.

.

.

.
DACA AI INTRAT PRIMA DATA PE ACEST BLOG, ITI UREZ "BUN VENIT" SI NU UITA CA:

a) parerea despre un blog, nu ti-o poti "contura" citind in fuga 3 randuri dintr-un comentariu, cum nici o carte n-o poti cataloga dupa coperti.

b
) in partea dreapta vei gasi ARHIVA BLOGULUI de unde poti alege oricare din cele peste 700 de comentarii scrise de catre subsemnatul in ultimii 7 ani.

c) daca, citind, constati ca nivelul tau intelectual depaseste cu mult nivelul acest blog, poti posta orice parere, insa....in final, n-ar fi rau a te gandi sa aduci ca ultim argument irefutabil, blogul tau, aratand atat subsemnatului cat si celor care-mi citesc blogul, cum arata un blog de "calitate". Desigur, cunosti faptul ca, puterea exemplului poate fi extrem de convingatoare.

.

.

sâmbătă, 19 august 2017

PRINTRE "ATENTATE" SAU LA...MAMAIA?

Buna ziua, dragii mei!

Nici week-endul acesta nu am rezistat fara sa ajung la mare. Da! Sunt pe sezlong si scriu. Aseara, aflandu-ne la barul din cartier, cu totii (gasca) am hotarat sa plecam la Mamaia. Si, fireste, telefoanele au inceput sa se inroseasca, in vederea rezervarii unor "pretioase" camere, avand in vedere ca, inca, litoralul este full.

Cei mai grabiti, au plecat aseara, altii, printre care si eu, astazi dimineata.

Vremea este superba (ca de obicei, in ultimele saptamani), dar "obiectivul" majoritatii (ma refer la grupul nostru) nu este plaja, ci procurarea unei mese la Loft. La ora cand scriu aceste randuri, cel putin o treime dintre cei care vor merge la Loft, sunt deja acolo, pentru ca, dupa ora 16, cu greu mai poti "prinde" o masa libera, in cazul im care nu ai rezervare.

Acesta este al 8-lea week-end (consecutiv) pe care l-am prins pe litoral in aceasta vara, dar, niciodata, nu am simtit gasca ca are un chef mai mare de distractie, precum in aceasta seara. Sunt peste 20 de insi care au plecat de la Bucuresti. SE VEDE SI SE SIMTE CA SE TERMINA VARA!

De ce am precizat toate aceste lucruri?

Simplu! Atentatul de la Barcelona, de acum doua zile!

Una dintre cunostintele mele era exact in acea zona, atunci cand s-a produs atentatul. Doar NOROCUL a facut sa o desparta cativa zeci de metrii de "nenorocire". Copilul sau (pentru ca erau impreuna) A FACUT UN ATAC DE PANICA, pe langa faptul ca, dupa atentat, au trebuit sa stea inchisi cateva ore intr-un restaurant.

A doua zi, atmosfera era ca la RAZBOI. Soldati inarmati pana in dinti, impanzisera intreg orasul.

Acea cunostinta scria pe whatsapp:

"Ce mi-o fi trebuit sa merg la Barcelona? DE CE NU MI-AM PETRECUT CONCEDIUL LA MAMAIA, unde este distractie si pace?"

Da! Subscriu total!

Dupa cum va spuneam, stau pe sezlong si scriu pe blog! Sunt total relaxat si fara teama ca, vreun nebun, sta la panda sa produca un atentat.

Pe seara, in jurul orei 19-20, voi chema un taxi la hotel, care ma va duce la Loft. Nu ma mai omor prea mult dupa cluburi, dar, cand mergi cu o gasca de 20 de insi, nu prea ai cum sa nu petreci pe cinste.

Dupa Loft (pe la ora 1 noaptea), asa cum se intampla de obicei, vom merge cu totii sa mancam la un restaurant cu specific mexican.

NU ESTE FRUMOS PE LITORALUL ROMANESC?

NU SUNT CONDITII BUNE DE CAZARE SI MASA?

NU ESTE SUPER DISTRACTIE?

Hmm....este cea mai mare minciuna pe care o sustin de ani de zile detractorii turismului romanesc, aceia care, NU VA INCHIPUITI CA MERG IN AFARA TARII SI, CUMVA, ISI PETREC VACANTA IN CONDITII MAI BUNE CA LA MAMAIA!!!

Sunt curios cat va mai tine acesta imensa minciuna despre INEXISTENTA conditiilor bune de cazare si masa, atat la mare cat si la munte si in delta, in Romania!

Tineti minte ce va spun! In Romania exista conditii foarte bune pentru a petrece un concediu!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

marți, 15 august 2017

DUMNEZEU NU A FOST DE ACORD!

Buna dimineata, dragii mei!

Astazi este mare sarbatoare: Sfanta Maria. Pe mama mea o chema, Maria. Si, de vreo cateva zile, ma gandesc obsedant la un episod, de-o importanta imensa (veti intelege mai tarziu, de ce spun acest lucru), petrecut, anul trecut, CULMEA, exact in ziua de 15 august, adica, de Sfanta Maria.

Sunt "leu" cu ascendent in "scorpion". Nu cred sa existe o combinatie mai nenorocita. Ca om, sunt cald si bun. Nu-i greu, mai ales daca stii sa-mi vorbesti, sa ma faci sa lacrimez. Dar, atunci cand mi se pune "pata", jur ca....MIE IMI ESTE TEAMA DE ACEL MOMENT!

Asa s-a intamplat si cu parintii mei! Era o seara din primavara lui 2011 si ma intorceam de la Sibiu, unde mersesem impreuna cu al meu (fost/actual, Dumnezeu sa-l mai inteleaga)...cumnat. Pe la ora 22, intrand in Bucuresti, prin Militari, mi-am spus sa le fac o vizita si parintilor.

Ajuns la ei, culmea, a urmat un "clinci" cu tata (mama, neavand replica), iar daca, tata, vreodata, a reusit sa-mi arate cat de indiferent ii sunt si cu cat dispret ma priveste, apoi, zau ca...in acea noapte i-a reusit cel mai bine.

Reactia mea, fireasca, la cum ma stia toata lumea, ar fi trebuit sa fie...exploziva. Dar, culmea, am tacut! Era prima data in zeci de ani, cand am tacut.

M-a durut enorm atitudinea tatalui meu. Nu mai eram in relatii bune de ceva ani, dar ramasesem acelasi fiu, atent la orice nevoie financiara sau de orice alta natura pe care o aveau, chiar in acea seara, pregatindu-ma sa ii anunt ca vreau sa le cumpar o usa noua la apartament. (din proprie initiativa, fara sa-mi fi cerut ei)

Asadar, AM TACUT!

Dupa vreo 15 minute, am simtit ca imi pierd cunostinta. M-am asezat pe pat, cumnatu' se uita speriat la mine, moment in care am decis sa-mi masor tensiunea.

Tensiunea mea era la un nivel mortal: 23 cu 12!

Am constientizat, pe loc, pericolul de moarte in care ma aflam, dar teama cea mai mare imi era ca, nu cumva, tata, sa ma mai "atate" cu ceva pana ajung sa ies din casa!

Mama (parca o vad si acum), statea in fotoliu, impasibila. Privind-o cu disperare, i-am spus, atat:

"Stiu ca nu dati 2 bani pe mine, dar, daca, macar o urma de respect aveti pentru baiatul meu (nu implinise inca 2 anisori), va rog sa nu mai spuneti absolut niciun cuvant pana voi iesi din casa".

Dupa cateva minute, din pragul usii de la intrare, m-am uitat in ochii mamei mele (care ma privea, la fel de impasibila), spunandu-i, atat:

"Dupa ce voi inchide usa, DOAR MORT, EU SAU VOI, NE VOM MAI VEDEA".

Din acea seara de primavara a anului 2011 si pana in seara zilei de Sfanta Maria a anului trecut, se scursesera peste 5 ani de cand nu mai scosesem un cuvant cu parintii mei.

In acei 5 ani, cred ca au fost zeci de persoane, de la familie, amici, prieteni, pana la colegi de serviciu, care au incercat sa ma convinga sa ma impac cu ei. Am fost de neclintit.

Lumea ma judeca (pe buna dreptate), dar, eu, atunci cand se deschidea subiectu', ameteam cand imi reaminteam cat de mult i-am iubit pe parintii mei, cat de mult am tinut cont de orice dorinta pe care o aveau (sora mea, mereu se fofila, mai ales la partea financiara) si cat de indiferent le eram, indiferent de sacrificiile si eforturile pe care le faceam.

Asadar, creierul meu acceptase ca va ramane, exact asa cum spusesem in acea seara de primavara a anului 2011, in momentul in care mi-am privit mama in ochi si am iesit din casa.

DAR, DUMNEZEU, NU A FOST DE ACORD!

Si, uite asa, am ajuns la seara zilei de Sfanta Maria, a anului 2016. Dupa un scandal teribil pe care l-am avut cu sora si consoarta mea, nemaiavand alta rezolvare intr-o chestiune presanta, am decis, pe moment, sa pun mana pe telefon si sa o sun pe MAMA.

Atat de mare a fost coincidenta, incat, pana si ora la care m-am decis sa o sun, era aceeasi cu cea la care iesisem din casa lor, cu 5 ani inainte. (dupa ora 23)

Am sunat pe numarul de fix (stersesem din telefon, numarul mamei mele) si mi-a raspuns mama:

Eu: "Sarut mana, mama!"

Mama: "Buna seara! Cine este la telefon?"

Eu: "Sunt, eu, Mircea, fiul tau".

Mama: "Mircea, tu esti?"

Eu: "Da, mama, eu sunt! In 20 de minute vin la tine".

Plin de spume, cum eram, am "zburat" din Titan pana in Militari! Am sunat la interfon, am urcat cu liftul si am intrat in casa.

Ambii parinti mi-au parut atat de batrani, fata de cum ii lasasem cu 5 ani in urma, incat, pentru cateva secunde, nici nu stiam cum sa reactionez. I-am pupat si am inceput sa le explic "situatia" care trebuia rezolvata.

Mama, parca o vad si acum in fata ochilor, desi abia se misca prin casa si parea atat de batrana, intelegea tot ceea ce ii explicam, cu aceeasi usurinta cu care intelegea si cu 30 de ani, inainte. Tata (la acea vreme, nu stiam ca era bolnav de Alzheimer), parea ca este atent la discutie, dar, nu intelegea nimic.

Mama nu a comentat la ceea ce i-am solicitat, spunandu-mi, atat: "Daca asa ai decis tu, eu sunt de acord".

SE INTAMPLA PE 15 AUGUST 2016!

Astazi, este 15 august 2017. Intre timp, MAMA A MURIT, si ii voi multumi toata viata lui Dumnezeu ca, desi, absolut nimic nu anunta ca in data de 15 august 2016 (dupa ora 23), obligat de situatie, dupa un scandal urias cu sora si consoarta mea, voi decide, intr-o secunda, sa o sun pe mama (nu puteam rezolva problema fara ea)...A FACUT IN ASA FEL, INCAT, PORNIND DE LA ACEA NOAPTE SI ACEA DECIZIE LUATA INTR-O SECUNDA, sapte luni mai tarziu, intr-o seara de 18 martie, sa am ocazia sa stau la capataiul mamei mele SI SA O TIN DE MANA, in ultimele clipe ale vietii sale.

Daca nu ar fi existat acea cearta uriasa cu sora si consoarta mea, pe data de 15 august 2016 (fix, de Sfanta Maria, iar pe mama o chema...Maria), nu as fi ajuns, noaptea, tarziu, strans cu usa si fara solutie de rezolvare a unei probleme, sa decid, intr-o secunda, a face ceva care, timp de peste 5 ani, NIMENI NU A REUSIT SA MA CONVINGA, si, implicit, nu as fi ajuns sa ma impac cu parintii mei, ratand sansa de a fi, alaturi de mama mea, in ultimele clipe din viata ei.

Peste cateva ore (deja este ora 2 noaptea), voi merge la cimitir, la mama! Abia astept sa ma reculeg langa mormantul ei, sa vorbesc cu ea (in gand, desigur, fara circ) si sa-i aprind o lumanare.

La fix un an distanta, din momentul in care, DUMNEZEU, numai EL, a facut sa ma impac cu ea!

Pana la urma, recunosc sincer ca, dintre toate amintirile cu mama mea care-mi vin in minte, cea mai pregnanta este cea petrecuta in seara zilei de 18 martie 2017, cand stateam prabusit langa patul ei, CONSTIENT FIIND CA ESTE ULTIMA DATA CAND AM OCAZIA SA O TIN DE MANA. Atunci, am avut inspiratia sa fac si o poza, poate cea mai valoroasa poza pe care o am cu mama.

Acea perioada din luna martie, a fost un cosmar. Mai intai, pe 12 martie, m-am prabusit in bucatarie, ajungand la spital, paralizat aproape total, fara sa pot vorbi sau deschide ochii. Apoi, dupa cateva zile groaznice, in care faceam atacuri de panica si nu puteam sa vorbesc mai mult de cateva minute, ajung sa fac un RMN, care a eliminat temerile cele mai mari (tumora sau atac cerebral), iar cand ma intorceam de la spital, si asa, abia tinandu-ma pe picioare, aflu de la sora mea ca mama este pe moarte, ceea ce s-a si intamplat la cateva ore distanta.

Va spun sincer ca, de vreo cateva zile, ma gandesc obsedant la modul in care, anul trecut, FIX DE SFANTA MARIA (pe mama o chema Maria), DUMNEZEU a facut sa se intample, printr-o conjunctura incredibila, sa iau decizia, INTR-O SECUNDA SI FARA SA MA GANDESC, a merge sa ma impac cu mama!

Incredibil!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

duminică, 13 august 2017

O ZI SUPERBA LA MALUL MARII...

Buna dimineata, dragii mei!

Nu am rezistat mult in Bucuresti, asa ca, astazi dimineata, la ora 6, intram pe autostrada Soarelui. Recunosc, eram putin stresat, avand in vedere ca, pana acum, nu mai fusesem niciodata la mare in minivacanta de Sfanta Maria.

Da! Vara de vara, de cand s-a nascut fiul meu, am stat la mare, minimum, 25 de zile, dar am evitat total nebunia de Sfanta Maria.

Autostrada, aglomerata. Fara blocaje, dar aglomerata. Am facut, fix, doua ore si 10 minute, din fata blocului si pana la Hotel Comandor.

Partea foarte interesanta, in raport cu ce se arata la tv, este faptul ca, cel putin statiunea Mamaia, nu este cu nimic mai aglomerata decat, spre exemplu, ultimele 2 saptamani (varful de sezon). Si stiu ce vorbesc, avand in vedere ca, de pe 29 iunie si pana astazi, am stat mai mult pe la mare decat in Bucuresti.

Hai sa va arat plaja.



Ocupata 100% (nu mai exista sezlonguri fara saltea pe ele, ceea ce inseamna ca sunt rezervate), dar cu nimic mai aglomerata decat a fost in ultimele 2 saptamani.

Vremea este absolut superba. Briza racoroasa, soare, apa calda si valuri inspumate.

Ma opresc aici! Amicii mei ma cheama la table. Poate o "punem" si de un rummy.

De fapt, daca, astazi, m-am intors la mare, acest fapt se daroreaza numai lor! M-au sunat incontinuu.

Dar, nu-mi pare rau! Binecuvantata sa fie AUTOSTRADA SOARELUI! Fie, si aglomerata!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

vineri, 11 august 2017

A "SARIT", DUPA 1 AN? :)))

Buna dimineata, dragii mei!

Gata, concediul! Peste cateva ore, voi merge la serviciu, dar, nu am somn. Asa ca, sperand sa imi vina, scriu cateva randuri.

In aceasta seara, pe la ora 23, fiind la bar, unde stateam la o sueta cu baietii, am primit un sms de la un EL:

"Salut, Mircea. Sa stii ca "X", nu mai este o sfanta. A sarit sigur in "...." altuia".

Am ras! Am ras cu pofta vreo 5 minute. Initial, am avut reactia de a-i raspunde: "Maestre, daca este adevarat ceea ce spui, DUPA 1 AN DE CAND AI PARASIT CAMINUL CONJUGAL SI AI AJUNS SA-TI VEZI COPILUL O DATA PE SAPTAMANA, respectiva, nu s-a grabit deloc"...

Insa, avand in vedere ca, nu mai departe de luna martie, am cazut "lat" in bucatarie, fiind dus la spital, paralizat, am considerat ca este mai bine sa nu intru intr-o polemica inutila...

Imi vine sa rad si acum, cand imi amintesc despre acel mesaj. In primul rand, sintagma "a sarit in...", respectivul a copiat-o de la mine, eu, exprimandu-ma astfel cand vreau sa subliniez ca...o "ea", si-a gasit pe altu'.

In al doilea rand, cunoscand-o pe EA, pot spune ca are toate defectele posibile, dar nu sare repede in bratele altui barbat...

Iar imi vine sa rad! Domnul care banuieste ca....EA, si-a gasit pe altu', nu numai ca nu m-a ascultat absolut deloc, vis-a-vis de toate sfaturile pe care i le-am dat, atunci cand l-am simtit (desi, nu a recunoscut niciodata!), ca se pregateste sa plece de acasa, dar, daca tot a facut-o, nu a fost deloc pregatit pentru ceea ce va urma.

Inainte sa plece de acasa, simtindu-i intentia (desi, mereu imi arata verigheta si sublinia ca are o familie), i-am sugerat sa nu faca acest lucru, nu de alta, dar, indiferent de cat de imbietoare pare o relatie cu alta femeie, COPILUL PE CARE IL LASA IN URMA (care nu poate intelege la o varsta frageda, de ce, tatal sau, a plecat de acasa si nu-l mai vede zilnic), CHIAR ARE MAXIMA NEVOIE DE PREZENTA LUI SI NU L-AR INLOCUI PENTRU NIMIC IN LUME, in timp ce, o viitoare iubita, peste o vreme (totul este frumos la inceput), va putea sari cu usurinta, cand se va astepta mai putin, in bratele altui barbat.

Rationamentul este extrem de simplu! Copilul nu te va inlocui niciodata! Mai mult, are totala nevoie de tine, ca tata! PUNCT.

Buuuun...

Dar, daca tot ai ajuns sa PLECI, apoi, trebuie sa fii pregatit 100% psihic, pentru ceea ce va urma. :)))

Iar, din umila-mi experienta, UNICUL LUCRU 100% SIGUR, vis-a-vis de ceea ce va urma, este ca, respectiva femeie, in mai putin de 2 luni (deja este record), va "sari"...

Rad! Nu ma pot abtine! Numai cand imi imaginez "moaca" siderara a domnului care mi-a scris sms-ul...

Partea amuzanta este ca, EA, pe care o cunosc destul de bine, in mod clar nu a "sarit" (chiar si dupa 1 an), doar ca l-a refuzat de cateva ori, pentru ca, domnul, DE PLECAT A PLECAT DE ACASA, dar cand avea chef...venea cu "pretentii". :)))

Sa vezi in ce fibrilatii va intra domnul! Chiar de maine! :))))

Iar de suferit, o face copilul, care este din ce in ce mai apatic, resimte din plin lipsa tatalui, neputand intelege ceea ce i se intampla.

Auziti, mai, fratilor! Distinsul domn era socat ca, DUPA 1 AN, respectiva a "sarit"...

DUPA 1 AN!!!!!

:))))

Ma intreb amuzat, cum ar fi reactionat....DUPA 1-2 LUNI, sa afle asa ceva? :))))

Auzi, dupa 1 an! :))))

Omu' este rupt total de realitate! Astazi, femeia moderna, face "saltul" imediat, nu dupa 1 an! :))))

Daca esti trecut prin viata, din momentul in care ai terminat o relatie, nici nu mai trebuie sa te intrebi, macar in gluma...."daca si cu cine". Raspunsul este axiomatic, cel putin in ziua de astazi, cand vorbim despre femeia moderna! Este unicul lucru care se intampla 100%.

Nu-l vad bine pe distinsul domn! Ca nu este haladit, asta o stiam, dar nici nu vreau sa-mi inchipui ce se va alege de el, cand va intra pe mana unei femei moderne. :))))

I-am spus, dar este mult prea orgolios ca sa accepte! Nici prin cap, nu-i pot trece, macar, cate am vazut si trait eu.

Poate ca ar fi trebuit sa-i raspund la sms, printr-o intrebare: "A sarit, DUPA 1 AN?", dar nu am voit a intoarce cutitul in rana si nici putere nu mai am sa-i explic, INCA O DATA, cum sta situatia in ziua de astazi.

Sper sa nu aiba ocazia sa vada!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

joi, 10 august 2017

BOUREANULE, SA SPUI "MERCI", DACA SCAPI DE PUSCARIE!

Buna dimineata, dragii mei!

Luni, cand am plecat de la Mamaia, ma gandeam cu groaza ca voi gasi un Bucuresti, dogoritor si irespirabil. Dar, spre surprinderea mea, cele cateva zile de concediu pe care le mai aveam (maine incep munca), le-am petrecut cu baietii, la barul din cartier, unde ne strangem seara de seara si ne simtim atat de bine, pe o RACOARE neasteptata, mai ales, dupa miezul noptii.

Aseara, tarziu, fiind la terasa cu baietii, s-a pornit o discutie despre...tinerea in arest preventiv a lui Boureanu.

Fireste, majoritatea sustinea ca, fata de fapte grave pe care le fac unii cetateni, prelungirea arestului preventiv pentru Boureanu, raportat la ceea ce a facut, este o masura exagerata.

Eu opinez ca, NU!

Din contra! Ceea ce a facut Boureanu, este cel mai grav lucru pe care il putea face, raportat la STATUL DE DREPT. Cand ajungi, zeflemitor, sa ii spui unui COPIL, ce iti este iubita, sa filmeze momentul in care te duci si, sub privirile a vreo 8-10 politisti, ii aplici unuia dintre ei, un genunchi in "boase", reprezinta PUNCTUL MAXIM DE SFIDARE A STATULUI!

Ce ar fi insemnat daca, judecatorii, ar fi tratat cu blandete, gravul "derapaj" de comportament al fostului politician?

Probabil ca, din iunie si pana acum, o serie intreaga de politisti de la rutiera, ar fi fost violentati de alti...Boureni. PENTRU CA..."TINE".

De altfel, fostul politician nu era la primul incident. De ani buni, pe litoral sau in Bucuresti, intra des in conflicte cu diversi indivizi. Atentie!!! Nu contest faptul ca, poate, ERA PROVOCAT. Exista si aceasta posibilitate! Mai ales cand, la 44 de ani, arati bine si ai langa tine o pustoaica care abia a adunat doua decenii de viata, frumoasa si cu un corp armonios.

Dar, tot la 44 de ani, ar trebui sa ai stiinta de a trata cu echilibru si inteligenta, diverse situatii provocatoare sau nu, mai ales cand, o eventuala reactie, iti poate distruge viata.

In acest context, pentru toate scandalurile pe care le-a avut, Boureanu s-a aparat mereu, spunand ca a fost PROVOCAT.

Pai, si? Ce daca ai fost provocat? Ok, cand ai 30 de ani, esti o fira exploziva (cunosc prea bine), mai poti avea scuze ca ai reactionat nesabuit. Dar, la aproape jumatate de secol, nu mai ai voie sa reactionezi intr-un asemenea mod.

Ma intreb, ce ar face Boureanu daca, intr-un context anume, I-AR FI BLESTEMAT IN CELE MAI CRUNTE MODURI, copilul? (acceptat fiind faptul ca, pentru orice om normal, COPILUL/COPIII, sunt subiect "interzis")

Am dat acest exemplu, avand in vedere ca, dintre toate provocarile la care am fost supus in viata (si nu au fost putine), cand mi-a fost blestemat copilul in modurile cele mai grave cu putinta, REPETITIV si cu o ura viscerala, CU SIGURANTA CA, DOAR TARIA DE CARACTER SI PSIHICUL "BETON", m-au facut sa nu reactionez nebuneste.

In final, intre o reactie nebuneasca (legitima, pentru multi) si INTELEPCIUNE, a castigat, ultima!

Boureanu, indiferent de cat de mult a fost provocat, de ce nu a ales, ECHILIBRUL?

Pentru ca, desi are 44 de ani (exact varsta mea), inca, nu s-a maturizat si echilibrat!

Asa ca, fostul politician, sa spuna "merci" daca (desi, nu stiu cum?), va scapa fara...PUSCARIE!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

luni, 7 august 2017

CAND AU TRECUT 18 ZILE???

Buna ziua, dragii mei!

Nota: Prezenta postare, am inceput sa o scriu, azi noapte, pe balconul camerei de la hotel, dar din cauza vantului foarte puternic care si-a facut simtita prezenta toata noaptea, o termin, acum, pe sezlong, privind marea si superbele-i valuri..

Sunt 6 ani de cand, in ultima noapte a concediului, stau pe ACELASI balcon, privind si ascultand marea, iar gandul ca, abia peste 1 an, voi mai avea aceasta ocazie, ma intristeaza profund.

Au trecut 18 zile! Iar, daca mai adaug si cele 9 zile (3 week-enduri, inainte de concediu, la care mai lipeam cate o zi), sunt 27 de zile petrecute pe malul marii, in ultimele 40 de zile. (am facut socoteala)

Iubesc marea, la nebunie! As mai sta, aici, inca o luna, fara sa clipesc.

Va spuneam zilele trecute ca este o caldura infernala si VANTUL NU BATE DELOC. In aceasta noapte, parca amintindu-si de omniprezenta sa la malul marii, VANTUL, a revenit cu o furie teribila.

Chiar ma gandeam ieri ca, pe 7 august voi pleca spre Bucuresti, si va fi primul an in care, in ultima zi a concediului, nu este un vant puternic.

Dupa 140-150 de zile petrecute in ultimii 6 ani la Mamaia, am ajuns sa cunosc atat de bine STAREA VREMII in perioana 21 iulie 5-7-8 august, incat stiu cu exactitate cand apa marii va fi "beton", soarele va stapani cerul cu autoritate sau cand va incepe acel vant puternic, care, exact ca si in noaptea aceasta, isi face simtita prezenta, an de an, incepand cu 4-5 august.

Concediul din acest an, de departe, a fost cel mai reusit. Desi am stat toate zilele pe plaja, de dimineata de pe la ora 9-9:30, pana noaptea tarziu (maximum a fost ora 2 noaptea...si nu exagerez), timpul a fost prea scurt ca sa pot face tot ceea ce propunea gasca de amici si, la modul cel mai sincer, alte multe persoane care se "lipeau" de noi.

Cand ii aud pe unii cum spum "Draga, AS MURI DE PLICTISEALA sa stau 10 zile la mare, pe orice litoral unde m-as duce", imi vine sa-mi dau palme.

Opinez ca, una dintre cel mai mari greseli facute de catre turistii care vin la mare este ca, in fiecare an, schimba locatia. Apoi, o a doua greseala foarte mare, este alegerea in mod eronat a amiciilor cu care pleaca in concediu. Pai, decat sa plec in concediu cu niste zgarciti, ciufuti, introvertiti si vesnic nemultumiti, mai bine plec singur, nefacandu-mi griji ca nu voi gasi cu cine sa ma distrez.

Gasca din acest an a fost foarte mare. In total, vreo 20 de persoane. Dar, atentie! Pana acum 1-2 ani, pe niciunul dintre ei nu-i cunosteam. La Hotel Comandor i-am cunoscut, si, cum, respectivii, la fel ca si mine, revin an de an, ne-am pomenit cu totii ca am "aterizat" in aceeasi perioada.

Nu am mai pus la socoteala gasca de la barul de pe plaja (majoritatea, machedoni, din zona) sau gasca de la Bucuresti (amicii cu care ma vad aproape zilnic), care invadau plaja si Loft-ul, week-end de week-end.

Uite, anul acesta, pe langa turistii pe care ii cunosteam din anii precedenti, am mai cunoscut o gasca de 8-10 persoane, care a promis ca, anul viitor, va reveni in aceeasi perioada.

Sunt multe motivele pentru care, de 6 ani, imi petrec concediul la Hotel Comandor. De la macare, asupra careia am o siguranta totala (nici macar o data, in cele peste 140 de zile petrecute aici, copiii nu au avut vreo problema digestiva), curatenia in camera, asternuturi schimbate la maximum 3 zile (sa lasam basinile cu schimbatu' in fiecare zi, nu de alta, dar, ACASA, nu schimba nimeni asternuturile in acest ritm, relatia excelenta cu tot personalul hotelului, pana la patronii barului si plajei, pe care ii pot numi ptietenii mei.

Hai sa va dau, doar un exemplu:

Am 18 zile petrecute pe plaja lor, si pana astazi, NU ACHITASEM ABSOLUT NICIUN BAN.

Atentie mare!!!!

Cand am ajuns aici (pe 21 iulie), patronii (doi machedoni, niste oameni minunati), mi-au spus, atat:

"Mircea, ti-am rezervat umbrela si sezlongurile pe care le-ai voit, CONSUMA TOT CEEA CE VREI DE LA BAR si socotim la final, cati bani trebuie sa ne dai!"

Stiti, ce am facut, nu?

Am deschis un carnet, unde am notat tot ceea ce am consumat. (vin, inghetate, chipsuri, whisky, sucuri, frappe-uri, alune, apa plata si minerala samd)

Astazi, DUPA 18 ZILE, in ultima zi, am facut socoteala! Suma este frumusica (pentru patroni), dar asta este lucrul cel mai putin important, UNICUL LUCRU DE RETINUT, FIIND IMENSA INCREDERE PE CARE MI-AU ARATAT-O ACESTI OAMENI MINUNATI, ADEVARATI COMERCIANTI.

Fac pariu, ca nu mai exista pe tot litoralul romanesc, niste patroni care sa nu noteze absolut nimic, TIMP DE 18 ZILE, vis-a-vis de ceea ce consuma un client.

De aceea spuneam ca, pe acesti doi machedoni, absolut minunati, II POT CONSIDERA PRIETENII MEI!

Cum, sa te plictisesti, la mare?

In aceste 18 zile, nu am avut timp sa vorbesc cu toti cei pe care ii cunosteam. De la receptionere, sefii de la restaurant, managerii hotelului, patronii, turistii cu care ma cunosteam din anii precedenti, si cu care dadeam nas in nas la hotel sau pe plaja, gasca de la bar, gasca cu care am stat tot concediul, gasca de la Bucuresti, noii turisti cu care am facut cunostinta anul acesta samd.

Pe 21 iulie cand am ajuns pe plaja, mi-am propus ca, intr-o zi, sa fac o plimbare pe malu' marii, mergand cu picioarele prin apa, pana la Novodari. Uite ca, desi au trecut 18 zile si peste cateva ore plec spre Bucuresti, NU AM AVUT TIMP SA FAC CEEA CE IMI PROPUSESEM.

Ma uitam la majoritatea turistilor, dar mai ales la cei care purtau pe mana "bratari" de la all-inclusive: la ora 19, strangeau si plecau de pe plaja. Pai, cea mai frumoasa perioada a unei zile de plaja, este dupa ora 19...cat mai sus, in noapte. Atunci se fac "spriturile" cele mai reusite, caterinca merge mai bine ca oricamd, se comanda mancare pe plaja, se asculta muzica samd. Au fost seri in care plecam la 1-2 noaptea de pe plaja, unde eram, inca de dimineata. Doar masa de la pranz, de la restaurant (peste care am sarit de multe ori, pentru ca, ori jucam rummy, ori jucam table, ori eram la o sueta cu baietii), ma facea sa ma dezlipesc de plaja..

ANTURAJUL DE LA MARE, ESTE CEL MAI IMPORTANT! Acest lucru nu este inteles de cei care spun ca se plictisesc.

CUM SA TE PLICTISESTI CAND INTERACTIONEZI SI TE DISTREZI, ZI DE ZI, CU 20-30 DE PERSOANE?

Corect! Nu este deloc ieftin! Dupa 18 zile petrecute la Mamaia, realizezi ca, banii pe care i-ai platit, ma puteau "propulsa" spre orice litoral din lume, dar, opinez ca:

DISTRACTIE CA PE LITORALUL ROMANESC, NU VEI GASI NICAIERI, CU CONDITIA SA STII SA "CONSUMI" STATIUNEA MAMAIA.

NOTA: Pana si bunica baietelului meu s-a simtit excelent pe perioada celor 10 zile petrecute aici, pentru ca, asa cum am facut, an de an, i-am luat si ei o camera langa mine. Unicul lucru care m-a suparat un pic, a fost faptul ca, nepotelul meu (pe care l-am luat cu mine) a fost cam bolnavior cateva zile.

Ma opresc aici! Merg sa fac, una dintre ultimele bai in mare, diseara, intorcandu-ma in Bucuresti.


Bineinteles, DOAR O PARERE!

vineri, 4 august 2017

INTOTDEAUNA, SCENARIUL ESTE ACELASI!

Buna seara, dragii mei!

Pfffff...canicula, putin spus! Practic, astazi, ziua de plaja a inceput la ora 17. Dimineata, te sufocai! De 6 ani vin la Mamaia si stau, cel putin, 20 de zile pe an, dar asa canicula, jur ca nu am vazut.

Nu stiu cand au trecut 15 zile. Au trecut cu viteza vantului. Cand ma gandesc ca mai am 3 zile si trebuie sa ma intorc in Bucuresti...

In fine...

Dupa ce, ca ne chinuia canicula si nu puteam sa jucam table pe plaja, pentru ca siroia transpiratia pe noi, astazi, a mai trebuit sa sustinem si o inimioara "ranita". Un el...

Cica se despartise de iubita care, deja isi gasise pe altu'. :))))

Si suferea omu' de nu avea chef de nimic. Ca nu ii vine sa creada, ca nu poate dormi noaptea, ca nu mai are chef sa manance samd.

Mai grav, fosta, il si "blocase" dupa ce s-a cuplat. :))))

Tare de tot!

Chiar nu inteleg, la ce se astepta? Cumva, domnita, sa poarte doliu dupa el? Normal ca s-a cuplat cu altu', si cred ca nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca, cel putin in prezent, dupa o despartire, femeile se cupleaza cu altcineva, mult mai repede decat barbatii.

Ca barbat, mai ales spre 40 de ani, trebuie, in primul rand, sa stii un lucru:

90% DINTRE FEMEI, ATUNCI CAND PLECA, AU DEJA "PLANUL" FACUT CU CINE SE CUPLEAZA.

Foarte putine pleaca dintr-o relatie si raman singure, macar cateva luni. Asa ca...este aberant sa te intrebi daca s-a cuplat cu altul, si mai ales, cum a putut sa o faca. :))))

Oricat ne-am chinuit sa ii explicam si argumentam "lovitului la inimioara" acest aspect al comportamentului feminin, sub nici forma nu voia sa accepte.

Argumentele lui, erau declaratiile de iubire pe care i le facea domnita si faptul ca, acum ceva vreme, ii spunea ca nu poate trai fara el. :))))

As putea sa fac un pariu, pe care nu as avea cum sa-l pierd!

DACA AS LUA 100 DE BARBATI CU INIMIOARA LOVITA, 99% DINTRE EI, AR "RECLAMA" ACELEASI LUCRURI.

Si, daca as putea monitoriza "discursul" celor 100 de "foste" ale barbatilor lasati cu inimioara ranita, 99% dintre ele, in maximum cateva luni, ar spune aceleasi cuvinte de iubire si dor...."urmatorilor". :)))

Ma opresc aici, pentru ca vreau sa fac o baie in mare.

Bineinteles, DOAR O PARERE!