Buna seara, dragii mei!
Este trecut de miezul noptii si tocmai ce s-a incheiat prima zi a Craciunului. In acest an ZIUA DE CRACIUN a fost cea mai frumoasa din cate am trait pana la cei aproape 40 de ani pe care ii am.
Desi imi este rusine sa recunosc, azi, am fost pentru prima data in viata la biserica in ZIUA DE CRACIUN. Sincer sa fiu, daca nu imi spunea o colega ca in ziua de Craciun se oficiaza la biserica o foarte importanta slujba, habar nu as fi avut, desi....in ultimii 4 ani m-am apropiat din ce in ce mai mult de Dumnezeu si biserica, mergand regulat duminica la slujba.
Azi, in biserica fiind, ca ma credeti sau nu, pur si simplu mi-au dat lacrimile gandindu-ma cati zeci de ani la rand n-am catadicsit sa intru in CASA DOMNULUI in ziua de Craciun.
Si azi, in sfanta zi de Craciun, ca de alte sute si sute de ori in ultimii aproape 4 ani, i-am multumit lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma ridic candva, cand, eram prabusit total si ma taram ca un caine.
Dupa ce azi am plecat de la biserica ma simteam atat de linistit si implinit sufleteste incat nu-mi mai trebuia nici macar o maslina, cu atat mai putin toate preparatele specifice bucatariei romanesti nelipsite in ziua de Craciun.
Abia azi, dupa aproape 40 de ani, am avut intelepciunea sa pricep ce inseamna cu adevarat sa serbezi ZIUA DE CRACIUN.
Asa, in treacat, mi-am adus aminte de niste amici de-ai mei care acum 2 zile, fiind intr-un restaurant din cartierul in care locuiesc si unde ne intalnim aproape zilnic, au inceput sa bea la "greu" sub pretextul ca se apropie Craciunul si trebuie sa-l sarbatoreasca cum se cuvine, iar dupa aproape 12 ore de betie crunta, au ajuns sa nu se mai poata tine pe picioare si sa vomite prin boscheti.
Ma gandeam....daca, numai si in treacat, m-as aventura sa le spun despre adevarata semnificatie a Craciunului si modul in care trebuie sarbatorita (evident, la biserica), cred ca as fi tinta predilecta a mistourilor si intrebarilor de genul "Ceeee, bai, ai inebunit?" asa cum m-a intrebat azi unul dintre cumnatii mei cand i-am spus ca tocmai ce m-am intors de la biserica.
Una peste alta, fiecare serbeaza Craciunul asa cum doreste si cum simte, iar tot ceea ce pot face este sa ma rog pentru toti cei care vad in SFANTA SARBATOARE DE CRACIUN, o ocazie perfecta de a infuleca pana la refuz si a turna bautura in ei fara numar.
Poate intr-o zi, la fel ca si mine acum aproape 4 ani, vor descoperii calea cea dreapta si vor realiza.....extrem de multe.
Apropos, recent citeam o carte "Sfantul Ioan Gura de Aur - Problemele vietii", ocazie cu care am inteles muuuuuuulte, extrem de muuuuulte lucruri care acum 4 ani, in momentele in care primeam lovitura dupa lovitura, ajungand sa ma tarasc ca un caine in timp ce plangeam si ma intrebam "De ce, Doamne?".....nu le intelegeam.
Atunci....nimic nu a fost intamplator.
CRACIUN FERICIT TUTUROR !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
N-am mai comentat pana acum pe blogul tau, desi de cand l-am descoperit (sa tot fie vreun an jumate de atunci) nu numai ca am citit toate postarile din urma, dar am asteptat cu interes altele noi.
RăspundețiȘtergereAm inteles foarte multe lucruri citindu-ti postarile si pentru asta vreau sa-ti multumesc. Mi-as dori sa scrii mai des, pe orice tema, pentru ca postarile tale au "substanta".
Sarbatori linistite alaturi de persoanele importante din viata ta.
Numai bine!
Pentru Isabella: In primul rand vreau sa iti urez sarbatori fericite. In al doilea rand trebuie sa recunosc ca in ultimele luni nu am mai prea scris pe blog insa sper ca pe viitor sa scriu mai des asa cum o faceam acum ceva vreme. Oricum iti multumesc pentru aprecieri. Te pup
RăspundețiȘtergereINTERVIU CU DUMNEZEU by Octavian Paler
RăspundețiȘtergere- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna .