...

...

...

...

.

ATENTIE!!! Din motive pe care nu le cunosc, dar le pot banui avand in vedere anumite pareri exprimate pe acest blog, mai ales in ultimul an si jumatate, PROBABIL, CINEVA PRICEPUT a reusit sa-mi anuleze sectiunea care permitea cititorilor sa se aboneze (gratuit) prin e-mail la blogul meu, iar, in plus, a reusit sa anuleze toate setarile unor cititori care primeau pe e-mail continut atunci cand postam ceva pe blog! Acest lucru l-am aflat zilele trecute, absolut intamplator, de la o cititoare (care m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog, pentru ca nu a mai primit prin e-mail nicio notificare de la blogul meu de peste 1 an de zile) motiv pentru care fac urmatorul anunt: CINE DORESTE SA PRIMEADCA PE E-MAIL (bineinteles, gratuit) CONTINUTUL POSTARILOR MELE, VA FI NEVOIT SA-MI SCRIE PE ADRESA DE E-MAIL mirciulica232@yahoo.com CA DORESTE ACEST LUCRU, IAR EU II VOI FACE O INVITATIE PRIN E-MAIL. Altfel, nu se poate (am verificat), pentru ca...cineva priceput a avut grija sa nu se poata! :)))

.

.

joi, 27 ianuarie 2011

TIMPUL O SA FIE...UNICUL "ARBITRU".

Buna seara, dragilor!

In seara asta, mi-am propus sa scriu despre urmatorul subiect: "TIMPUL O SA FIE...UNICUL ARBITRU".

Astfel, voi avea ocazia sa explic, de ce, in dese randuri, sunt auzit exclamand sau scriind pe blog: "TIMPUL....ESTE UNICUL ARBITRU".

Dintotdeauna, desi am avut o "gura" foarte mare si extrem de spurcata uneori, totusi am respectat o regula care mi s-a parut a fi de "aur", atunci cand vorbim de o discutie, o cearta, un scandal, anume:

SA CEDEZ ARGUMENTULUI CONVINGATOR !

Este suficient sa va uitati in jur si sa constatati, cate conflicte sunt intre oameni, mai ales in ziua de azi, cate uri se poarta, cata ranchiuna exista si cata energie se consuma inutil.

Pornind de la o banala discutie in contradictoriu, pana la cel mai sangeros conflict care poate exista intre doi sau mai multi oameni, sunt sigur ca, daca, macar in ceasul al 12-lea, partile beligerante, ar accepta sa dea curs ARGUMENTULUI CONVINGATOR, cu siguranta, foarte rapid, s-ar instaura armonia, s-ar strange mainile si s-ar ingropa securea razboiului.

Insa, mai ales in ziua de azi, creierasul majoritatii oamenilor a luat-o razna rau de tot. Fiecare barbat, se crede cel putin "smecher", "haladit", "smardoi", daca nu bazandu-se pe el, macar bazandu-se pe "baietii mei" sau...."relatiile mele".

Mai nou, desi...stupefiant, au achiesat acestei "demente" si femeile. Azi, nu mai poti manca un "biscuit" linistit pe strada de "smecheri" si...."smechere". Oriunde te duci, auzi sintagma "Baiiiii, tu stii cine-s eu???".

In majoritatea cazurilor, raspunsul la sintagma "Tu, stii cine-s eu?", este unic si extrem de clar: multa prostie, frustrare, topenie, grobianism, samd.

Avand in vedere ca cele prezentate mai sus, intotdeauna mi-au fost perfect cunoscute, totusi....datorita faptului ca pana sa ma imbolnavesc de hipertensiune si sa mi se puna clar in vedere ca ma "paste" un atac cerebral, aveam o fire expansiva, justitiara, dublata de o gura spurcata atunci cand ma enervam, am "comis-o" si eu de multe ori.

NU O DATA, AM GRESIT CRUNT IN REACTIILE PE CARE LE AVEAM FATA DE SEMENII MEI, INSA....INTOTDEAUNA (!!!), IMEDIAT CUM IMI DADEAM SEAMA DE EROAREA IN CARE MA AFLAM, INSTANT MA DUCEAM SI IMI CEREAM SCUZE, DESI ERAM CONSTIENT CA IN MULTE DINTRE CAZURI, REACTIA RESPECTIVELOR PERSOANE, CEL PUTIN PE MOMENT, IN FATA SCUZELOR MELE, NU O SA FIE FOARTE PRIETENOASA. (pe buna dreptate)

Culmea, crezand sigur in "ceva", luat de "val", puteam sa-i fac capul calendar unei persoane, doua saptamani la rand, convins fiind ca argumentatia mea este "beton", insa.....CREDETI-MA PE CUVANT ca, daca la un moment dat, acea persoana imi aducea un argument irefutabil ca logica, prin care imi demonstra ca delirul comportamental din cele 2 saptamani de reprosuri si acuze, nu a avut just temei, INSTANT (!!!), ii intindeam mana cu prietenie si ii spuneam "Ok, asa este, cu acest argument m-ai convins ca m-am inselat, te rog sa ma ierti pentru ca ti-am facut capul calendar atata vreme".

O pot confirma zeci de oameni, care au fost in astfel de situatii cu mine.

De ce o faceam??? Simplu: daca, dupa ce, respectiva persoana imi aducea argumentul irefutabil prin care imi demonstra ca m-am inselat teribil, nu recunosteam imediat ca am gresit, pur si simplu ma obseda, imi era rusine de mine, nu mai puteam sa dorm linistit, din cauza constiintei care nu-mi dadea "pace".

O stiti cu totii, cat de greu este, dupa ce ti-ai sustinut inversunat o opinie, mai mult....i-ai mai facut si capul "calendar" unei persoane, aducandu-i acuze grave, sa recunosti in final ca ai fost un idiot si sa-l rogi sa te ierte.

Pentru ca, 95% dintre oameni, nu au puterea sa recunoasca ca au gresit, sa-si asume responsabilitatea, ci...din contra, in fata celor mai clare argumente, cauta cu disperare s-o "intoarca" ca la Ploiesti, sa se faca ca nu inteleg sau sa-ti spuna ca ai inteles tu gresit, bla, bla, bla.

Din pacate, ceea ce pentru mine a fost intotdeauna un lucru simplu, pentru restul de 95% dintre oameni, incepand cu TATAL MEU, acest lucru este practic imposibil, in cel mai fericit caz, accepta o vina "comuna", datorata faptului ca vezi Doamne, s-au creat confuzii din exprimarea defectuasa.

Asadar, cand eu eram partea "vinovata", lucrurile erau extrem de simple, dupa aparitia ARGUMENTULUI IREFUTABIL, cerandu-mi iertare imediat si recunoscandu-mi vina.

Mult mai complicate, erau situatiile in care, dreptatea era de partea mea, mai mult....argumentatia era absolut irefutabila, dovezile la fel, iar interlocutorul, sfidand orice urma de constiinta si bun simt, refuza cu indarjire sa-si recunoasca vina, apeland la tot soiul de "tertipuri" total neconventionale si rusinoase, pentru a-si mentine parerea.

Pot da, SUTE SI SUTE DE EXEMPLE, dintre cele mai grave, insa....am sa aleg a da, un singur exemplu, amuzant si nevinovat.

La un moment dat, prin 2003, eram la serviciu in mijlocul unei mici petreceri cu ocazia zilei de nastere a unui coleg. Deh....barbatii purtau o discutie despre fotbal, iar un coleg de-al meu, la vreo 50 de ani, m-a facut prost cand am sustinut ca antrenorul clubului de fotbal Manchester United, era in acea functie la club, de fix 17 ani.

Repet, discutia era in anul 2003, pentru ca azi, echipa engleza are acelasi antrenor, care este la club de 25 de ani, adica din 1986. Insa, in 2003, era antrenorul echipei de fix 17 ani.

Dupa ce m-a facut prost si si-a sustinut cu indarjire punctul de vedere, am convenit ca daca ii voi aduce dovezi ca am dreptate, o sa recunoasca.

Am intrat pe internet si....i-am scos informatii ce contineau argumente irefutabile ca antrenorul echipei Manchester United, respectiv Sir Alex Ferguson, era antrenorul echipei de fix 17 ani, primul meci disputandu-l in 1986.

I-am adus dovada NEGRU PE ALB !!!

Credeti ca, a recunoscut????

Nuuuu, dragii mei, in niciun caz, si....pentru ca am insistat sa recunoasca asa cum a promis, a inceput sa foloseasca "clisee" de 2 bani, cu..."Hai, lasa-ma ca am treaba, tu...nu ai nimic de munca?", iar in final, de oftica mi-a spus ca din acea zi, sa nu-l mai salut pentru ca sunt un pusti obraznic. Deh....in 2003, eu aveam 30 de ani iar distinsul domn, in jur de 50.

Moment in care eu, atat i-am spus: "OK, TIMPUL O SA FIE UNICUL ARBITRU A CEEA CE S-A INTAMPLAT INTRE NOI".

Dupa vreo 3 ani, a venit langa biroul meu si....mi-a spus:

"Mirciulica, dupa cum stii, eu am sa plec de la voi, insa trebuie sa recunosc ca atunci ai avut dreptate. Imi pare rau pentru reactia avuta. N-am fost corect cu tine."

Am zambit, m-am ridicat de la birou si l-am pupat de "bun ramas", iar ulterior chiar am mai vorbit la telefon.

Exemplul prezentat mai sus, pe langa faptul ca este comic, desi....destul de tarziu, totusi a avut un deznodamant "elegant" si de "onoare".

Insa, in viata, dupa cum v-am spus, am trait alte sute si sute de astfel de situatii, infinit mai grave si mai urate, incepand cu TATAL MEU, situatii care m-au facut ca in 2002 sa parasesc casa parinteasca si terminand cu evenimentele pe care le-am trait in anul 2009, inainte sa ma imbolnavesc, sa ajung in spital si la psihiatru.

Asadar, aceasta sintagma "TIMPUL O SA FIE...UNICUL ARBITRU", mi-a fost intiparita in exprimare, datorita sutelor de momente absolut penibile in care simteam ca-mi pierd mintile de suparare si nervi, cand vedeam ca....in ciuda tuturor argumentelor absolut irefutabile pe care le aduceam, respectivele persoane, ma persiflau si isi bateau joc.

Bineinteles ca, pana sa fiu atentionat extrem de sever de medici ca am o tensiune enorma, iar atacul cerebral imi bate la usa, imi era imposibil sa accept faptul ca, persoanele cu care interactionam, nu dadeau dovada de aceeasi corectitudine in discutii si nu acceptau ARGUMENTUL IREFUTABIL, asa cum....eu, intotdeauna il acceptam.

Uite, inchei acest comentariu, dand un alt exemplu, tot dragut, insa care, se putea termina tragic pentru mine.

In toamna lui 2009, eram cu masina in oras, seara pe la ora 23. Iesind dintr-o parcare situata pe "mijlocul" unui bulevard, nu stiu cum naiba am facut, ca....nu m-am asigurat suficient si am auzit o frana infernala. Ma uit mai bine si vad un Bmw X5, dupa care aud vocea unui barbat:

"Bai, tampitule, vrei sa mori??? Nu esti sanatos la cap???"

Bai, fratilor, sa nu credeti ca chiar nu m-am asigurat atunci cand am facut acea manevra gresita, insa....ulterior, cand am pus cap la cap evenimentele, am realizat ca individul cu Bmw-ul X5, a venit cu o viteza ametitoare, INSA (!!!)....INDIFERENT CA VENEA SI CU 150 KM/ORA, EU GRESISEM, PENTRU CA....TREBUIA SA MA ASIGUR MULT MAI BINE.

Bineinteles ca am coborat imediat din masina, m-am dus la geamul acelui Bmw X5 si mi-am cerut scuze, in final, multumindu-i acelui barbat ca, fiind el atent in locul meu, poate....mi-a salvat viata, pentru ca lovitura ar fi venit din lateral "fata".

Si el era extrem de speriat, pentru ca avusese o viteza foarte mare iar eu iesindu-i brusc in fata, numai franele masinii fiind foarte bune si reflexul sau extraordinar, au facut sa nu se intample o tragedie, a carui victima cu siguranta eram, EU. Mi-a spus "Ok, fii si tu mai atent", dupa care am plecat fiecare pe drumul nostru.

CREDETI-MA PE CUVANT: Timp de peste o saptamana, in fiecare seara cand imi faceam rugaciunea inainte sa ma bag in pat, ma rugam si pentru sanatatea acelui barbat din Bmw-ul X5, care poate....mi-a salvat viata, dupa o greseala absolut impardonabila a subsemnatului.

Credeti ca nu-mi puteam gasi scuze???? Oooooo, ba da, cum sa nu, pentru ca....erau scuze chiar "palpabile", avand in vedere viteza uriasa cu care venea acel barbat (mult peste cea legala de 50 de km), si mai ales pentru faptul ca....eu, inainte sa intru cu masina, chiar ma uitasem, in dreapta, insa....fiind o curba mai larga, n-am vazut pe o bucata mare de drum, ci....doar 50-60 metri. Barbatul acela, venind cu viteza de cel putin 100 km la ora, dupa ce a iesit din curba larga, a dat cu ochii de mine si numai reflexul extraordinar si reactia masinii la franare, poate ca....mi-au salvat viata.

Pana la urma, la strict vorbind, vina era "impartita":

Eu nu m-am asigurat cum trebuie, iar el....mergea cu cel putin 100 km la ora in oras. Dar, sa fim seriosi, UN SINGUR VINOVAT EXISTA, MORAL VORBIND: IAR ACELA ERA...SUBSEMNATUL !!!

Asa ca, nu mi-am gasit scuze stupide si penibile, incercand sa ma apar cu faptul ca viteza acelui barbat era foarte mare pentru oras, ci.....mi-am tras doua palme, m-am injurat vreo 3 minute, dupa care am cuprins cu mana cele 2 cruciulite pe care le am la oglinda retrovizoare si am facut o prima rugaciune in care l-am rugat pe Dumnezeu sa-i dea multa sanatate si fericire acelui barbat din Bmw-ul X5.

Ulterior, dupa cum v-am spus, timp de cel putin o saptamana, am repetat rugaciunea catre Dumnezeu, avandul ca subiect pe acel barbat, in fiecare seara, inainte sa ma bag in pat, multumindu-i ca, reflexul sau....poate, mi-a salvat viata.

Insa, din pacate, in sute de momente in viata, in care dreptatea era de partea mea, dupa ce ma consumam enorm si fumam tigare de la tigare, in final, sfarsit de putere, in fata persiflarii si sfidarii, nu-mi ramanea decat a rosti:

"OK, TIMPUL O SA FIE....UNICUL ARBITRU".

8 comentarii:

  1. Mircea.....sa sti ca in multe cazuri "timpul este unicul arbitru".....sti ca vb acum cateva zile de experienta mea de 6ani.....aseara mi-a demonstrat ca si eu il iubesc asa cum ma iubeste el de ceva timp.....Pana acum am tot negat ca simt ceva pentru el....ii tot spuneam ca la noi e doar obisnuinta ...sex-ul si nimik mai mult.Acum 2luni eram decisa sa inchid acest "capitol"cu el si sa nu ne mai vedem, dar.....perioada asta in care nu am stiut nimik de el m-a facut sa realizez ca si eu iubesc la randul meu asa cum sunt iubita, doar ca am negat.
    Asa ca....fac parte din categoria care neaga si am lasat timpul sa decida.pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru "Mari": Ooooooaaaau, artisto, erai sa ma dai cu scaunul pe spate. :):):) Imi vine sa rad, dupa cati ani ti-ai dat seama ca-l iubesti pe acel tip de care spuneai acum cateva zile, referindu-te la cazul Catalinei ca, odata ce ai pornit pe sex....sex o sa ai si nimic mai mult. Baiiii, nu pot decat sa ma bucur pentru tine si....bine ca nu ti-ai dat seama dupa 60 de ani. :):):) P.S. Crede-ma.....IN TOATE CAZURILE (!!!), TIMPUL ESTE UNICUL "ARBITRU" si nu.....asa cum crezi tu ca...."in multe cazuri". :):) Crede-ma....IN TOATE CAZURILE. :):):)

    RăspundețiȘtergere
  3. mda....si se pare ca in cazul asta m-am inselat si in privinta relatiei Catalinei....cine stie unde se ajunge...."TIMPUL DECIDEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE" =))....Mircea sincer ...si acum dupa ce mi-a demonstrat tot nu sunt ferm convinsa ca vom avea happy end =))

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru "Mari": :):):)....iti jur ca m-ai facut sa rad cu lacrimi !!! Dar, ce demonstratie ti-a facut??? Si-a taiat o mana si un picior??? :):) Crede-ma ca si daca facea acest gest, nu insemna ca te iubeste ci....putea fi o mostra clara de "delir al posesiei", confundat adesea cu iubirea. In plus, la ce fel de "happy end" te referi, artisto??? :):) Sa presupunem ca dupa 6 ani doar de "futai", faceti un copil si va puneti verighetele pe deget. Atunci, oricine o sa poata spuna ca...."mda, uite un happy end", insa.....ce te faci daca dupa 2-3 ani, va injurati si amenintati pe holul tribunalului, ca majoritatea cuplurilor care au trait un veridic "happy end" ???? TINE MINTE DE LA MOTANUL232 !!!! Nu te mai gandi daca relatia cu acel barbat o sa aiba sau nu un "happy end" !!!! Este o imensa greseala, specifica "incuiatelor", in niciun caz unei domnite smecherite ca tine, dupa ale carei picioruse, saliveaza "auditorilul" masculin. Simti ca asta iti trebuie, traieste relatia fara sa te mai gandesti daca o sa existe sau nu un "happy end". :):) P.S. Si vezi, sa nu te aud peste 1 luna, 2 sau 3, ca imi scrii pe blog ca: De fapt, nu te inselasesi cu ce i-ai spus Catalinei, initial. :):):) pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. alooooooo...frana.....ce vereghete??? glumesti ?mey motanas...in nici un caz nu ma refeream la "happy end" gen nunta :)) ,,,nu nu....multam de aprecieri(salivari)......orice posibil peste 1..2...3 luni....doar esti motanu nostru nu ?
    ma bucur ca macar te-am binedispus >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. 6 ani....si negai ca tii la el? - sunt 6 ani! - nu 2 luni, nu 5 saptamani. 6 ani ...de obisnuinta si sex. Am mai auzit povesti de genul asta de la prietene: relatie de 9 ani....ea se uita la telenovela cand si-o trage cu el.....si tocmai a ramas insarcinata. Mda. Nu judec, constat cu voce tare. Si nici nu bag vorba 'eu niciodata n-o sa..', pt ca m-am ars si imi tin gura inchisa. Dar in ultimii 2 ani, mi-am facut un obicei al dracului de sanatos...si, daunator, din nefericire, pt cei din jurul meu: sa-mi exprim clar si raspicat parerea si dorintele. Nu ma intelegeti gresit. Nu o fac in detrimentul celorlalti si nici nu lovesc sau ranesc. Exista metode diplomatice, politicoase si de bun simt. In functie de oameni si situatii :). Atitudinea este constructiva si mie imi face bine. E un sentiment eliberator si constiinta e curata. Dar stii ce e ironic? -ca genul asta de franchete iti da mai multa bataie de cap decat 'arta' ipocriziei. Dar in final sunt alegerile mele. Asta conteaza.
    Cat despre asa zisa relatie a mea , timpul a hotarat deja...'a presarat' semne peste tot si 'asteapta' sa vada ce decid eu.
    Timpul, intr-adevar, are o putere extraordinara. Desi daca stau si ma gandesc mai bine....tot 'tu ' esti cel care actioneaza: lasi lucrurile cum sunt, sa-si urmeze cursul, nu te mai zbati, nu te mai consumi, nu mai impui tu conditii si reguli, ii lasi pe prosti sa-si sparga capetele , sa se omoare intre ei si tu iti vezi de treaba ta. Pt ca intr-un fel sau altul, pe lumea asta, TOTUL SE REZOLVA, mai devreme sau mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  8. asa e Catalina....6 ani....si exact cum spui tu "lasi lucrurile cum sunt, sa-si urmeze cursul, nu te mai zbati, nu te mai consumi, nu mai impui tu conditii si reguli, ii lasi pe prosti sa-si sparga capetele , sa se omoare intre ei si tu iti vezi de treaba ta".....asta am si facut..pana in urma cu 2 luni cand am zis ca nu-mi mai trebuie si nu mai vreau...iar aseara mi-a demonstrat contrariu ::))))) ca vreu si-mi doresc =))....exact ce negam....asa ca timpu a decis sa recunosc acum si sa vreau....cel putin momentan cum i-am zis si lui Mircea...poate peste o perioada o sa ma sucesc iar =)))) ...sa te ti motane la ridicat moralu :P....ca tot te-am facut sa razi

    RăspundețiȘtergere