.

.

.

.
DACA AI INTRAT PRIMA DATA PE ACEST BLOG, ITI UREZ "BUN VENIT" SI NU UITA CA:

a) parerea despre un blog, nu ti-o poti "contura" citind in fuga 3 randuri dintr-un comentariu, cum nici o carte n-o poti cataloga dupa coperti.

b) in partea dreapta vei gasi ARHIVA BLOGULUI de unde poti alege oricare din cele peste 800 de comentarii scrise de catre subsemnatul in ultimii 7 ani.

c) daca, citind, constati ca nivelul tau intelectual depaseste cu mult nivelul acest blog, poti posta orice parere, insa....in final, n-ar fi rau a te gandi sa aduci ca ultim argument irefutabil, blogul tau, aratand atat subsemnatului cat si celor care-mi citesc blogul, cum arata un blog de "calitate". Desigur, cunosti faptul ca, puterea exemplului poate fi extrem de convingatoare.

.

.

miercuri, 25 mai 2011

PENTRU MINE, LOIALITATEA ESTE VITALA !

Buna dimineata, dragii mei !


Ce mai faceti, scumpilor? Imi place sa cred ca sunteti bine, ca va pregatiti de concedii, ca sunteti linistiti si relaxati. :):):)

Bai, fratilor, zilele trecute, am avut o discutie destul de aprinsa cu surioara mea, neajungand la vreun consens, astfel reusind s-o supar. Spunandu-mi si ea, ca am luat-o razna rau de tot, ca AM AJUNS SA NU MAI AM INCREDERE IN ABSOLUT NIMENI, etc, etc, dupa incheierea discutiei, sunt anumite ganduri care nu-mi dau pace.

Discutia cu sora mea, a inceput prin a-mi propune sa lucrez pentru firma cumnatelului meu. (adica, sotul ei).

Sotul surorii mele are o firma, care merge binisor, iar in prezent, isi extinde activitatea. Astfel, cumnatelul meu are nevoie de un om de incredere, loial si corect, si...vorbind cu sora mea, au ajuns la concluzia ca n-ar fi rau sa lucrez pentru firma lor.

Firesc, m-a onorat cumva propunerea cumnatului mei, insa....sa fim seriosi, multi din cei care ma cunosc, stiu ca sunt un om corect 100%, ca nici "mort", n-as face vreo "manevra", ca nu ma tenteaza banii, ca sunt loial pana la sacrificiu.

Practic, fara a ma lauda, SUNT "EXPONATUL" PERFECT atunci cand cauti un om de incredere, existand 100% garantia de corectitudine si loialitate.

Asta o stiu si eu, asta o stiu si multi din cei care ma cunosc. :):):)

INSA, INTREBAREA CARE SE PUNE, ESTE: CEILALTI, SUNT LA FEL CA MINE ???

Fara sa vreau, n-am cum sa nu ma gandesc la acest lucru, mai cu seama ca nu mai departe de acum 2 ani, am primit niste lovituri absolut naucitoare, culmea....pe mai multe "paliere", exact de la acele persoane pe care le creditasem cu mare incredere.

Vedeti voi, toata viata mea am fost un om "incomod". Cand eram mai tanar, pana sa ma imbolnavesc de hipertensiune am futut in gura pe multi, aratandu-le fara pic de menajare ca o "zguduie", ca vor sa para altceva decat sunt, ca sunt farisei, prefacuti, samd.

Insa, desi am avut o viata super zbuciumata, care m-a adus pana la urma in situatia de a ma imbolnavi, TOTUSI....in ceea ce priveste "profesiunea", am trecut pe primul loc loialitatea si corectitudinea fata de persoanele cu care faceam "echipa".

Pentru mine, locul de munca are mai putina importanta, chiar si banii, nu-mi sunt atat de importanti, insa....OMUL CU CARE LUCREZ, ESTE EXTREM DE IMPORTANT.

Vedeti, voi, dragii mei, cine s-ar uita pe cartea mea de munca, ar vedea cu surprindere ca am 20 de ani vechime in munca, si.....UN SINGUR LOC DE MUNCA !!!

Pentru institutia care mi-a dat "paine" timp de 20 de ani, am un mare RESPECT. Practic, tot ce reprezint azi ca om, tot ce am reusit sa am, material vorbind, i se datoreaza 100% ACELEI INSTITUTII.

Dupa 18 ani de munca in acea institutie, in anul 2009, ajungand in spital cu sistemul nervos la pamant, am ales sa intru in concediul de crestere copil de 2 ani de zile. Cei 2 ani, aproape ca au trecut. Peste 1 luna de zile, ma voi reintoarce la munca.

Daca imi este teama de ceva, imi este de SISTEMUL MEU NERVOS. Chiar daca multi tind sa zambeasca sau sa ma ia la misto, TOTUSI....ceea ce am trait in anul 2009 coroborat cu hipertensiunea de care m-am imbolnavit si cu sistemul nervos pe care-l simt ca este la limita de avararie (din pacate, celulele nervoase stiti ca nu se regenereaza), imi creaza mari probleme si azi.

M-am gandit si eu, ca....poate, n-ar fi rau sa incerc a "schimba" ceva la nivel de "profesie", sa aleg a lucra intr-un domeniu in care sa fie mai putine reguli foarte stricte, chiar daca....financiar n-as mai castiga la fel.

Ok, m-am gandit, insa....n-am ajuns la vreun raspuns. :):):)

O stim cu totii, cum este gandirea SALARIATULUI DIN ZIUA DE AZI. Se da bine pe langa sef, oricand ar fi dispus sa-i dea limbi in cur pentru o marire de salariu, pentru o iesire "afara", pentru o prima, etc, si.....dupa o vreme, daca primeste o oferta de la o alta institutie, care ii da in plus la salariu 5-7 milioane, respectivul salariat, pleaca fara a se uita in spate.

Nu spun ca este rau, nu spun nici ca-i bine, insa.....eu, nu pot fi asa.

Din contra, desi...toata viata am castigat rezonabil, asta ca sa nu spun "foarte bine" pentru nivelul din Romania, SUBSEMNATUL, desi....putini cred, ar fi renuntat la o parte din bani, daca ar fi fost sa plec cu un sef cu care m-am inteles foarte bine si cu care faceam "echipa".

EU, CRED MULT IN LOIALITATE SI IN "ECHIPA", desi....nu mai departe de anul 2009, viata mi-a demonstrat ca ma incapatanez sa cred in ceva ce nu exista.

Oricand, daca ar fi fost sa aleg, as fi ales sa plec cu seful meu, chiar daca as fi pierdut la salariu, decat....sa raman si sa castig la fel de bine. LOIALITATEA, PENTRU MINE ESTE EXTREM DE IMPORTANTA.

Revenind, trebuie sa spun ca, al meu cumnatel, este un tip care imi place foarte mult si ma inteleg extrem de bine cu el. Normal ca, daca ar lucra cu mine, stie prea bine ca are garantia 100% ca ii voi fi super fidel, iar "surprizele" neplacute, sunt ca si inexistente.

Problema mea este....EU, POT AVEA INCREDERE IN EL????

Nu spun nici da, nu spun nici....nu.

Eu spun doar ca, VIATA MI-A DEMONSTRAT CU VARF SI INDESAT PE TOT PARCURSUL ANULUI 2009 CA.....SUNT UN MARE IDEALIST, ASTA CA SA EVIT A SPUNE "PAPAGAL".

Atunci, am fost lovit exact de oamenii carora le eram 100% fidel, oameni pe care i-as fi urmat fara sa am vreo retinere, oameni la care tineam enorm si cu care eram 100% convins ca voi ramane in relatii TOATA VIATA.

Pe rand, unul cate unul, mi-au tras-o la bot de mi-au sarit amigdalele in aer. :):):)

Acum glumesc, desi....ranile sunt inca sangerande, insa atunci, in 2009, nici nu mai credeam ca ma voi ridica vreo data.

Stiti ce mi-am reprosat atunci, cand ma taram ca un caine ????

Ca n-am fost UN MERCENAR NENOROCIT, care sa-mi urmaresc doar interesul, care sa nu pun suflet corectitudine si loialitate deplina.

INSA, O STIU PREA BINE CA SI DACA AS VREA, MI-AR FI IMPOSIBIL SA FIU ASA.

Sora mea, dupa discutie, era extrem de indignata ca AM RETINERI a lucra pentru sotul ei, insa....sora mea, n-a trecut prin viata, nici macar 1% din cat am trecut eu.

Eu, am vazut multe, extrem de multe!!!

Azi, se spun CUVINTE MARI, maine....se sare in alta "caruta". :):):)

Da, recunosc, AZI....NU MAI AM INCREDERE IN NIMENI, pentru ca, desi nu-mi place a recunoaste, am realizat inca de acum 2 ani de zile ca SUNT CEL MAI MARE PROST DE PE SUPRAFATA PAMANTULUI, iar....din pacate, nici daca vreau, pe acest "palier", n-as putea sa schimb ceva.

Pentru mine, loialitatea intr-o colaborare, ESTE VITALA.

Si...Jungle Man, mi-a propus in dese randuri sa deschidem o firma, spunand ca, DOAR CU MINE, AR AVEA CURAJ SA SE ASOCIEZE.

De ce, nu ma mira??? :):):)

Normal, stie....ce stiu toti cei care ma cunosc.

Insa, si pe Jungle Man l-am refuzat, iar el stie prea bine, de ce. Din pacate, candva, am construit ceva impreuna, i-am dat "haturile" desi....eu eram "vioara 1", iar peste niste ani, profitand de pozitia pe care o avea in mod oficial, m-a facut "varza", nemairespectand nimic din ceea ce cu ani in urma, stabilisem, fara a face vreo "hartie".

Asa-i omul, UITA REPEDE, EXTREM DE REPEDE.

Din pacate, AZI....desi, se spun cuvinte extrem de mari, in realitate, nu exista niciun fundament.

Vedeti voi, scumpii mei, daca as face ce-mi propune sora mea, sa lucrez pentru firma cumnatului meu, din punctul meu de vedere, AR FI UN PAS "UNIC", PE CARE NU L-AM MAI FACUT PANA ACUM, IN 20 DE ANI DE MUNCA, si.....din momentul in care as face acest "pas", in creierul meu, asta ar insemna o "colaborare" pe termen luuuuuuung, foooooarte lung. (15-20 ani)

Asa sunt eu, asa gandesc eu. Insa, hai sa fim seriosi, AZI....aproape nimeni nu mai gandeste asa.

Din pacate, realizez ca sunt RETROGRAD pe acest "palier" si....indiferent cat as incerca, nu ma voi schimba vreo data.

Tocmai de aceea, imi este extrem de greu sa iau in calcul varianta propusa de surioara mea, pentru ca.....NU AM INCREDERE.

Anul 2009, n-am cum sa-l uit vreo data. Ce am trait atunci, mi-a distrus sufletul, inima, fiinta si "increderea" pe viata. Nici nu vreau sa vand "gogosi", sa fac pe grozavul, sa bat "campii", samd.....prefer sa ma "cantaresc" cu exactitate si sa stiu ce pot sa ofer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu