatului ce si-a ucis ambele fiice inainte de a se sinucide, drept razbunare pentru faptul ca fosta sotie divortase de el.

Romanii, desi, din ce in ce mai mult PRACTICANTI RELIGIOSI, cu fiecare an care se scurge, sunt din ce in ce mai mult lipsiti de CREDINTA! Asa cum, din nefericire, din ce in ce mai multi preoti, una rostesc si alta fac!

Ambele "practici" precizate mai sus, arata un lucru:

PENTRU FOARTE MULTI ROMANI, IMPACTUL DEMOCRATIEI (!!!) ESTE ABSOLUT DEVASTATOR, considerand ca pot face absolut ceea ce vor si simt! Iar cand STATUL DE DREPT nu numai ca nu incearca sa impiedice un astfel de comportament, dar culmea, il mai si incurajeaza prin lipsa unor pedepse pe masura, TOTUL SE TRANSFORMA INTR-UN DEZASTRU PENTRU SOCIETATE!

Doar timpul va decide daca am sau nu dreptate cu ceea ce sustin!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

UN ACT CARITABIL, SI O GRAMADA DE TEMERI.

Buna ziua, dragii mei!

Un gest de binefacere, indiferent de forma sa, ar trebui, spun eu, pe langa satisfactia de a fi adus un gram de bucurie in viata unei persoane necajite, sa confere faptuitorului, si linistea sufleteasca ca a PROCEDAT CORECT!

Nu cred sa mai reprezinte vreo noutate faptul ca, azi, din nefericire, mai mult ca niciodata, PERSOANE LIPSITE DE ORICE URMA DE CREDINTA IN DUMNEZEU, profita la maxim de pe urma mimarii unei boli, handicap, samd.

Dar, deosebit de cele precizate mai sus (desi in acelasi context), mai exista si…COPIII INSTITUTIONALIZATI! Despre acestia voi vorbi in randurile urmatoare, povestindu-va ceea ce am trait duminica trecuta.

Asadar, sambata trecuta (spre seara) l-am invitat pe unul dintre cumnatii mei (sotul surorii mele) la un pahar de votka si o “tabla”. Si cum am ales sa nu mai mergem la barul din cartier pe care-l frecventam zi de zi cu o regularitate de ceasornic, a facut ca telefonul primit (de la care a pornit tot ceea ce va voi povesti), sa ne gaseasca la mine in bucatarie, aruncand cu “zarul”.

Va spuneam de un apel telefonic primit de subsemnatul. Da! era de la unul dintre multii mei amici, care imi propunea ca a doua zi dimineata (duminica) sa-l insotesc la o casa de copii, pentru ca voia sa le cumpere niste adidasi. (stiu! se spune “pantof sport”)

Fara sa cer vreun amanunt, am spus “da”, intreband doar ora la care doreste sa ne intalnim sau, dupa cum suna propunerea sa, sa vina sa ma ia de acasa. Imediat dupa ce am inchis telefonul, cumnatul meu, auzind despre ce este vorba, INSTANT, a ales sa se alature si el respectabilei initiative. In acea noapte am stat cu al meu cumnat in fata paharului de votka, trancanind verzi si uscate dupa ce ne-am saturat de “table”, pana pe la ora 4,30 dimineata (se daduse ceasul cu o ora inainte), dar fara discutie, la ora 9 eram deja treziti, mancati, dusati si pregatiti spre a le face o bucurie acelor nepastuiti de la casa de copii.

Dupa ce amicul meu a venit si ne-a luat din fata blocului, am aflat ca urma sa ne ocupam in acea zi de 13 copilasi, cu varste cuprinse intre 5 si 12 ani. Nu mai intru in amanunte, limitandu-ma a preciza ca le-am cumparat cate o pereche de adidasi (marimile ne-au fost comunicate telefonic de catre o doamna care se ocupa de acei copilasi), un set de sosete, cateva seturi de palete si mingii de ping pong, mingii de fotbal, dulciuri, sucuri si fructe.

In momentul in care aveam carucioarele pline, a fost primul moment in care, DESI JENANT, ne-am pus intrebarea: Bai, noi le-am cumparat, dar oare vor ajunge toate la acei copii? Pusa intrebarea, si fireste, neajungand la un raspuns CLAR, ne-am decis sa nu predam tot ceea ce cumparasem la “gramada”, ci sa le impartim in 13 pungi, urmand sa le oferim personal fiecarui copilas.

Zis si facut! Dupa ce au fost gata cele 13 pungi, si am trecut pe la o cofetarie de unde am cumparat cateva platouri cu prajituri, ne-am indreptat cu pasi grabiti (evident…”motorizati”) catre acea casa de copii.

Din nou, nu mai intru in amanunte, rezumandu-ma sa precizez ca, NU NUMAI EU, ci toti trei, cand am plecat de la acea casa de copii, aveam aceeasi stare de neliniste, si ne pusesem aceeasi intrebare:

DE CE NU S-AU BUCURAT ACEI COPII CAND, PERSONAL, LE-AM IMPARTIT PUNGILE PREGATITE???

Este absurd sa crezi ca niste COPII INSTITUTIONALIZATI, atunci cand primesc adidasi noi, sosete, seturi de palete si mingii de ping pong, mingii de fotbal, sucuri, banane, portocale, dulciuri si prajituri…nu au in ochi acea “sclipire” pe care orice copil o are in astfel de cazuri, cu atat mai mult niste copii necajiti ca ei!

DE CE NU LE-AM VAZUT IN OCHI ACEA BUCURIE???

Baietelul meu, care este un super rasfatat, si caruia nu i-am refuzat absolut nicio dorinta din cate a avut (si nu putine, si nici ieftine), DACA AS FI MERS ACASA SI I-AS FI DARUIT ACEA PUNGA PE CARE AM DAT-O FIECARUI COPIL DE LA ACEL STABILIMENT, sunt 100% convins ca s-ar fi bagat cu totul in ea, scotocind si tipand de bucurie! Indiferent cat de rasfatat este!
Nu exista! Orice copil, atunci cand primeste o punga cu daruri, nu are cum sa nu se bucure, si sa nu-i vezi in ochi acea “sclipire” de bucurie!

DE CE NU AM VAZUT ASA CEVA IN OCHII NICIUNUIA (!!!) DINTRE ACEI COPII?

In contextul mentionat mai sus, DESI NU AM VOIT, ne-a fost imposibil sa nu ne gandim, sau sa nu ne punem intrebarea, DACA DARURILE FACUTE ACELOR COPII, vor ramane la ei, si nu cumva, dupa plecarea noastra, cele doua doamne care se ocupa de ei, sa le fi luat o buna parte dintre ele???
DE CE NU S-AU BUCURAT COPIII? Ochii si comportamentul acestora, total apatic, ni s-a parut foarte ciudat!

P.S. Temerile au prins din ce in ce mai mult contur, avand in vedere ca, respectivul stabiliment, desi initial am crezut ca apartine STATULUI, in realitate, era un STABILIMENT PRIVAT, iar micutii, desi proveneau de la o casa de copii, fusesera luati in grija de o persoana privata. (uite ca nu stiu cum se numeste procedura)