S-A TERMINAT VACANTA!

Buna seara dragii mei!

Miercuri, 05 august, ora: 0:40. Foarte posibil, ultima noapte din acest an (daca nu va mai exista vreun weekend) cand am ocazia sa fumez o tigara pe balconul camerei de la hotel si sa ascult marea.

Cele 18 zile petrecute la Mamaia, maine, iau sfarsit. Bagajele sunt deja pregatite pentru intoarcerea in Bucuresti.

Cand au trecut toate aceste zile, sincer nu stiu! Tocmai de aceea imi este aproape imposibil sa accept ca fiind suficient un concediu la mare de doar o saptamana. Eu, abia dupa primele 4-5 zile incep sa ma simt cu adevarat confortabil.

Cred ca, dintre ultimii 5 ani, acesta a fost anul in care am avut cea mai mare nevoie de acest concediu. Problemele de sanatate care m-au chinuit toata primavara, ma adusesera cu nervii la pamant.

Acum sunt bine. Relaxat total! Fireste, totul are un cost. Si n-a costat putin. Dar atata timp cat iti permiti, vad o mare prostie sa faci calcule peste calcule.

Nu ma refer la oamenii a caror situatie financiara nu le-ar permite o asemenea cheltuiala, ci ma refer la toti cretinii care au bani sa-si puna si in cap, insa ametesc doar la gandul sa scoata de la "saltea" un teanc consistent de bani, doar pentru a se distra.

Cunosc barbati care pierd intr-un an la pariuri sute si sute de milioane (lei vechi), dar cand vine vorba de concediul familiei lor (poate asta este cel mai grav)...ii apuca "economiile", reducandu-l la doar 3-4 zile, bineinteles, la cel mai ieftin hotel.

Cunosc, deasemenea, femei care put de cati bani au, insa sunt de-o chitrosenie fantastica. Si, de cand le cunosc, tot nefericite sunt.

Si in acest an, la restaurantul Hotelului Comandor, am vazut o faza care, pur si simplu, m-a facut sa ma ciupesc de obraz, pentru a ma convinge ca nu visez!

Niste distrusi (el si ea...la vreo 40 de ani), tocmai mancasera. Cand a venit nota de plata, dupa ce au stat ai au analizat-o vreo 5 minute (nu exagerez) a venit timpul s-o plateasca. Aflandu-ma langa masa lor, am avut ocazia sa aflu suma...102,30 ron. Distrusul scoate o hartie de 100 ron, si dupa ce se mai scotoceste prin buzunare, IN SFARSIT!!! gaseste 3 "birlici" (bacnote de 1 leu), pe care i le intinde ospatarului. (diferenta de 3 lei, in plus fata de suta de ron)

BAI FRATILOR!!! In momentul in care cei 3 "birlici" au ajuns in mana ospatarului (intregind cei 102,30 ron)....ce credeti ca face distrusa???

Isi atentioneaza partenerul "Vezi ca ai dat 3 hartii de 1 leu, si nu trebuie sa-i mai dai decat 2,30 lei). CRETINUL ALA, in loc sa-i carpeasca o palma pe loc, numai si pentru faptul ca, jumatate din masa mea a pufnit in ras, ce credeti ca face???

Rad si acum ca prostul, cand imi amintesc! Ii spune distrusei "Aaaa, da, ai dreptate!", smulgand un "birlic" din din mana ospatarului care privea socat. Apoi a inceput MAREA CAUTARE. Distrusa si-a rascolit portofelul vreun minut, pana cand a gasit cele 3 monede de 10 bani. :)))

Jur! Daca eram ospatar la mare si pateam asa ceva, nu numai ca, pe loc, le luam "familiile", "inaintasii", si tot ceea ce imi mai venea prin minte, dar i-as fi dat si in suturi afara din restaurant!

Si se mai mira ca asteapta ciorba 20 minute, aratand cu degetu' spre mine care, imi ajunge sub nas in 2 minute. Cu tot cu ardei iute si smantana.

Intr-o zi m-am certat cu a mea consoarta, pentru faptul ca, pe langa bacsisul zilnic de 50 de lei pe care il dadeam ospatarului care se ocupa de ani de zile de mine, ii mai dadeam si picolului (o pustoaica de 20 de ani) o hartie de 10 lei. Observase consoarta mea ca ABSOLUT NIMENI nu dadea si pucolului ceva.

Am incercat sa-i explic ca, acei 10 lei pe care ii primeste de la mine zilnic, pentru acea pustoaica de 20 de ani inseamna enorm, mai ales intr-un restaurant plin de distrusi ca cei de care am facut vorbire mai sus!

Aceleasi discutii le-am avut cu a mea consoarta, si despre cei 30 zilnic pe care ii dadeam baiatului care ne aducea bauturile pe plaja, la sezlong! Noi eram vreo 10 insi, si nu vreti sa stiti cat de dragut si amabil era cu noi. Erau chiar putini cei 30 de lei pe zi.

Vorbind cu el intr-o seara, am aflat ca are salariu de 1000 ron, si se bazeaza pe bacsis. Incearca sa stranga 1500 lire sterline, pentru ca la iarna, sa aiba bani pentru a plati biletul de avion catre Anglia, unde vrea sa se angajeze ospatar.

Va spun sincer ca, ascultandu-l, abia mi-am stapanit o lacrima, pentru ca nu intotdeauna am avut bani, si eu fiind nevoit sa muncesc de la 16 ani. Asa ca, in acea seara, i-am mai dat 100 ron baiatului de pe plaja...sa-i puna la "salteluta" pentru Anglia.

Fireste, nu l-am uitat nici pe barmanul barului de pe plaja, care ne pregatea bauturile. Desi nu zilnic, i-am dat si lui.

Cum nu am uitat nici de femeia de serviciu care timp de 18 zile mi-a facut curat in camera. Nici cei 150 ron pe care i i-am dat, nu mi s-au parut multi. Chiar putin.

De aceea, oriunde ma duc in hotel sau pe plaja, cei care ma servesc, se comporta impecabil!

EU NU AM UITAT DE UNDE AM PLECAT, SI NU VOI UITA NICIODATA, INDIFERENT CAT DE MULTI BANI VOI AVEA IN VIATA.

Si eu, la 16-17 ani, in vacantele de vara, cand munceam muncitor necalificat (desi parintii mei lucrau in comertul exterior, si aveau bani), ma bucuram cand, dupa ce incarcam masina unui delegat venit din tara sa ia diverse marfuri de import (sampoane, sapunuri, chiloti, sutiene samd...era pe vremea lu' Ceausescu)...delegatul ne dadea cate o bacnota de 25 lei (cel mai frecvent), sau cei mai darnici...cate una de 100 lei. (hartia albastra, cine isi aduce aminte)

Eu nu uit sa le respect munca celor care imi asigura confortul pe litoral. Si, sa nu imi spuna cineva placa cu...."am platit sejurul, mi se cuvine un tratament ireprosabil", pentru ca...patronii incaseaza miliarde, iar angajatului ii da un salariu de maximum 1000 ron.

Bineinteles, DOAR O PARERE!