.

.

.

.

.

.
DACA AI INTRAT PRIMA DATA PE ACEST BLOG, ITI UREZ "BUN VENIT" SI NU UITA CA:

a) parerea despre un blog, nu ti-o poti "contura" citind in fuga 3 randuri dintr-un comentariu, cum nici o carte n-o poti cataloga dupa coperti.

b) in partea dreapta vei gasi ARHIVA BLOGULUI de unde poti alege oricare din cele peste 800 de comentarii scrise de catre subsemnatul in ultimii 7 ani.

c) daca, citind, constati ca nivelul tau intelectual depaseste cu mult nivelul acest blog, poti posta orice parere, insa....in final, n-ar fi rau a te gandi sa aduci ca ultim argument irefutabil, blogul tau, aratand atat subsemnatului cat si celor care-mi citesc blogul, cum arata un blog de "calitate". Desigur, cunosti faptul ca, puterea exemplului poate fi extrem de convingatoare.

.

.

miercuri, 3 mai 2017

AM REVENIT!!! IAR IN PLUS, MI-AM PROPUS SA FIU....ZEN!

Buna seara, dragii mei!

Nu! Nu am murit! Inca traiesc...

De atata vreme nu am mai scris pe blog, incat, acum, cand am voit sa o fac, nu mai stiam unde sa dau click pentru o "postare noua". :)))

Ziua de 12 martie 2017, nu o voi uita vreodata! Dar, de atunci si pana acum, ajutat de o mica doza de Xanax, luata zilnic, mi-am facut o PUTERNICA SI PROFUNDA INTROSPECTIE.

Totul pleaca de la firea mea vulcanica! Pun totul la suflet si inima. NU REUSESC SA FIU....ZEN.

Hai sa va povestesc ceva!

Dupa ce patesc "nebunia" de pe 12 martie, cand am crezut ca voi muri, mi-am spus clar ca, orice s-ar intampla, voi fi...ZEN!

Din nefericire, la doar cateva zile, a murit si mama, tata era in ultimul hal (sufera de Alzheimer), sora mea avea si ea probleme nasoale, dar reusisem sa imi tin promisiunea de a avea o atitudine...ZEN.

Si, am ajuns la spital, pentru a o "ridica" pe mama de la morga. Se intampla intr-o duminica dimineata. (mama murise sambata dimineata)

Indrumat de catre firma de pompe funebre, am ajuns la un anumit etaj din spital (nu dau amanunte), unde trebuia sa dau o declaratie ca renunt la necropsie si sa-mi fie eliberata o fisa, cu ajutorul careia, urma sa o ridic pe mama de la morga spitalului.

Ajuns la etajul respectiv, am dat cu ochii de doua doamne (cadre medicale), undeva pe la 50-55 de ani. Le-am spun, POLITICOS, despre ce este vorba, si, raspunsul lor, m-a lasat cu gura cascata, ca la "dentist":

"Vaaiiiii, domnule, dar cine v-a trimis, duminica? Dvs. nu stiti ca, duminica, MORGA spitalului este inchisa? Nu va putem elibera fisa. Veniti maine!"

Ce sa fac? Am plecat, dar pe culoar (cum ma indreptam spre lifturi), l-am sunat pe tipul de la firma de pompe funebre, spunandu-i ca m-a pus degeaba pe drumuri. (imi spusese sa fiu la spital, pana la ora 9 dimineata)

Tipul de la firma de pompe funebre mi-a spus ca am fost mintit cu nerusinare si ca trebuie sa insist!

Ok...zis si facut! M-am intors la cele doua doamne, le-am spus ca am vorbit la firma care se ocupa de inmormantare si ca insist sa-mi elibereze fisa.

Doamnele nu s-au lasat intimidate, iar in plus, in ajutorul lor, a mai sarit inca o doamna doctor. Mesajul era clar: NU, NU, NU! Nu se poate, pentru ca este duminica si...chiar daca mi s-ar elibera fisa, tot nu as putea sa rezolv problema, pentru ca, duminica, MORGA SPITALULUI NU LUCREAZA.

Deja, simteam ca ametesc si ca ma cuprinde un nou atac de panica. (aveam cateva zile de la cumplitul incident, descris, in amanunt, pe blog)

Vazand ca nu pot deschide POARTA AMABILITATII cu vorba buna, mi-am spus, in gand, ca trebuie sa raman calm si sa incerc alta "cheie".

Asa ca, discret, am tras-o pe una dintre cele doua doamne (dintre cele pe care le vazusem prima data), soptindu-i suav la ureche ca....un "eminescu" vrea sa zboare din buzunarul meu!

Nimic, fratilor! Doamna o tinea una si buna ca, MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!

Am plusat! I-am spus ca...doi "eminescu" vor sa sara din buzunarul meu!

Nimic! Doamna ramanea inflexibila: Nu se poate, pentru ca MORGA NU LUCREAZA DUMINICA!

Pffffff! Ce sa fac? Am plecat din nou, dar, asa cum am facut si prima data, am pus mana pe telefon si l-am sunat (din nou) pe tipul de la firma de pompe funebre.

Omul repeta intr-una: "TE MINT! MORGA LUCREAZA! Trebuie sa insisti!"

Ce sa insist, frate? (i-am raspuns) Vrei sa le bat? Ce sa le mai fac? Nu au fost sensibilizate nici de "eminescu", ce sa le fac?

Tipul m-a chemat, jos, la MORGA! Cand am auzit, mi s-au taiat picioarele!

Initial nu am voit a cobora la MORGA, dar nu aveam de ales! Asa ca, in cateva minute, ajungeam in zona racoroasa a frigiderelor, pe care nu ai dori sa le deschizi vreodata.

Intr-adevar, FUSESEM MINTIT! Mi-a dovedit, irefutabil, un tip super simpatic, care lucra la morga. (am fost socat sa vad, cata energie pozitiva emana acel tip care isi petrecea ziua printre cadavre)

Deja, atitudinea mea, ZEN, se dilua cu fiecare minut scurs!

Am ajuns la OFITERUL DE SERVICIU al spitalului. Un tip la vreo 35 de ani, cu care am conexat perfect. Dupa ce i-am spus problema, explicandu-i ca am inmormantarea programata a doua zi, tipul a pus mana pe telefon si a vorbit cu medicul de garda, de pe sectia unde fusesem. Din ceea ce am dedus (ascultand discutia), parea ca problema mea, in sfarsit, se rezolvase. Urma sa primesc fisa!

Ajuns iar (pentru a treia oara) la etajul buclucas, am fost intampinat de catre un individ (40-45 de ani), ce parea a fi doctor. Nici nu am apucat sa-i spun despre ce este vorba, pentru ca mi-a si retezat-o, scurt: "Nu avem ce sa discutam! Ramane cum v-a spus doamna doctor" (aratand cu degetul, catre una dintre cele 3 doamne inflexibile)

Pfffff! ZEN-ul meu, deja se terminase! Simteam ca se apropie explozia!

Dar, am mai incercat, inca o data!

"Domnule doctor, va rog din suflet, AM MAINE, LA PRANZ, INMORMANTAREA! Mama are deja 24 de ore de cand sta la morga spitalului, asa cum prevede legea, nu vad vreun motiv sa nu-mi permiteti a o ridica."

Bai, fratilor! Daca nu ma feream, cred ca primeam un dos de palma peste ochi, urmare a gestului de sictir facut de doctor, care mi-a spus:

"Pleaca, domnule, de aici! Nu avem ce sa discutam!"

Pfffff! Gata! Fierbeam...

Cand sa explodez, mi-am adus aminte ca, cu doar cateva zile in urma, eram prabusit in propria urina, cu corpul paralizat, urcat pe targa si carat la masina salvarii, mai mult mort, decat viu, asa ca, am decis sa mai fac o incercare:

"Domnule doctor! VA IMPLOR! Am maine inmormantarea si imi trebuie fisa sa o pot scoate pe mama de la morga spitalului".

Bai, fratilor! Dupa ce m-am ferit, a doua oara, sa nu fiu "carpit" cu un dos de palma, ce credeti ca aud???

"CE MA INTERESEAZA PE MINE CA A MURIT MAMA TA?"

Oaaaaaaaau! Oaaaaaaau! Oaaaaaau!

Acela a fost momentul EXPLOZIEI!

In 5 minute (dupa ceas), AM AVUT FISA COMPLETATA SI MI S-A SPUS "CONDOLEANTE".

Rezultatul???

Instant (tin minte ca eram in lift), am luat o pastila de XANAX!

Inca nu am gasit formula pentru a fi...ZEN!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu