...

...

...

...

.

ATENTIE!!! Din motive pe care nu le cunosc, dar le pot banui avand in vedere anumite pareri exprimate pe acest blog, mai ales in ultimul an si jumatate, PROBABIL, CINEVA PRICEPUT a reusit sa-mi anuleze sectiunea care permitea cititorilor sa se aboneze (gratuit) prin e-mail la blogul meu, iar, in plus, a reusit sa anuleze toate setarile unor cititori care primeau pe e-mail continut atunci cand postam ceva pe blog! Acest lucru l-am aflat zilele trecute, absolut intamplator, de la o cititoare (care m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog, pentru ca nu a mai primit prin e-mail nicio notificare de la blogul meu de peste 1 an de zile) motiv pentru care fac urmatorul anunt: CINE DORESTE SA PRIMEADCA PE E-MAIL (bineinteles, gratuit) CONTINUTUL POSTARILOR MELE, VA FI NEVOIT SA-MI SCRIE PE ADRESA DE E-MAIL mirciulica232@yahoo.com CA DORESTE ACEST LUCRU, IAR EU II VOI FACE O INVITATIE PRIN E-MAIL. Altfel, nu se poate (am verificat), pentru ca...cineva priceput a avut grija sa nu se poata! :)))

.

.

miercuri, 9 martie 2016

CAT VALOREAZA O PROMISIUNE.

Buna ziua, dragii mei!

Unii se mira, altii chiar considera a fi imposibil faptul ca, cu vreme indelungata in urma, O SIMPLA “STRANGERE” DE MANA reprezenta ceea ce, astazi, reprezinta puterea unei….STAMPILE!

DA! DESPRE PROMISIUNE VOI SCRIE IN RANDURILE CE URMEAZA, SI DESPRE CAT DE IMPORTANTA ESTE (SAU…NU) PENTRU OAMENII ZILELOR PREZENTE.

Si imi aduc aminte un episod petrecut in urma cu un an, protagonistii fiind, eu si un amic de-al meu. Intr-o sambata dimineata, aflandu-ne la Hotel Alpin din Poiana Brasov, ne “manca” sa punem niste pariuri pe meciurile de fotbal. Asa ca, ne-am hotarat sa luam masina si sa “coboram” pana la Brasov, unde existau case de pariuri sportive.

Zis si facut! Intr-o jumatate de ora, deja eram in Brasov, si ne uitam pe “oferta”, bineinteles, cu un cappuccino in fata si pufaind din tigara. (intr-un bar vecin cu casa de pariuri) La un moment dat, AMICUL MEU, care imi tot spunea ca, desi ne cunosteam de maximum 1 an si jumatate, MA CONSIDERA PRIETENUL SAU, imi spune:

Mircea, vreau sa-ti propun ceva! Uite, eu, cand castig la pariuri, si am castigat sume mari, M-AS BUCURA ENORM SA STIU CA POT FACE FERICIT UN PRIETEN CUM ESTI TU. Nimic nu ma bucura mai mult decat sa-i “lovesc” pe nemernicii astia de la casa de pariuri, si din banii castigati, sa stiu ca mai fericesc si prieteni. ITI PROPUN SA FACEM ASA: daca tie iti iese un bilet castigator, imi dai mie 10%, iar eu voi proceda la fel. Ce spui? Esti de acord?

Tragand din tigara cu nesat (mereu am tigara in mana), instant, desigur, pentru ca imi merge mintea “brici”, am facut un calcul simplu si, foarte repede, mi-am data seama ca, daca am face cum spunea el, NU AR FI FOST ABSOLUT DELOC AVANTAJOS PENTRU….EL! Nu pentru mine!

Motivele erau clare! El juca mai mult ca mine la casele de pariuri off-line (eu preferand “internetul”), iar cum discutia era valabila doar pentru biletele jucate off-line, in mod clar, IMI ASIGURA UN IMENS AVANTAJ.

SANSELE CA EU, IN URMA INTELEGERII, SA INCASEZ MAI MULT (din cei 10%) DEJA PAREA O EVIDENTA, doar si pentru faptul ca, biletele lui erau mult mai numeroase, juca zilnic (si eu jucam, dar preferam “internet-ul”) samd. Si ii spun acest lucru!

Eeeee, ce credeti voi ca imi spune dragul meu amic?

Vaiiii, Mircea, stai un pic! Crezi ca pe mine ma intereseaza care din noi va incasa mai mult din intelegerea cu cei 10% din castig? Ba, chiar imi doresc sa imi iasa mie cat mai multe bilete castigatoare, ca sa iti pot da cat mai des cei 10%! NU INTELEGI CA MIE IMI PLACE SA-MI FAC PRIETENII FERICITI CAND CASTIG?

Eu continuam sa-i spun ca nu pot fi de acord, pentru ca, este foarte posibil ca, la un moment dat, sa ajung a incasa, spre exemplu, vreo 5-6.000 de lei (urmare a unor bilete castigatoare iesite intr-o perioada scurta, iar el le cam “nimerea”), si, la randu-mi, sa nu reusesc sa prind si eu vreun bilet castigator, avand in vedere ca eu jucam mult mai rar ca el pe off-line.

Credeti ca am scapat???

Nici vorba! Nu s-a lasat pana ce nu am spus…OK, ACCEPT SA FACEM CUM SPUI!

Intamplarea a facut ca, peste exact o saptamana (tot sambata), fiind acasa pe la ora 19,30, si jucand table cu unul dintre cei doi cumnati, sa fiu sunat de ACEL AMIC si, foarte bucuros, sa-mi spuna ca i-a “lovit” cu vreo 22.000 ron, si ce rau ii pare ca n-am fost si eu la bar pe la ora pranzului, sa fi pus si eu biletul, pentru ca alti baieti din anturajul nostru, il pusesera. (nu pe aceeasi suma pariata de el, ci mai micuta, dar care, tot le adusesera un castig frumusel).

Dupa ce l-am felicitat pentru frumosul castig, m-a intreabat daca vreau ca, a doua zi de dimineata, sa merg cu el pana la o casa de copii din Bucuresti, unde vrea sa duca niste imbracaminte. (urma sa cumpere) Fireste, am acceptat. Si l-am “rapit” si pe cumnatu’.

Dimineata, a doua zi, am cumparat cele necesare micutilor (dupa o discutie cu directoarea caminului), am dus imbracamintea, dulciurile si fructele, iar apoi am mers pe “Decebal” sa bem o cafea. Stand la masa, i-am spus amicului meu:

Scumpule, daca nu ma insel, imi datorezi 2.200 lei.

Imi vine sa rad cand imi aduc aminte. Dupa ce a ramas socat (aparent, pentru ca stia de PROMISIUNE), m-a intreabat de unde imi este dator, iar cand i-am adus aminte de intelegerea avuta in urma cu o saptamana, la initiativa sa, cat si de presiunile facute pentru a ma convinge sa spun”DA”, S-A INROSIT TOT LA FATA, si privind in pamant (in ceasca de cafea) mi-a spus: Daaaaa, asa este! Iti datorez 2.200 ron. Iti dau banii diseara! (desi avea in buzunar peste 10.000 ron, si era duminica, la pranz!)

Bineinteles ca, zambind, i-am spus ca nu mai are sa-mi dea niciun BAN, bineinteles ca, la randu-i, mi-a spus….”Nuuuuu, stai linistit, imi voi tine PROMISIUNEA si iti voi da banii”, si, iar i-am spus ca nu este nevoie sa-mi ma dea nimic, si, iar, la randu-i, a insistat in a ma asigura ca isi va tine promisiunea, si tot asa, pana ne-a interupt cumnatu’.

Un lucru-i cert!

DIN ACEL MOMENT, DESI A TRECUT PESTE 1 AN, IAR NOI NE-AM VAZUT FOARTE DES, NICI MACAR O SINGURA DATA NU A MAI DESCHIS SUBIECTUL DESPRE…ONORAREA PROMISIUNII!

Fireste, nici eu nu i-am mai spus vreodata!

Dar, din acel moment, am stiut cat ma pot baza pe cuvintele sale si cat de mult inseamna pentru el…O PROMISIUNE!
Ma gandeam ce s-ar fi intamplat daca as fi castigat, eu, primul! O singura varianta exista, iar cei care ma cunosc, stiu ca nu mananc “bors”:

DUPA CE RIDICAM CASTIGUL, IN SECUNDA DOI, MERGEAM LA EL SI IMI ONORAM PROMISIUNEA, DANDU-I CEI 10%.

PS: Amicul meu, pana la faza cu “10%” imi tot propunea sa deschidem o firma de constructii, iar “conexiunile” mele, coroborat cu experienta lui in domeniu, ne vor ajuta sa facem bani frumosi. Si il tot refuzam. Dupa faza cu “10%”, am stiut ca flerul nu m-a pacalit!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu