.

.

.

.

.

.
DACA AI INTRAT PRIMA DATA PE ACEST BLOG, ITI UREZ "BUN VENIT" SI NU UITA CA:

a) parerea despre un blog, nu ti-o poti "contura" citind in fuga 3 randuri dintr-un comentariu, cum nici o carte n-o poti cataloga dupa coperti.

b) in partea dreapta vei gasi ARHIVA BLOGULUI de unde poti alege oricare din cele peste 800 de comentarii scrise de catre subsemnatul in ultimii 7 ani.

c) daca, citind, constati ca nivelul tau intelectual depaseste cu mult nivelul acest blog, poti posta orice parere, insa....in final, n-ar fi rau a te gandi sa aduci ca ultim argument irefutabil, blogul tau, aratand atat subsemnatului cat si celor care-mi citesc blogul, cum arata un blog de "calitate". Desigur, cunosti faptul ca, puterea exemplului poate fi extrem de convingatoare.

.

.

luni, 31 decembrie 2018

RETROSPECTIVA.....PRIMA NOAPTE PETRECUTA LA TERAPIE INTENSIVA.

Buna seara, dragii mei!

Din nou, am intrat in ultima zi a anului. Daca nu ma inseala memoria, cred ca in fiecare ultima zi a anilor care au trecut de cand am acest blog, indiferent de starea pe care o aveam la acel moment, mi-am gasit mereu ceva timp pentru a face o retrospectiva.

In aceasta noapte (ultima a anului), indiferent cat as dori sa fac retrospectiva intregului 2018, amintirile mi se deruleaza in minte vis-a-vis de o singura zi si o singura noapte!

Daca dau timpul inapoi cu FIX 3 saptamani, exact la aceasta ora ma aflam, dezbracat complet (cu un cearceaf aruncat peste mine), plin de vanatai pe brate, si avand mai mult decat vizibile pe piept, urmele talpilor defibrilatorului, pe langa faptul ca aveam corpul plin de fire si ventuze cu ajutorul carora imi era monitorizat, secunda de secunda, ritmul cardiac, pe unul dintre paturile TERAPIEI INTENSIVE DIN CADRUL SECTIEI DE CARDIOLOGIE A SPITALULUI FLOREASCA.

Era prima mea noapte petrecuta INTERNAT intr-un spital! (9 spre 10 decembrie) In spital mai ajunsesem de multe ori (inclusiv, noaptea), dar de data aceasta situatia era foarte grava!

TRECUSERA 12 ORE DE CAND FACUSEM INFARCT AGRAVAT DE UN ULTERIOR STOP CARDIAC!

Si, obligat sa stau doar intins pe spate, avand si piciorul drept legat de pat (datorita operatiei prin care mi s-a montat stent-ul la inima), in semiintunericul salonului de terapie intensiva, cu ochii in tavan, mi se derulau prin fata ochilor IMENSELE GRESELI PE CARE LE-AM FACUT IN VIATA, SI, CEL MAI GRAV, MODALITATEA IN CARE LE-AM REPETAT PE CELE MAI GRAVE DINTRE ELE!

De fumat, CORECT!, am facut-o timp de 29 de ani, FARA PAUZA si...nu putin! Minimum 2 pachete/zi. Dar, de departe, cea mai mare greseala a vietii mele a fost NEPUTINTA de a-mi tempera TRAIRILE, de a nu mai arde precum o torta pentru orice situatie, de a nu mai exploda precum o bomba nucleara atunci cand eram mintit sau se incerca manipularea mea samd.

Apropos, de fumat! In aceste 3 saptamani scurse de la infarctul urmat de stop cardiac, am tot fost intrebat daca...AM MAI FUMAT?

Inaintea oricarui raspuns, as vrea sa va arat o poza, facuta cand inca ma aflam in cele 72 de ore SUPER CRITICE de dupa infarct si stop cardiac:


Cand am rugat pe cineva sa-mi faca poza aceasta, un singur lucru am avut in minte! SA NU CUMVA SA UIT, VREODATA!

Scumpii mei, dupa ce am fost mort pentru 5-6 minute, timp in care inima nu mi-a mai batut, READUS LA VIATA DE CATRE BRAVII MEDICI AI SPITALULUI FLOREASCA, totul s-a schimbat!

Chiar in acea prima noapte petrecuta la terapie intensiva, am avut tot timpul din lume (pentru ca nu am putut dormi, nici macar cateva minute) sa ma gandesc la cat de mult conteaza SA FI SANATOS, chiar daca nu ai masina si mergi cu tramvaiul, chiar daca nu porti haine de firma ci unele ieftine, chiar daca nu faci Craciunul la Hotel Alpin din Poiana Brasov ci...mancand o felie de cozonac si impodobind un bradut intr-un modest apartament din orice oras al tarii samd.

99% DINTRE OAMENI HABAR NU AU CAT DE REPEDE SI CAT DE PE NESIMTITE SE PASESTE IN LUMEA DE DINCOLO! NU AI TIMP SA-TI DAI SEAMA!!!

Cred ca, daca oamenii ar ajunge sa cunoasca acest lucru (ceea ce, evident, nu este de dorit!)....majoritatea dintre ei nu ar mai alerga ca disperatii dupa lucruri care au atat de putina importanta!

INCERCATI SA POCNITI DIN DEGETE! NU GLUMESC! Atat dureaza "trecerea"! NU AI TIMP SA CONSTIENTIZEZI, ABSOLUT NIMIC DIN CEEA CE TI SE INTAMPLA!

In fine! Nu am voit a incheia anul intr-o nota trista, insa aceste ganduri am simtit nevoia sa le astern!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

marți, 25 decembrie 2018

PENTRU MINE, CRACIUNUL A FOST PE ...9 DECEMBRIE!

Buna seara, dragii mei!

Ziua de duminica (9 decembrie 2018) incepuse absolut banal. M-am trezit pe la ora 7:30, am mancat ceva pe fuga si am tras o tigara, m-am spalat si m-am imbracat, dupa care am pornit impreuna cu fiul si consoarta mea spre un teren de fotbal din Drumul Taberei, unde la ora 9:30 fiul meu urma sa dispute un meci din campionat.

Unicul lucru care mi s-a parut ciudat a fost DORINTA IMENSA (as spune, imperioasa) pe care am simtit-o in acea dimineata, inca de cand am deschis ochii, DE A MERGE LA BISERICA MEA DE SUFLET (o catedrala din cartierul Titan)....atentie!!!!....INAINTE DE A FACE ORICE ALTCEVA IN ACEA ZI!

Asa ca, dupa ce am pus benzina si am cumparat capucino si tigari, mi-am anuntat baiatul si consoarta ca vom trece cateva minute pe la BISERICA! Niciunul nu au fost foarte multumiti de decizia mea, avand in vedere ca eram oarecum in intarziere (ei propunandu-mi sa mergem la biserica dupa ce ne intoarcem de la meciul de fotbal)...DAR, EU SIMTEAM CU TOATA FIINTA MEA FAPTUL CA, ORICE S-AR INTAMPLA, IN ACEA DIMINEATA, INAINTE DE ORICE ALTA ACTIVITATE, TREBUIA SA AJUNG LA BISERICA!

Am ajuns la biserica, am ingenunchiat in fata altarului impreuna cu fiul meu si am spus Tatal Nostru, i-am multumit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat in viata, apoi am aprins cateva lumanari, si am plecat la meci.

Dupa ce am asistat la meciul de fotbal, in jurul orei 11:30 ajunseeem deja in parcarea Mall Vitan, unde trebuia sa schimb niste incaltari, MOMENT IN CARE, DE NICAIERI, AM SIMTIT O DURERE MARE IN SPATE, EXACT LANGA COLOANA, CA SI CUM CINEVA MI-A BAGAT UN PUMNAL.

Initial, am zis ca este un junghi intercostal, asa ca timp de vreo 30 de minute (cat am petrecut in Mall) nu i-am dat o foarte mare atentie, desi durerea era semnificativa. Dar, in momentul in care am simtit cum durerea si amorteala coboara pe bratul stang, iar maxilarul incepe sa imi amorteasca, am luat decizia sa ajung cat mai repede la Spitalul Floreasca.

A FOST O DECIZIE CAPITALA!

Ajuns la camera de garda a spitalului, abia reusind a ma mai tine pe picioare, am abordat un medic de la Smurd caruia i-am spus cat de rau imi este si cat de tare ma doare in zona spatelui, dar reactia respectivului nu mi-a dat prea mari sperante de a fi evaluat imediat, fiind trimis sa stau pe un scaun pana voi fi inregistrat la camera de garda.

Asezandu-ma pe scaun, simteam cum se scurge toata energia din mine, fiind in pragul de a lesina, asa ca am luat hotararea de a aborda o alt medic (acolo, pe hol)....insa nici reactia celui de-al doilea medic nu a fost cea pe care mi-o doream, acesta spunandu-mi sa astept sa fiu inregistrat si, probabil, starea pe care o acuz provine de la un atac de panica.

Cu ultimele puteri, am abordat un al treilea doctor (o doamna, tot de pe Smurd)....care m-a luat si m-a asezat pe un pat din camera de garda, iar in cateva minute, dupa electrocardiograma ce mi-a fost facuta, verdictul suna implacabil:

ATI FACUT INFARCT! Stati linistit, totul va fi bine!

Din acel moment, am mai apucat a-i spune consoartei mele (care era pe hol si, intre timp, fusese anuntata) sa-l ia pe fiul meu de pe hol si sa nu-l lase sa ma vada in acea stare, apoi sa ma chinuiesc a inghiti vreo 7-8 pastile pe care mi le dadeau medicii din jurul patului in care eram asezat si....MI S-A TAIAT FILMUL!

INTRASEM IN STOP CARDIAC!

Am revenit la viata dupa 3 socuri electrice si 5-6 minute de masaj cardiac, dupa care, urgent, a fost dus in sala de operatii, unde mi-a fost montat un stent.

Apoi, au urmat 3 zile si trei nopti petrecute la terapie intensiva, si inca vreo 5 zile petrecute intr-una dintre rezervele Spitalului Floreasca.

Nu! Nu ma mira ca am facut acest infart urmat de stop cardiac, la doar 45 de ani! Este DOAR urmarea fireasca a imenselor greseli pe care le-am facut in viata, a nervilor si supararilor, continue, toate puse la inima, a celor 29 de ani de fumat (minimum, doua pachete pe zi), a miilor de nopti pierdute samd.

Sunt ffff multe de comentat, insa chiar si acum, la 16 zile distanta de la infarct, scriu cu greu, chiar acest comentariu fiind scris in 8-10 parti, in functie de cat de repede oboseam!

CRACIUN FERICIT ALATURI DE CEI DRAGI!

Bineinteles, DOAR O PARERE!