.

.

.

.
DACA AI INTRAT PRIMA DATA PE ACEST BLOG, ITI UREZ "BUN VENIT" SI NU UITA CA:

a) parerea despre un blog, nu ti-o poti "contura" citind in fuga 3 randuri dintr-un comentariu, cum nici o carte n-o poti cataloga dupa coperti.

b
) in partea dreapta vei gasi ARHIVA BLOGULUI de unde poti alege oricare din cele peste 700 de comentarii scrise de catre subsemnatul in ultimii 7 ani.

c) daca, citind, constati ca nivelul tau intelectual depaseste cu mult nivelul acest blog, poti posta orice parere, insa....in final, n-ar fi rau a te gandi sa aduci ca ultim argument irefutabil, blogul tau, aratand atat subsemnatului cat si celor care-mi citesc blogul, cum arata un blog de "calitate". Desigur, cunosti faptul ca, puterea exemplului poate fi extrem de convingatoare.

.

.

luni, 25 ianuarie 2016

SA MINTI ESTE URAT, DAR SA FII PRINS CU MINCIUNA, SI SA NU RECUNOSTI, ESTE ABSOLUT ABJECT!

Buna seara, dragii mei!

Stiu, si imi cer scuze! In ultima vreme (si nu putina), am ramas clar "corijent" la scris. Trebuie sa recunosc ca nu prea am mai cautat sa-mi fac timp pentru a scrie, iar acest lucru, pe viitor, in masura posibilitatilor, voi incerca sa-l corectez.

Astazi, as scrie tot despre MINCIUNA SI MINCINOSI.

Si as incepe cu o intrebare:

Ce credeti ca este mai grav? Sa minti, sau sa continui a nu recunoaste ca ai mintit, arunci cand MINCIUNA a fost demonstrata irefutabil?

Bai, sa minti (altfel decat banalele minciuni spuse, spre exemplu...sefilor) CONSIDER CA ESTE FFF GRAV!

Dar accept ca fiecare alege s-o faca sau nu, in functie de felul in care este obisnuit a trai, de respectul pe care-l are pentru persoana pe care o minte, de riscul pe care si-l asuma cand o face samd.

Insa nu voi accepta ABSOLUT NICIODATA pe aceia care, dupa ce au mintit, iar ulterior, au fost prinsi cu minciuna, (demonstrata irefutabil) CONTINUA A NU RECUNOASTE CA AU MINTIT, prevalandu-se de cele mai penibile "strategii".

Cand, prins cu minciuna fiind, CONTINUI A SFIDA SI A NU RECUNOASTE, practic, faci cea mai pura demonstratie ca esti o persoana lipsita de orice picatura de caracter si constiinta. Nu mai vorbesc de faptul ca, cel mintit, nu conteaza pentru tine nici cat "negru" sub unghie.

Acea vorba din batrani care spune ca....MINCIUNA RECUNOSCUTA ESTE PE JUMATATE IERTATA, contine o uriasa doza de adevar.

Poate, poti intelege, sau macar poti incerca sa intelegi de ce ai fost mintit, insa niciodata nu vei putea intelege, de ce, cel care te-a mintit, NICI DUPA CE I-AI DOVEDIT IREFUTABIL minciuna, sub nicio forma nu are de gand sa ridice mana cu fair play!

Opinez ca nu, MINCIUNA, in sine, te enerveaza cel mai tare (e clar ca nu-ti pica bine) ci JALNICELE INCERCARI ALE MINCINOSULUI DE A FACE ORICE POSIBIL PENTRU A NU RECUNOASTE CA A FOST PRINS CU MINCIUNA, pur si simplu, te scot din minti!

Nu o data, am privit stupefiat demonstratii de TUPEU MAXIM, in care, culmea, cel prins cu minciuna, se enerva, ridica tonul, sau chiar facea un scandal monstru, inclusiv, nu se sfia sa devina violent, se vaicarea ca "nu mai poate", sau arata cu degetul spre cel care ii demonstrase ca mintise, considerandu-l un hartuitor.

De ani buni am ales sa nu mai mint! Poate si pentru ca am avut SUPLICIUL de a cunoaste in amanunt efectele devastatoare ale minciunii.

Dar accept ca nu toti oamenii pot fi ca mine! Asadar...accept si minciuna! Exista si va exista!

Insa niciodata, toleranta mea, nu va fi alta decat....ZERO...fata de cel prins cu minciuna, si care, in loc sa ridice mana cu fair play, continua demonstratia de SFIDARE ABSOLUTA!

Din pacate, am cunoscut si astfel de oameni! Nu au limita!

De aceea ii consider...IRECUPERABILI!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

CE SE ASCUNDE IN SPATELE...PROTECTIEI COPILULUI?

Buna seara, dragii mei!

Scriu de peste 5 ani pe acest blog. Uneori am facut-o mai des, alteori mai rar, in functie de dispozitie si timp. Un lucru este cert! Intotdeauna, pe langa veridicitatea celor scrise, acestea au oglindit cu acuratete maxima starile in care ma aflam.

Spre exemplu, acum, cand voi scrie randurile ce urmeaza, traiesc o stare de perplexitate.

Cred ca este o saptamana de cand in presa si la televiziune este disecat pe toate partile CAZUL FAMILIEI BOTNARIU (sper sa nu gresesc), familia care a ramas fara cei 5 copii, urmare a deciziei Serviciului de Protectie a Copilului din Norvegia (Barnevernet).

Bai, fratilor, sincer, am dat cu ochii de acest subiect de multe ori in aceasta saptamana, dar NICIODATA nu am fost curios sa citesc (macar), crezand ca este vorba despre o familie dezorganizata, a caror copii erau maltratati.

Pana ieri! Pentru ca ieri, citind un articol despre Barnevernet, am facut legatura cu drama familiei Botnariu.

Din ceea ce am citit, se pare ca, decizia care a existst la baza "ridicarii" din sanul familiei Botnariu a celor 5 copii si plasarea acestora in cadrul unor familii adoptive, a fost sesizarea facuta de catre o profesoara care a auzit-o la scoala, pe una dintre fete (unul dintre cei 5 copii), CANTAND UN CANTEC RELIGIOS! Alte surse afirma ca, de fapt, cele 2 fete mai mari ale familiei Botnariu declarasera ca primesc corectii fizice de la parinti.

Nici macar nu conteaza!

Daca mi-as aduce aminte cate CORECTII FIZICE am primit in copilarie de la parintii mei, si nu degeaba, ci pentru ca eram neastamparat si obraznic, sau de la profesori, pai cred ca ar trebui sa ma gandesc cateva zile.

Revenind la prezent, ieri, cand citeam articolul despre cazul familiei Botnariu, si cumplita decizie a Barnevernet, mi-am adus aminte ca, asta vara, aflandu-ma intr-o zi, pe la pranz, la restaurantul hotelului unde eram cazat pe litoral, am asistat la o discutie purtata de catre niste persoane din grupul care ma insotea, si care discutau ca, in Suedia, DACA TIPI LA COPILUL TAU INTR-UN LOC PUBLIC, Doamne Fereste sa-i mai dai si o palma, ramai instant fara copil, fiind decazut din calitatea de parinte.

Sincer, desi in grupul nostru era o tanara care traia in Suedia, si ne asigura ca NU ESTE O GLUMA, niciunul dintre noi nu am crezut.

Ieri, am aflat ca, pentru a-ti fi luat copilul intr-o tara precum Norvegia (dar valabil in toate tarile nordice), ai "nevoie" sa faci mult mai putin:

- daca, ca mama, rezulta ca ai facut o omleta care nu a fost pe gustul copilului, si ai mai taiat si feliile de paine prea subtiri, esti decazuta instant din calitatea de parinte si iti este luat copilul;

- daca, ca mama, Doamne Fereste, ai trimis bunica copilului sa-l duca "undeva" in locul tau, deasemenea, esti considerata o mama nedemna, si iti este luat copilul;

NU ESTE O GLUMA! CITITI MAI DEPARTE!

- daca, Doamne Fereste, se constata ca...copilul, se uita insistent pe strada si intoarce capul dupa straini, in lumina legilor care guverneaza PROTECTIA COPILULUI DIN NORVEGIA, se considera ca, acestuia (copilului), nu ii este asigurata suficienta AFECTIUNE de catre parinti, iar acesta este "ridicat" imediat de catre autoritati si plasat in adoptie.

- daca, se constata ca, copilul, doarme in acelasi pat cu parintii, deznodamantul este acelasi.

Ma opresc cu insiruirea ABISALELOR ABSURDIDATI, pentru ca nu le mai suport!

Tot in spiritul LEGILOR care protejeaza copilul intr-o tara ca Norvegia, parerea unui COPIL CARE A IMPLINIT 6 ANI, trebuie luata cu maxima atentie in considerare de catre parinti, iar cand copilul a implinit 15 a ani, poate sa CONTESTE in instanta orice decizie a parintilor luata in ceea ce-l priveste!!!

Toate au o explicatie! Trebuie doar s-o gasesti! Doar nu credeti ca, in mult laudata Uniune Europeana, in care si cei care au placerea sa traga un "part", la masa, in restaurant, SUNT PROTEJATI contra unor reactii firesti ale celor din jur (metaforic, vorbind) poate exista de ani buni o institutie precum BARNEVERNET, ale carei decizii, se apropie de cruzimea fascismului!

Nici pomeneala! Stiti la ce ma gandeam?

Toata lumea se inghesuie sa vorbeasca despre sansele pe care le are, in Norvegia, un parinte caruia ii este "ridicat" copilul, pentru a-l recupera, DAR NIMENI NU SE INTREABA CUM DE POATE FI POSIBIL (fizic, nu teoretic) UN ASTFEL DE ABUZ!

Ok, am inteles! Parintele a "gresit" si i s-a luat copilul! DAR ACEL COPIL, CE FACE, PUR SI SIMPLU ACCEPTA SITUATIA???

Daca are 2 ani, hai sa acceptam ca sansele de a fi manipulat in a-si uita parintii si a accepta o noua famile, are destul de multe sanse de reusita, dar ce faci cu un copil se 6,7, 8, 10, 12 ani???

Nu inteleg! Copiii aia sunt RETARDATI? Nu reactioneaza? Cum sa accepte situatia si sa-si uite parintii? Cum reusesc sa-i determine FAMILIILE ADOPTIVE sa accepte noul "camin" si noii parinti?

De-a lungul a peste 2 decenii de cand a fost infiintat Bernevernet, peste 50.000 de copii au fost "smulsi" de langa parinti si plasati la familii adoptive!

Norvegia ne este prezentata ca VARF al civilizatiei, insa atrocitatea psihica instaurata de Bernevernet a produs mii de parinti care si-au revarsat durerea in DROGURI, altii...sinucigandu-se, iar importanta parte dintre copii, au fost distrusi psihic pe viata!

Dar Romania e tara prostilor! Inca vezi oameni care spun..."DACA ASTA-I LEGEA IN NORVEGIA!". Nu pot sa cred! Chiar ii spuneam unei cunostinte sa mearga acasa si sa-si altoiasca zdravan copilul (cateva palme) iar apoi, sa-i vada reactia, si sa constate daca copilul poate accepta ca, o autoritate, sa vina si sa-l ia de langa parintele sau, si sa mi-l dea mie ca si parinte adoptiv.

Fac pariu ca 1000 de copii din 1000 (cu exceptia cazurilor de maltratare), in ciuda "corectiei", meritata sau nu, AR REFUZA CATEGORIC ASA CEVA!

Chiar astazi ma gandeam la fiul meu care, FURIOS ca nu vreau sa-i cumpar nu stiu ce masinuta (i-o promisesem, dar si el promisese ceva pe care nu l-a facut), urla si zbiera, dadea de pamant cu jucariile, si se tavalea pe jos prin casa. CUM PUTEA FI POTOLIT, ALTFEL, DECAT SA-L PEDEPSESC CU ZAMBETUL PE BUZE? (urasc sa-l pesepsesc)

Fireste ca am ridicat tonul la el si l-am amenintat cu o "corectie" fizica, desi aceasta nu inseamna mai mult de o palma, si mai mult de O DATA PE AN. S-a potolit pana la urma fara a fi nevoit sa-i aplic corectia, dar daca as fi fost intr-o tara ca Norvegia, iar un vecin m-ar fi auzit, as fi ramas fara copil!!!

Asa ceva nu poate exista, desi exista!

Sau, acum cateva zile cand, jucand un joc cu el, si enervat peste masura ca pierde, sau ca nu stiu ce nu-i convenea, pe langa faptul ca s-a facut ca imi da un pumn, PUR SI SIMPLU M-A SCUIPAT IN FATA, SI NU ORICUM, CI CU..JET.

L-am lasat o data, l-am lasat si a doua oara, iar a treia oara cand a facut-o, i-am ars o palma (bine, nu va ganditi la cine stie ce...o palmuta), moment in care, piciul meu s-a oprit din avantul mitocanesc, si a revenit la imaginea de baiat cuminte, spunandu-mi "iarta-ma tati! am gresit!".

Fara doar si poate, mai ales cei apropiati varstei mele, va aduceti aminte ce bataie am fi luat, in cazul in care, SFIDAND ABSURDUL, am face un exercitiu de imaginatie si ne-am inchipui ca, pe cand aveam vreo 6 ani si jumatate, ne-am fi scuipat parintele intre ochi.

Prezenta generatie scapa cu o...palma! Nici pe aceasta sa n-o mai dam in astfel de momente?

Sa fim seriosi!

Stiti ceea ce cred eu!

Ca aceasta "Barnevernet" a fost creata special pentru a produce ABUZURI, iar obiectivul tine de aspecte care exced trambitata protectie a copilului. S-ar putea sa fie doar o afacere (in spate) pentru cuplurile disperate care nu pot procrea, si care se procopsesc cu niste copii, nu dintre copiii institutionalizati (ma refer la calitatea educatiei si genei) ci cu niste copii proveniti din familii, cel putin de nivel mediu, care sunt supusi unor abuzuri inimaginabile pentru o tara a mileniului 21.

Bineinteles, DOAR O PARERE!

miercuri, 13 ianuarie 2016

INCURABILA MINCIUNA SI, REPETATIVITATEA COMPORTAMENTULUI INCORECT.

Buna seara, dragii mei!

Despre MINCIUNA SI EFECTELE EI, ABSOLUT DEVASTATOARE (cel putin pentru unii), voi vorbi in acest comentariu.

Personal, viata mi-a demonstrat in atatea randuri ca, daca exista ceva a carei forta ce se declanseaza cu o furie nucleara in relatiile dintre oameni, nimiceste totul pana la ultima "caramida", ACEASTA ESTE MINCIUNA.

Nu are absolut nicio importanta despre care "palier" facem vorbire (relatii profesionale, de afaceri, intime sau prietenesti), pentru ca rezultatul este intotdeauna acelasi.

Cred ca, cu minuscule exceptii, TOTI OAMENII, intrebati fiind, declara la unison ca...DETESTA MINCIUNA! Iar daca-si doresc dezvoltarea uni relatii interumane (de orice natura), apoi, aceasta trebuie facuta cu SINCERITATE SI CORECTITUDINE.

Dar tot viata, si nu numai mie, ne arata in fiecare zi...EXACT CONTRARIUL.

Cate proiecte profesionale nu au inceput sub spectrul si promisiunea SINCERITATII SI CORECTITUDINII, iar dupa o vreme, una dintre persoanele implicate, pe la spate, miseleste, A INFIPT CUTITUL IN SPATELE CELUILALT/LALTI?

Cate afaceri nu au fost demarate sub acelasi spectru si promisiune a SINCERITATII SI CORECTITUDINII TOTALE, iar la un moment dat, pe la spate, miseleste, CUTITUL A FOST INFIPT INTRE OMOPLATII UNEIA DINTRE PARTI?

Deasemenea, in cate relatii intime sau de prietenie, desfasurarea evenimentelor, cat si deznodamantul, nu a fost identic?

As spune ca...TOATE, insa decenta ma obliga sa acord EXCEPTIA!

Mereu m-am intrebat, de ce aleg oamenii sa MINTA?

Bineinteles, nu ma refer la minciuni banale, aproape firesti, cum ar fi sa-i spui sefului ca te doare stomacul si iti vei lua o zi de concediu, ca doar nu o sa-i spui ca ai petrecut pana la 5 dimineata si nici nu mai vezi pe unde mergi.

Si tot mereu m-am intrebat, de ce, TOCMAI ACEI OAMENI CARE NU SE SFIESC SA SE BATA CU PUMNUL IN PIEPT CA NU MINT, SI SUNT PROSTI DE SINCERI, o fac cel mai abitir, sub o forma aproape profesionista?

Nimic (in orice domeniu) nu se cladeste fara implicare totala, eforturi imense, corectitudine si sinceritate, iar pana ce CUTITUL SE INFIGE INTRE OMOPLATII UNEIA DINTRE PERSOANELE IMPLICATE, totul pare a se desfasura intr-o deplina corectitudine.

MINCIUNA SI COMPORTAMENTUL INCORECT, CAND SUNT DESCOPERITE, fiind prima data, se va accepta cu usurinta varianta unei regretabile greseli. Si, din nefericire, desigur, pentru cel care se trezeste cu cutitul infipt intre omoplati, TENDINTA de a accepta ca a fost DOAR O GRESEALA, coroborat de promisiunea ferma ca s-a invatat din greseala, iar aceasta nu va mai fi NICIODATA REPETATA, face ca a doua sansa sa fie acordata!

Dar nimic nu mai poate fi ca inainte, pentru ca INCREDEREA A FOST, CEL PUTIN "CIUPITA".

Din nou as spune ca...INTOTDEAUNA, daca, avand cutitul infipt intre omoplati, acorzi o a doua sansa, nu vei face altceva decat sa sporesti sansele celui care ti l-a infipt, ca a doua oara, cand o va face, sa nu mai apuci a articula vreun sunet, insa, tot DECENTA, ma face sa accord EXCEPTIA!

De multe ori m-am gandit (pentru ca n-am fost niciodata in situatia in care sa infig cutitul in spatele cuiva) CE SIMT respectivii care, tocmai isi pregatesc TRADAREA si...infigerea cutitului intre omoplati?

Inainte sa INFIGI CUTITUL, ar trebui sa intervina, macar RUSINEA, dictata de constiinta, oprindu-te sa LOVESTI un om care, incearca sa-si apere fata si lateralele de posibilele pericole, INSA NICI CU GANDUL NU SE ASTEAPTA SA PRIMEASCA LOVITURA, PE LA SPATE, acolo unde crede ca esti, TU, aliatul lui!

Mai mult! Daca in cazul celor care acorda o a doua sansa, desi au cutitul infipt in spate, incercand sa ma gandesc care este motivul pentru care o fac, ajung inevitabil la concluzia NAIVITATII SI PRIZONIERATULUI SINTAGMEI..."poate a fost doar o greseala si...cel ce a facut-o, o regreta profund!", cand incerc sa ma gandesc la cei care isi pregatesc sa infiga pentru a doua oara cutitul in spatele aceluiasi aliat, pe care l-au mai "intepat" o data, este mult mai complicat!

Se presupune ca, descoperita fiind MINCIUNA SI INCORECTITUDINEA, impricinatul, in momentul in care alege A-SI CERE IERTARE SI A PROMITE CA A FOST DOAR O GRESEALA DIN CARE A INVATAT CEVA SI NU O VA MAI REPETA NICIODATA, ar trebui ca, RUSINEA, cea de care vorbeam mai sus, dictata, desigur, de aceeasi constiinta, sa-l faca a nu mai repeta niciodata gestul tradarii.

Si, totusi...de ce nu se intampla asa???

Bineinteles ca va urma si a doua tentativa de infigere a cutitului intre omoplati! IAR, EXCEPTIA, DESIGUR, EXISTA, INSA EU NU AM INTALNIT-O PANA ACUM, SI NICI NU AM AUZIT-O!

In schimb, am vazut si am auzit mereu despre REPETATIVITATEA minciunii si comportamentului incorect!

De ce nu se OPRESTE MINCIUNA SI INCORECTITUDINEA?

Ar fi atat de usor, din moment ce a fost descoperita, iar partea vatamata TE-A IERTAT SI TI-A MAI DAT O A DOUA SANSA???

De ce, oare, chiar si atunci cand, prima data, prins fiind cu minciuna si comportamentul incorect, incercand SA EXPLICI REGRETABILA GRESEALA, in loc sa soliciti un "moment zero", iar pe viitor raul sa fie eliminat, si greseala NICIODATA REPETATA, alegi a UZITA DE ALTE MINCIUNI CARE SA O EXPLICE (!!!) PE PRIMA???

Bai, ma consider un om inteligent, calitate care, nu este negata nici macar de catre DETRACTORII MEI, insa, indiferent de cat mi-am strofocat mintea si am incercat sa gasesc un altfel de raspuns la ceea ce am scris mai sus, n-am gasit decat unul!

NICIO CLIPA NU REGRETI GRESEALA, STIIND CLAR CA IN CAZUL IN CARE TI SE MAI DA O SANSA, VEI CONTINUA SA MINTI SI SA TE COMPORTI INCORECT!

Asadar, cutitul a zburat si a doua oara spre omoplatii celui ce a mai fost "intepat" o data, ocazie cu care, MINCIUNA SI COMPORTAMENTUL INCORECT, au fost descoperite pentru a doua oara!

Fara tagada ca, INCREDEREA A FOST SPULBERATA!

Si, din nou, in cazul in care vatamata/ul mai RESPIRA, iar cu siderare il intreaba pe agressor "De ce??? Ai mai facut-o o data! si ti-am dat o a doua sansa, crezandu-te ca regreti si nu vei mai repeta greseala!", acesta/a, cu maxim tupeu, in incercarea de a gasi o explicatie pentru REPETAREA GESTULUI, in niciun caz nu va solicita un "moment zero" care ar putea pune capat pentru totdeauna MINCIUNII SI COMPORTAMENTULUI INCORECT, fireste, in urma unei introspectii personale, ci va apela la ALTE MINCIUNI care sa le explice pe celelalte descoperite anterior!

Si...da! De cele mai multe ori, exista si o a treia sansa (stiu! curios, dar parca mereu exista), in care nimic nu se schimba in sensul bun al cuvantului, CI DOAR SE VA AUZI, DIN NOU, "FASAITUL" LAMEI DE CUTIT CARE, DE DATA ACEASTA, VA AVEA SI MAI MARI SANSE SA LOVEASCA VITAL!

Bineinteles, DOAR O PARERE!

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

FACEM POZE CU SPORTIVII CE ADUC MEDALII SI GLORIE SPORTIVA ROMANIEI, DAR NU GASIM BANI PENTRU PREMIEREA ACESTORA!

Buna dimineata, dragii mei!

La multi ani! Va doresc, tuturor, ca noul an sa va aduca numai bucurii si impliniri!

Mi-a atras atentia SCANDALUL sfarsitului de an, legat de decizia guvernului de a majora primele acordate echipei feminine de handbal a Romaniei, care a obtinut medalia de bronz la Campionatul Mondial. Din ceea ce am inteles, prima pe cap de jucatoare a fost majorata de la 14.000 ron la 60.000 ron.

Pana aici totul este perfect! Nu trebuie sa fi vreun inteligent pentru a realiza ca...ca stat, a premia o medalie de bronz cu suma de 14.000 ron este absolut JENANT!

SCANDALUL a izbucnit dupa decizia guvernului, datorita revoltarii altor sportivi medaliati in acest an (in special a gimnastului Marian Dragulescu), care, spun io, pe buna dreptate, au intrebat simplu:

Noua, care am obtinut medalii in acelasi an, 2015, de ce nu ne-au fost MAJORATE primele?

Raspunsul guvernului (negativ, pana in acest moment) si EXPLICATIILE, nici macar nu mai conteaza!

CONTEAZA DOAR RUSINEA UNEI ASTFEL DE SITUATII!

In prezent, Romania, se mai bazeaza pe un "pumn" de sportivi care, participand la vreun campionat european sau mondial (sa nu mai vorbesc despre Olimpiada), au vreo sansa sa se intoarca de acolo cu vreo medalie.

Un calcul simplu (in "mare", evident) ne arata ca, daca guvernul ar fi decis sa aplice aceeasi majorare tuturor premiilor dedicate sportivilor care au obtinut MEDALII PENTRU ROMANIA IN ANUL 2015, efortul de la bugetul de stat, nu cred sa fi depasit 500.000 euro. Bineinteles, o suma ridicola, in raport cu DEVALIZAREA aceluias buget de catre "baietii" sistemului.

Acum doua luni scriam cu umilinta pe acest blog, ca nu cred in PUNCTUL ZERO si in reformarea clasei politice cerute in strada de catre naivii care au demonstrat cateva zile in Piata Universitatii. Fireste, nici intr-un guvern de tehnocrati care ar fi avut menirea sa aduca NORMALITATEA SI DECENTA in guvernarea tarii.

Ceea ce s-a intamplat la finalul anului trecut, dovedeste cu prisosinta ca, A FI TEHNOCRAT, nici pe departe nu garanteaza DECENTA actului de guvernare.

As fi tare curios sa fi vazut REACTIA ministrului sportului, pentru ca, zic io, ar fi trebuit sa aiba o reactie in fata refuzului premierului de a generaliza marirea primelor sportivilor medaliati in 2015.

Tare mult as fi voit a cunoaste cum s-a "batut" ministrul sportului pentru o astfel de decizie!

Bai, fratilor, numai "povesti" ni se spun de catre conducatori, politicieni sau tehnocrati.

Cum sa te calicesti la sume DERIZORII, reprezentand "PREMIERE", cand, in acelasi timp, te arati disperat de faptul ca, ROMANIA, aproape ca nu mi are sportivi care sa-i aduca VREO MEDALIE?

Cum sa te calicesti la sume derizorii, cand, smecheri precum cei care au populat sau populeaza "BECIUL DOMNESC", manevrand tot bani publici (!!!) ar fi fost jigniti profund in cazul in care, urmare a unei "combinatii", s-ar fi ales DOAR cu suma ce ar fi reprezentat (in cazul nostru, dezbatut astazi) majorarea generalizata a primelor pentru sportivii medaliati in anul 2015?

Hai sa luam doar cazul gimnastului Marian Dragulescu. In 2015 a obtinut o medalie de argint la Campionatul Mondial, in conditiile in care...ATENTIE MARE!!!...omul are 35 de ani, si revenise dupa 3 ani de "pensie"! Da, da, da...suntem "praf" la gimnastica masculina, iar daca, 2015, a adus Roamniei un "argint" mondial, s-a datorat ambitiei revenirii unui sportiv "pensionat" de 3 ani!!!

Pentru aceasta URIASA PERFORMANTA (raportata la varsta si conditiile revenirii), Marian Dragulescu merita sa aiba prima majorata????

Pentru astfel de cazuri, APROAPE NICIODATA, banii publici nu exista! Dar au existat pentru smecherii care s-au imbogatit in urma "combinatiilor" facute prin ANRP, ca sa dau doar un exemplu! Acolo s-au gasit MILIARDE DE EURO din bani publici, pentru despagubirea SUPRAEVALUATA a unor nemernici.

Bineinteles, DOAR O PARERE!